Postare prezentată

Kosovo, o regiune furată

2015/10/13

Cacialmaua capitalistă a economizării


Retrospectiv ne punem întrebarea: de ce a fost posibilă tâmpirea românească postpucistă?
Unul din factorii care au facilitat procesul degradării conştiinţei sociale a românilor postpucişti a fost educaţia idealistă imprimată în perioada socialistă.
Noi am fost învăţaţi a-i considera pe toţi oamenii buni. În virtutea acestei credinţe, mulţi dintre noi românii am crezut că capitaliştii ne vor binele. Tocmai pe această credinţă s-au bazat capitaliştii occidentali. Au ştiut că suntem naivi. Ei fiind căliţi în lupta sălbatică internaţională au râs văzând asemenea adversari de paie în România.
Noi nu aveam virilitatea necesară supravieţuirii în lumea postpucistă. Ne-am comportat a femeile după asasinarea familiei Ceauşescu. În loc să îi zdrobim atunci pe duşmanii poporului român, noi ne-am amăgit femeieşte cu iluziile capitalismului occidental. A fost exact ceea ce şi-au dorit şi le-a plăcut capitaliştilor. Ne-au distrus ei pe noi fără luptă, fără război. Treptat adaptaţi la fază au început a folosi tembelizarea religioasă în special îndobitocirea creştină pentru a mortifica orice tendinţă de revenire la conduita adecvată criminalităţii capitaliste occidentale.
Una din cacialmalele capitaliste postpuciste a fost economizarea activităţiilor sociale. Se creea iluzia că dacă aşezăm totul pe principiul obţinerii prifitului atunci toate activităţile sociale vor funcţiona bine iar pe această bază noi românii vom progresa. Capcană capitalistoidă.
Economizarea activităţilor şi subsistemelor sociale este în fapt o denaturare socială. Nu toate activităţile sociale au o raţiune economică de a fi. Sunt subsisteme ale colectivităţii umane care nu au nici un temei economic dar ele trebuie să fiinţeze pentru că altfel societatea se îmbolnăveşte.
O batjocură antiromânească dintre cele mai odioase a fost economizarea învăţământului românesc după lovitura de stat din 1989. Aşezarea sistemului de învăţământ şi a activităţii educative pe principiul economizării a dus la transformarea instituţiilor educaţionale române în sereloaie capitaliste care nu fac mai mult decât să mânânce parazitar venitul naţional al poporului român şi furnizează salahori corporali şi intelectuali pentru bandiţii capitalismului occidental.
Sub pretextul eficienţei economice pentru poporul român instituţiile învăţământului postpucist au devenit fabrici de impostori şi diplome. Când poporul român caută meseriaşi nu îi găseşte. Când caută funcţionari găseşte nişte gloabe televizoriste. Când caută intelectuali găseşte nişte doctoraţi agramaţi care altceva nu ştiu face decât să paraziteze biologic rămăşiţele culturii române.
În mod aparent acest mod de a interpreta faptele este idealist. În realitate în ierarhia sitemului social fiecare activitate trebuie să îşi ocupe locul şi să îşi joace rolul.
Nu se poate realiza în România postpucistă o aşezare normală a oamenilor şi activităţilor pentru că oligarhia americană şi oligarhia bruxeleză nu permit normalizarea socială română. De acest fapt trebuie să deveniţi cu toţii conştienţi.
Ce este drept noi nu ne aşteptam la efectele distructive la care au ajuns procesele sociale româneşti prin aplicarea principiului economizării. Trebuia să ne punem întrebarea asupra valabilităţii aplicării principiului capitalist al banificării oricărei activităţi. Poate că pentru că procesul învăţării sociale este foarte lent şi ineficace trebuia ca poporul român să treacă prin experienţa criminală a distrugerii capitaliste pentru a dobândi convingeri naturale.
Deşi noi socialiştii ne consideram materialişti în realitate mult mai materialişti erau capitaliştii căci în războiul antiromânesc ei au dovedit că aveau dreptate.
Probabil este că în societatea noastră antepucistă erau şi acţionau constant duşmanii poporului român. După lovitura de stat din 1989, capitaliştii occidentali doar au finalizat opera de subminare şi distrugere socială antiromânească. Chiar educaţia idealistă pe care noi am primit-o în timpul socialismului este un indiciu al acestei acţiuni criminale a agenţilor din interiorul României.
S-ar putea pune întrebarea dacă ne mai folosesc la ceva aceste constatări. Răspunsul este că deşi sunt târzii, constatările crimei antiromâneşti ne folosesc. Ne folosesc la radicalizarea poporului român. Pentru a se salva poporul român trebuie să fie lucid şi să acţioneze intolerant faţă de toate momelile occidentale, faţă de toate capcanele materiale şi spirituale pe care oligarhia capitalistă occidentală ni le pune în calea vieţii noastre româneşti.
Cei ce se ocupă acum de educaţia română, trebuie să cultive realismul, intransigenţa, intoleranţa faţă de acţiunile săvârşite de agenţii Occidentului în România.
Experienţa dezastruoasă postpucistă este destulă căci este jumătatea de viaţă a unui om distrusă.