Abramizarea Europei

Dacă sunteți mai atenți puteți observa un proces intens de supunere a rasei europene unei ideologii abramiste. Se caută a se denatura cultura populară europeană printr-o alterare continuă, locală, de amănunt, pervertirea speciilor folclorului european și înstrăinarea tradițiilor popoarelor europene pe direcția religiozității abramiste. Poeziile, cântecele, jocurile, înțelepciunea populară sunt acoperite cu un strat gros de religie abramistă.

Televizoriștii capitaliștilor mai au puțin și transformă cântecele de muzică populară în rapandule de bordel. Toate posturile de televizie fac eforturi vizibile de degradare a conștiinței poporane și își bat joc de cultura populară transformând-o în râsuri de colț de stradă. Muzica populară devine muzică ușoară iar muzica ușoară devine borâtură de bordel. Se râde la comandă. Se plânge la comandă. Țara noastră este prizonieră.

Vizavi de această situație naționaliștii capitaliști plătiți cu simbrie străină arborează o atitudine scorțoasă de apărători ai neamului. Au grijă ca nici ei să nu facă nimic pentru popor și nici nu îi lasă pe alții să facă ceva. Ei sunt pentru națiune nu pentru popor. Știu ei despre ce vorbesc eu. Că doar naționalismul se exportă și se importă în forme occidentale.

Deci ne închinăm la zei orientali. Ne religionăm în credințe străine. Ne căutăm origini în afara țării noastre. Ne modernizăm în sensul lui Avraam. Pe Isus din Nazaret îl facem strămoșul nostru. Ne închinăm la sfinți impostori. Sărbătorim evenimente care nu au fost cum de exemplu este data nașterii impostorului din Nazaret, pseudosacrificiul de paști când el a fost chinuit mai puțin decât Doja, Horia și Cloșca luat fiecare în parte. Sărbătorim o mântuire străină a unui veac ce s-a sfârșit de 20 de ori. Sărbătorim minciunile oficiate solemn de oligarhia capitalistă imperială.

Jigodiile creștine dau cezarului ce este al cezarului și poporului rahatul istoriei. Nu contează Jan boxează. Banul să iasă. Pentru un pumn de arginți nu mai suntem daci ci suntem un neam de venetici. Patriotismul se cântă. Patriotismul se joacă. Patriotismul se scălâmbăie pe scenă dar în orice caz nu se trăiește. Discreditarea generală a ceea ce este dacic este o profesie de credință a orcărei slugi angajate pe simbrie la mijlocele de informare și manipulare în masă ale pegrei străine.