Postare prezentată

Lovitura de stat "marca Soros"

2017/02/22

Meritocratismul creștin

Creștinii sunt foarte mulți sau foarte puțini. Depinde pe care îi accepți. Dacă îi accepți pe cei autentici sunt atât de puțini că nu poți face aproape nimic cu ei. Din această cauză suntem nevoiți să îi considerăm creștini pe cei neutentici adică pe impostori. Aceștia sunt mulți. Minciuna oficială este că sunt nouăzeci la sută din poporul român și este scrisă pe toate gardurile. Totuși trebuie să îi considerăm pe aceștia creștini și nu pe cei obidiți de pătura clericală și de mogâldănimea capitalistă.

Creștinii majoritari sunt meritocratiști.

Să analizăm faptele în ordine cronologică.

Primul creștin a fost Iosif tatăl lui Isus pentru că înaintea apariției ceștinismului el a practicat porunca întâi și cea de a doua al fiului său. Prima poruncă a fost executată prin aceea că i-a dat voie lui Jahve să îi însărcineze fata pe care era să o ia de nevastă. Crede în Domnul zeu cu toată ființa ta chiar de-ți regulează femeia.
A doua poruncă a lui Isus a fost respectată de Iosif prin aceea că a crescut un copil despre care știa sigur că nu este al lui. L-a iubit pe aproapele său ca pe sine însuși.
Matei 1. 18,19,20.

Toate aceste fapte au fost bune deoarece s-au petrecut nu din inițiativa și liberul arbitru al omului ci prin planificarea evenimentelor de către dumnezeul evreilor cu mult timp înainte. Au fost întâmplări neîntâmplătoare, adică întâmplări necesare. Încâlcite sunt căile lui Jahve...
Matei 1.22


Iosif a avut marele merit că a luat-o forțat pe o fată gravidă ca nevastă.
Matei 1.24.


Că când s-a născut Isus el era deja recunoscut ca rege al iudeilor fără să fi făcut vre-o faptă. L-a fătat mă-sa direct merituos în fața oamenilor..
Matei 2. 1,2.


Isus a ieșit din mă-sa în mod merituos fiind programat dinainte să hie stăpânitor peste poporul lui Izrael.
Matei 2.6.


Cei trei magi au avut meritul de a se închina de frică unui copil merituos prin programare să fie conducător. De asemenea au avut meritul că la ordin zeiesc l-au mințit și înșelat pe regele Irod pentru ca programarea dumnezeiască a regelui merituos Isus să nu se rateze dintr-o întâmplare.
Matei 2.12.

2017/02/17

Eliminarea politicianismului

Precizări politologice terminologice

Ceea ce se practică în societatea capitalistă la nivelul conducerii colectivității umane nu este politică sau nu este acțiunea politică la vedere. Ceea ce practică șobolanii capitalismului este politicianism iar agenții acestei practici sunt politicianiști. Bineînțeles în lenea intelectuală întreținută a capitalismului postpucist este greu să îți precizezi lexicul și politicianismului i se va spune tot politică și politicianistului i se va spune în mod prostește tot politician.  Vai săracă slugărnicie!


 Avantajele eliminării politicianismului


1. Eliminarea actelor arbitrare din  activitatea  de conducere socială;

2. Bazarea conducerii colectivității umane  pe necesitate naturală și socială;

3.  Proiectarea rațională a stării posibile și dezirabile a colectivității umane;

4. Valorificarea culturii științifice în conducerea colectivității umane;

5. Eliminarea actelor inutile din activitatea de conducere socială.


Avantajele eliminării politicianistului


1. Eliminarea unei cheltuieli sociale inutile;

2. Eliminarea  temelor redundante din dezbaterea publică;

3. Eliminarea unui factor distructiv din organele de conducere socială;

4. Eliberarea de resurse și energii creatoare care sunt blocate  de politicianist;

5. Promovarea unor modele umane noi, productive și creatoare.


Desigur avantajele eliminării politicianismului și  politicianiștilor sunt mai multe, dumneavoastră având datoria de ale descoperi și evidenția. Ceea ce contează este eliminarea politicianismului și a agenților politicianismului politicianiștii.

V-ar place să vă cânte la ureche un muzicianist, să vă facă mâncare un bucătărist, să vă îmbrace un croitorist?  Ar fi bine să ai o mămistă sau un tătist în loc de mamă și de tată.  

Împuțismele sunt denaturări produse de ființarea inautentică a colectivității umane ca și a persoanelor ce admit să trăiască în orice condiții: judecătorisme, polițisme, procurisme, stătisme de drept etc.

2017/02/16

Antisistemul - o nouă găoază a mogâldanilor

În vocabularul sărac al intelectualilor postpuciști există termenul de ”Sistem”. În vizuina lor termenul este vag. Nu exprimă aproape nimic. În realitate termenul sistem este cel ce desemnează o mulțime de elemente relaționate într-un întreg care are o rațiune de a fi adică are o funcție în lume. 

Cum intelectualul postpucist confundă existența cu realitatea cum confundau impostorii comunismului existența cu substanțialitatea, ei nu vor fi capabili niciodată să precizeze împotriva cui luptă. Dacă este vorba că luptă împotriva sistemului atunci lupta lor este foarte generală, iresponsabilă și fără sfârșit, exact așa cum și-o doresc beneficiarii actualei orânduiri sociale. Pentru capitaliști este bine să se lupte împotriva sistemului deoarece orice sistem tinde la organizare în funcție de rostul pe care îl are în lume. Capitaliștilor nu le trebuie organizare între adversarii lor. Deci lupta antisistem este bună pentru ei. Să nu fie sisteme bă! Sistemul nu este bun. Noi luptăm împotriva sistemului. Noi vrem haos. Noi vrem destructurare nu structurare. În mod iresponsabil și fricos vajnicii luptători se folosesc de termenul nevinovat de sistem pentru a desemna nimicul. Când te lupti cu nimicul nu esti pasibil de pedeapsă.

Hai să luptăm împotriva unui anumit sistem. Hai să luptăm împotriva sistemului social capitalist. Că când aud slugoii capitaliștilor de sistemul social capitalist se îmbolnăvesc. Se învinețesc la față. Își pierd graiul. Se ascund de lume. Se feresc să fie văzuți. Nu este voie să vorbești de sistemul social capitalist. Este voie să vorbești de sistem. Trebuie vorbit numai de  Sistem. Dacă vorbești de sistem atunci îți poți ascunde hoitul după cuvinte. Sistemul în sus sistemul în jos, sistemul în dreapta sistemul în stânga. Orice ar fi, numai Sistemul să hie. Nu sistemul social. Nu sistemul capitalist. Doare. Sistemul social capitalist doare. Luați bătăiță la fund și la portofel dacă vă referiți la sistemul social capitalist.


Sistemul este de vină. Așa a fost și sistemul socialist. Socialismul a fost ca capitalismul. Jos comunizmu! Oamenii trăiau pentru satisfacerea nevoilor biologice dar spuneau că trăiesc pentru satisfacerea nevoilor spirituale. Și în sistemul socialist vitele se înfofoleau în cojoace furau din întreprinderi și te batjocoreau dacă erai cinstit. Același comportament îl au mogâldanii acum ca și în vremea socialismului: trăiesc pentru a mânca , a se adăposti și a se regula. Dacă ieși din turmă vei fi marginalizat și exclus de mogâldani. Sistemul social capitalist este lângă sistemul social socialist. Mârlănimea nu admite depășirea condiției de animal. A fi animal este natural. Ceea ce este comun ambelor sisteme sociale este iresponsabilitatea proprietarului, adminstatorului, producătorului și beneficiarului. Toți patru sunt părți de oameni care își fac iluzia că sunt oameni în timp ce sunt departe de această condiție.

Pe scurt ceea ce vreau să evidențiez aici este că iresponsabilii viermi se ascund după ținte găunoase. Nu au curajul responsabilității propriilor lor fapte. Nu lovesc direct în condiție, în cauză și în lege. Lovesc în abstracții  sau în fenomen, doar, doar o face altcineva pentru ei ceva și în locul lor. Apa caca, mama papa. Cu o mentalitate infantilă aurolacul postpucist vrea să fie omorât de alții pentru că nu are curajul să se omoare singur. Acum au găsit culcușul cald al meritocrației crezând că va fi cineva protector care îi va menține în realitate pe bază de bani, pe bază de slugărnicie, pe bază de autovindere la taraba capitalistă.

2017/02/14

Meritocrația- analiză critică


Meritocrația

de Primo Laurențiu
2009
Carte interzisă în 2010



Prefață




Societatea actuală nu mai poate evolua din cauză că oamenii nu-și mai pot stăpâni creațiile. Conștiința lor a rămas în urma nivelului tehnologic.

Acest adevăr este cunoscut de 150 de ani (Marx,Engels).



Oligarhia capitalistă acționează din umbră împotriva popoarelor Umanității prin intermediul unor agenți inferiori cum ar fi șefii de state.



După L.P. ar fi normal ca în vârful societății să activeze cei mai buni, cei înțelepți.



Ne anunță că va face descripția lumii actuale și previziunea lumii viitoare.



Introducere




Există două strategii războinice actuale: una practicată de americani adică militară și una de agresiune economică practicate de Germania și China. Strategiile războiului economic sunt mai eficiente decât cele ale războiului militar.



Secolul XXI va fi secolul Chinei.



Argumente:



Sunt două subspecii ale acestei căi: calea excedentului la export și calea excedentului bugetar. Ambele sunt practicate de Germania și de China.

Laurențiu Primo scrie că în fapt grosul banilor FMI este compus din contribuțiile Germaniei și Chinei. Cine se îndatorează la FMI se îndatorează în fapt Chinei și Germaniei. Victimele acestui sistem economic sunt popoarele cooperante eventual corupte. Țările exportatoare de petrol deși ar putea fi stăpâne economic nu sunt pentru că nu investesc în valori materiale durabile dedându-se la o conduită consumatoristă.



Criza financiară este cauzată de practicarea deficitului bugetar când popoarele consumă mai mult decât produc  fiind apoi nevoite  să se împrumute de la China și Germania prin intermediul FMI.



,,Acestor tari cuminti care au inteles ca e normal ca firmele chineze si germane sa aiba dreptul de a cumpara fabrici si terenuri, de a face afaceri, de a face profit si mai ales de a putea trimite acest profit, cit mai puțin impozitat, inapoi in tarile de origine ale investitorilor care din intimplare sint chiar China si Germania. Si atunci se creeaza un cerc vicios: tarile slabe au tot mai mare nevoie de ajutor financiar si pe masura ce primesc acest ajutor se afunda tot mai tare si mai tare in mlastina

subjugarii.”





Dacă FMI este dominat de China atunci de ce au făcut rezerve de aur  și Rusia Și China și au făcut BRICS? Nu ca să se protejeze?



L.P. face o comparație problematică între Germania și China evidențiind că totuși China are perspectivă economică datorită creșterii disciplinei economice și sociale în timp ce Germania este periclitată pentru că ordinea sa specifică este degradată de factori interni degeneratori.arx,Engels).





,,GLOBALIZAREA este prost inteleasa astazi. Azi globalizarea inseamna HAOS... amestecarea

raselor, libera circulatie, emigratie si haos economic, politic si social. Globalizarea trebuie sa

insemne legi unitare la nivelul planetei, ordine, respect fata de valorile umane, protejarea

oamenilor buni, corecti, cinstiti si eliminarea ticalosilor. Globalizarea ar trebui sa insemne

armonie legislativa pe toata planeta, cooperare strinsa si eficienta intre popoare pentru

rezolvarea marilor probleme globale, rezolvarea problemelor emigratiei clandestine, eradicarea

saraciei, reducerea poluarii si protectia mediului. Asta trebuie sa fie globalizarea – drumul catre o

lume mai buna, mai echilibrata.”



Aici L.P. are naivitatea de a crede că există un proces intenționat planificat de globalizare. Nu este adevărat. Globalizarea este obiectivă, nu planificată. 

Procesul real este imperializarea. Imperializarea deși pare planificată este în fapt obiectivă și se termină prin râzboi militar de regulă.


2017/02/10

Critica cărții lui Primo ,, Meritocrația...” Lumea de azi: literatura


Pagina 28- Literatura

Trebuie să facem precizări lingvistice.

Datorită lexicului neglijent al limbii române Laurențiu Primo este nevoit să folosească ambiguu termenul de literatură. În cadrul acestei considerații vrea ca lucrarea lui să fie socotită literatură.

Limbologii români mâncă pâinea poporului român degeaba Acesta este un adevăr vechi, anume de când cultura a fost denaturată devenind un mijloc parazitar de supraviețuire biologică. Actualii limbologi stau în academie și freacă hârtiile degeaba. În fapt intelectualul este o jumătate de om. Nu discut despre cauze. Îmi este suficient faptul. Intelectualului ca persoană îi lipsesc anumite componente: curajul, responsabilitatea, angajamentul progresist. De aceea îl și folosește capitalistul ca sculă. Excepțiile confirmă regula.

Pentru a face oarecare ordine lexicală precizăm aici câteva semnificații ale termenului de literatură:


1. Literatură: tot ce este scris, adică orice adunătură de litere ( Facultatea capitalistă de filosofie și litere). În acest înțeles sunt cuprinse și tembelismele scrise de oamenii proști pe toate gardurile și zidurile. Acesta este înțelesul principal pe care îl doresc acreditat slugile capitaliștilor: literatura este orice mâzgăleală în litere.

2. Literatură: toate documentele culturale scrise care servesc viața socială: documente scrise filosofice, științifice, estetice, tehnologice, normative, etc.)

3. Literatură: forma scrisă a frumosului adică beletristică.

Dezvoltarea și calitatea unei limbi este exprimată și în vocabularul său alături de indicatorii fonetici, sintactici etc. De exemplu o limbă ca limba engleză arată că sub aspectul intelectual poporul nu a fost în stare să facă cuvinte pentru fiecare entitate cunoscută sau că i-a fost lene să facă așa ceva. (Există în limba engleză cuvânt care are 20 de semnificații). Limba română trădează prin lexicul său o lene intelectuală. Termenul de literatură este reprezentativ pentru lenea operațiunii de discriminare a semnificațiilor potențiale. Cuvântul literatură are trei până la cinci semnificații. Avem și noi intelectuali.

Acum să descifrăm ce vrea Laurențiu Primo să semnifice prin termenul de literatură.

Alineatul 5


L.P. a constatat că impostorii culturii române folosesc literatura ca mijloc de supraviețuire biologică personală în lupta dintre oligarhia capitalistă occidentală și poporul român.
Nu este ceva nou. Lingăii celor puternici s-au comportat ca viermii întotdeauna. Și prostituatele învață mai multe limbi dar nu pentru asimilarea culturii înmagazinate în limbile acelor popoare ci pentru acumularea organelor sexuale din acele popoare organe din care să extragă foloase necuvenite.

Pagina 29

Alineatul 1


Pentru Laurențiu Primo documentele istorice sunt tot literatură: literatură istorică. Posibil. Aici constată Laurențiu o aplicație a operațiunii imperialiste de desființare a identității poporului român. Așa este dar noi conștienți fiind de procesul imperializării occidentale nu trebuie să fim surprinși de operațiunile componente ale acestei acțiuni ascunse sub termenul parșiv de mondializare.

Teama pe care L.P. o simte atunci când trebuie să comunice despre popor este o teamă inoculată prin sugestie întregii colectivități române. Paralel cu aceste operațiuni neraționale s-a trecut și la pervertirea vocabularului limbii române.( În loc de popor slugile oligarhiei imperialiste inoculeză termenul de populație. Tot mai mulți lingăi tembelizați de manipulare folosesc termenul de populație în mod inconștient de potențialul lui semantic degradant.) Capitaliștii nu cred în valoarea persoanei, familiei, neamului și poporului. Aceste rădăcini naturale contravin idealului capitalist: nu duc la profit, la formarea și conservarea oligarhiei parazitare.

Alineatul 6


Autorul constată că activitatea culturală și spirituală nu servește poporului român. Este adevărată afirmația astăzi.

La ora actuală însă nu mai poate fi vorba de activitate culturală în România. Activitatea culturală înseamnă creare și dezvoltare de bunuri substanțiale și spirituale. Poporul român are interdicție de mai promova cultură românească. Ceea ce se petrece acum în România este un război anticultural: distrugere, destructurare de valori și nu creare, dezvoltare și promovare. 

Sub aspectul activității spirituale acțiunea distructivă are aceeași intensitate și formele distrugerii sunt mai perverse. Nu are rost să vorbim de activitate spirituală. În ceea ce privește spiritul poporului nostru asistăm la o abolire a lui. Spiritul este distrus și oamenii rămân cu sufletul care identic cu sufletul individual animalic, devine anexă a supraviețuirii biologice. Deci aducere le la cultură la subcultură și de la spirit la suflet. Aceasta este starea și calea distrugerii noastre.

2017/02/01

Pagube produse de Mugur Isărescu la BNR


În anul 2000 BNR a avut 2,497 milioane de euro rezerve valutare. Isărescu a cumpărat valută până la 32,216 milioane euro până în 2014, bani cu care a împrumutat statul american în loc să cumpere aur. 

Dacă ar fi cumpărat aur în perioada 2000-2014 am fi avut în BNR 2,051.5 tone de aur la nivelul anului 2014. 

A preferat să îi ajute pe americani decât să refacă rezerva noastră de aur în BNR.

Pentru o pagubă de numai 60 milioane euro Voiculescu a fost pedepsit cu 10 ani de închisoare:


Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de inchisoare de judecatorii Curtii de Apel Bucuresti in dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare (ICA). Pedeapsa este executorie, Dan Voiculescu ajungand in cursul zilei de vineri la Penitenciarul Rahova. Pedeapsa lui Voiculescu este dubla fata cea primita la Tribunalul Bucuresti - instanta de fond. Instanta a dispus confiscarea a cate 2,9 milioane de lei de la Camelia si Corina Voiculescu, fiicele mogulului, reprezentand contravaloarea donatiilor in actiuni ale ICA facute de Dan Voiculescu. Totodata instanta a dispus confiscarea imobilelor unde functioneaza Grivco si Antena 3. De asemenea, conturile lui Dan Voiculescu sint blocate pentru a se recupera prejudiciul. I-a fost pusa sub sechestru si casa din Bulevardul Kiseleff.

La prejudiciul de 47 miliarde euro ce pedeapsă trebuie să îi dăm lui Mugur Isărescu?

La Mugur Isărescu și la intreprinderile străine evazioniste  de 20 miliarde anual nu mergeți să protestați și să cereți condamnarea lor?

Nici PSD nici partidele sorosiste nu atacă păpușarii ci se fac că se luptă între ei ,,democratic”. Adevărat parlamentarism capitalist în spatele căruia poporul moare.

V-am citit lichelelor!



Dușmanii meritocratismului-Paraziții sociali


Nu credeam că meritul poate avea atâția urâtori.Dușmanii meritului sunt foarte diversificați cel puțin în România.

Să începem descrierea urâtorilor de merit începând de undeva.

Primii care ne sar înainte sunt paraziții sociali. Paraziții sociali asemenea paraziților naturali sunt ființe care trăiesc pe alte ființe. Pute urât nu? Chiar va puți mai urât decât vi se pare acum. Deci pregătiți-vă de pestilențe. Diferența specifică este că paraziții sociali sau umani sunt ființe umane care trăiesc pe alte ființe umane. Nu trăiesc neapărat corporal pe alți oameni. Într-un mod indirect, nesesizabil trăiesc pe activitatea altor oameni. Ei sunt oameniii care așteaptă. Ei așteaptă ca muncitorii să termine produsul. Ei nu pe obiectul muncii se concentrează ci pe produsul finit. Ei nu mănâncă pământ ci mănâncă pâine. Pământul îl mănâncă țăranul căruia i se dă în cap după ce a produs pâinea homălăilor și curvelor.

Așa cum a arătat filosoful Hegel, a trăi pe seama altor oameni înseamnă a depinde de cei ce muncesc. Durata acestei viețuiri parazitare va fi lungă pentru că lungă este și însușirea științei . Mai avem de așteptat până atunci.

Parazitismul social îmbracă veștminte foarte diferite. În ordine istorică parazitismul social este atât de vechi încât începe cu sfârșitul comunei primitive.

După balivernele scriitorilor biblici consfințirea parazitismului începe de pe vremea scrisă de Moise când se apăra relația de robie prin poruncile date de Jahve. ,, Să nu poftești robul semenului tău.”

Dacă dumnezeu era cinstit ar fi interzis parazitismul de la început. Nu a făcut așa ci a creat o lume a trântorilor și numai încălcarea legii trândăviei a dat naștere muncii ca pedeapsă. Dumnezeu l-a pedepsit pe căutătorul neliniștit al adevărului.,, Prin sudoarea frunții să-ți câștigi existența”. Al dracului e dumnezeu! Să nu credeți mârșăviile biblice. Ele vă vor aduce nenorocirea așa cum i-au adus-o lui Iisus. Pe el paraziții sociali l-au omorât. Să lăsăm glumele orientale și să ne vedem de explicațiile noastre raționale căci civilizația europeană a fost clădită pe acționare nu pe trândăvie.

Se pare că muncirea nu este activitate naturală. Se pare. Totuși presupunând că nici un om nu ar munci ajungem la concluzia că toți ar muri. Există deci necesitatea muncirii. Ea este ținută sub preșul gros la istoriei lumii noastre. Munca l-a făcut pe om dar nici parazitismul nu îl omoară. Dacă muncirea era o necesitate naturală paraziții sociali ar fi avut de ales între viață și moarte de la început și dacă ar fi ales moartea omenirea i-ar i uitat așa cum i-a uitat pe cei cinstiți.

Există deci un fel de a fi care justifică existența paraziților sociali. Există două feluri de ființări: ființarea pe baza naturii și ființarea pe baza umanității. Ființarea pe baza umanității este labilă, instabilă pentru că parazitul social poate desfășura temporar activitate utilă în sistemul social. Pe această bază dă aparența utilității lui. Dă impresia că organizează, conduce, administrează, rânduiește, ajută cu ceva colectivitatea muncitoare. Forma brutală a exploatării a dispărut din activitatea umanității. Exploatarea capitalistă este șmecheră. Parazitimul capitalist este mascat sub forma activității de afacere: a – facere.

Una peste alta în această lume relativă gunoiul este atât de important față de baza pe care stă că nu avem nici o istorie a muncii. Avem însă o istorie a paraziților sociali: istoria boierilor, istoria regilor, istoria, hoților, istoria curvelor, etc. etc. 

Numai istoria muncii și a muncitorilor nu figurează printre amintirile umanității. Nu avem o istorie a muncii pentru că este activitate bazală și lentă. Pentru paraziții sociali este treabă plictisitoare să știe cum au muncit oamenii de-a lungul timpului. Paraziții sociali ca gunoaie ale istoriei au furat și energia și timpul și banii creatorilor de bunuri. Ei și-au făcut o istorie a lor: istoria parazitismului social ( cine ce a furat, cine cum a furat, cine cum a deposedat, cine cu cine s-a îmbârligat.) Pute lumea de istorii ale bășinilor parazitare.

Există o cauză perversă care face ca licheaua parazitară să se ridice mereu deasupra și să iasă în prim-planul istoriei dând impresia că gunoiul parazit este creatorul culturii și civilizației umane. Marele creator mut rămâne profund și necunoscut în istorie. Este adevărat că s-a ridicat și pentru muncitori cineva. Paraziții l-au ucis câinește pe cel ce a ridicat capul din tăcere. Meritul trebuie pedepsit iar merituoșii trebuie ținuți sub curul gros și împuțit al paraziților sociali.

Pentru paraziții sociali meritul este un pericol capital. Viermii istoriei luptă continuu pentru îngroparea celor fără de care nici ei nu pot trăi.

 Meritocratismul este doctrina care nu le convine paraziților sociali. Lumpen-proletarii țin isonul acestei acțiuni tembele. Ei sunt fantomele în oglindă ale acelei lumi ce viermuiește deasupra muncitorilor.

Psihologic, esența parazitului social este abilitatea viețuirii pe seama semenului tău uman care muncește. 

Dacă suprimi traiul pe seama activității altor oameni de fapt suprimi un rău social fundamental din care derivă majoritatea speciilor de rele sociale.