Postare prezentată

Lovitura de stat "marca Soros"

2010/08/19

Dezurbanizarea românilor

Atenţie români! Manevrele de înrăutăţire a condiţiilor de locuit la oraşe fac parte integrantă din planul de a-i scoate din oraşe pe români. În această perspectivă separarea cetăţenilor prin mijloace tehnice nu este decât o măsură tranzitorie de stoarcere a banilor rămaşi.

Din moment ce străinii au pus piciorul în România voi românii veţi fi scoşi afară din ţara voastră. Statul român reprezentat de legiuitori, guvernanţi şi judecători servesc puteri străine şi nu poporul român. Este posibil ca în 10 ani orăşenii români să ajungă nişte ţărănoi la 50-100 kilometri de oraşe.

Uniţi-vă urgent pentru a vă salva. Organizaţi-vă la nivelul fiecărei localităţi până izbutesc duşmanii poporului să vă încercuiască!

Necesitatea raiului

Orice sclav vrea să fie stăpân de sclav.
Orice iobag vrea să fie nobil.
Orice proletar vrea să fie capitalist.
Nimeni nu vrea să fie muncitor.
Iată necesitatea raiului.

Gestionare capitalistă a sexualităţii

În panoplia culturii capitaliste postpuciste avem câteva posturi de televiziune bucaliste care se vor avangarda civilizatoare a naţiunii.

Sub pretextul  civilizării prooccidentale aceste veceuri informaţionale introbagă în conştiinţa română prezentă toate pestilenţele capitalismului occidental: pornografia, exhibiţia, prostituţia masculină şi feminină şi alte closetisme ideologice şi practice imperialiste. În spatele acestor manţocării culturale se ascunde rasa ţigănească ce prin intermediul unor reprezentanţi mai chipeşi atacă furibund moralitatea română. Metoda este investigarea raporturilor sexuale dintre indivizi români pe care le studiază şi le disecă în văzul poporului pe post de emisiuni educative informative sau de divertisment. În realitate funcţia emisiunilor de gestionare a closetelor sexuale ţigano-româneşti nu este educarea, informarea sau distrarea ci cunoaşterea compoziţiei, structurii şi funcţionării valorice, atitudinale şi caracteriale a românilor pentru ai putea ulterior înjosi şi substitui.

Personajul social care s-a conturat în anii postpucişti în zona degradării a românilor prin linia sexual-erotic-familială este un sugaci al culturii occidentale de şanţ. El ţine evidenţa cururilor din România, instigă la imoralitate , la descompunerea familiilor, la destrăbălarea fetelor, a băieţilor, a bărbaţilor şi femeilor  şi la spurcarea climatului psiho-social şi interpersonal.

Gestionarea raporturilor sexuale în societatea românească este o ocupaţie specific capitalistă şi se hrăneşte pe ea însăşi creându-şi singură publicul halitor de slobozenii animalice emise de  bordeliştii televizaţi.

Gestionarul belirii este un personaj al pestilenţelor, un vierme ce trăieşte din urina, fecalele şi dejecţiile sexuale  ale Bucureştilor şi ale câtorva oraşe mari din România. El trăieşte pe banii voştri români dându-vă în schimb mizerii televizate. Păzitorul frecărilor capitaliste este  un individ neformat şi nerealizat cultural şi profesional jucând rolul de sculă tâmpitoare în mâna duşmanilor voştri care vor să acrediteze ideea că o crimă sexuală poate fi o cultură şi o profesie. Nu vă lăsaţi tâmpiţi.

Această categorie de paraziţi sociali este adunată şi structurată de oamenii de televiziune conform unei ideologii ale cărei constante sunt imoralitatea, ilegalitatea, antiromânismul, antiumanismul  adică sintetic zis,  crima.

În aceste condiţii tot mai multe fete îşi fac ideal din prostituţie ( sex normal, sex oral, sex anal etc.), din dezumanizare, din animalizare, din autodistrugere.

Români începem să avem o culpă;  o culpă de 20 de ani de postpucism capitalist şi creştin , o culpă care creşte asupra noastră cu fiecare om tânăr care se nenoroceşte sub ochii noştri. Începem să fim vinovaţi faţă de tineretul  pe care îl lăsăm pradă duşmanilor noştri naţionali.

Este timpul să luăm o atitudine faţă de aceşti indivizi pestilenţiali hauardiţi la televiziunile capitaliste dar şi faţă de patronii lor care şi-au făcut din profit valoarea supremă în viaţă trecându-l pe om la nivelul curului. Activitatea lor de gestionare vaginală şi penisală nu vizează vaginul şi penisul cum pretind realizatorii emisiunilor ci vizează partea psihică a omului mai precis degradarea conştiinţei românilor scopul lor fiind alterarea românului până la stadiul biologic de animal pentru a-l suprima mai uşor în final.

Crimă statală

Români!

Veţi fi omorâţi. Paralel cu reducerea salariilor personalului medical şi momirea medicilor şi asistenţilor în ţările occidentale sistemul şi regimul crimocraţiei capitaliste vă vor intoxica apele şi alimentele, vă vor infecta animalele. Popii vă vor convinge că veţi trăi fericiţi după ce veţi muri.

Nu ascultaţi şi nu citiţi propaganda mincinoasă şi criminală a capitalismului şi creştinismului căci ea vă va duce la moarte dincolo de care nu există nimic. Deja medicii şi popii au ajuns capitalişti: vând medicamente şi servicii. Au ajuns medicii bişniţarii vieţii şi bolilor iar popii bişniţarii morţii. România tinde către o cultură a bolii şi către o civilizaţie a morţii. Medicii şi popii se formează şi pe baza muncii poporului român. Medicii pleacă în străinătate fără să-şi plătească şcolarizarea. Rămân popii în ţară ca să pape bani şi după moartea românilor după ce le-au mâncat banii în viaţă.

Români treziţi-vă.

O curvă de Bucureşti este mai bine plătită de borfăşimea capitalistă decât un medic. Ştiţi de ce ? Pentru a vă distruge pe banii voştri. Pe mormintele voastre va scrie SUA, FMI, Banca Mondială. Veţi fi nişte hoituri împuţite pe care capitaliştii vor scuipa că aţi fost proşti şi că nu aţi meritat să trăiţi.

Nu le cumpăraţi români mărfurile. Nu le plătiţi serviciile. Lipsiţi-vă români de tot ce vă puteţi lipsi numai să nu-i mai susţineţi pe paraziţii voştri bancari, comerciali, bişniţari, proxeneţi impostori culturali, politici şi religioşi căci vă omoară pe banii voştri.

S-ar putea să fie prea târzie înţelegerea acestei crime antiromâneşti de 20 de ani şi de o economie naţională. Aţi crezut că capitaliştii şi popii vă vor face dreptate. Dreptatea nu se câştigă niciodată pe baza altuia. Dreptatea şi ţara se câştigă întotdeauna pe seama celui ce vrea să le aibă. V-aţi uitat la pomenile occidentale aruncate de 20 de ani pentru o ţară. Veţi plăti cu viaţa această cerşetorie prooccidentală.

Nu aruncaţi vina pe guvernanţii români. Ei nu sunt decât umilii voştri servitori. Ce aţi vrut aceea fac ei. Şi mai rău decât atât este că ei slujesc la doi stăpâni: la poporul român şi la oligarhia occidentală. Guvernanţii români sunt numai marionetele capitaliştilor. Adevăraţii voştri ucigaşi sunt capitaliştii interni şi internaţionali. Lor li se subordonează toţi ceilalţi slujitori ai crimei!

2010/07/23

Globalizare-imperializare-fascizare

Există o tendinţă obiectivă de globalizare naturală, socială şi spirituală a Umanităţii. Există o tendinţă mai mult sau mai puţin obiectivă a Americii de a prelua procesul globalizării şi a-l modela în conformitate cu motivaţia proprie transformându-l în imperializare americană. Ambele procese confirmă teza lui Vladimir Ilici Ulianov despre terminarea împărţirii Pământului între marile puteri capitaliste şi lupta pentru reîmpărţirea lumii printr-un al treilea război mondial.

 

Cine gândeşte serios acest proces nu face măscări politice ci creează soluţii alternative. Obiectivă este lupta,  subiectivă este motivarea. Gândiţi-vă că la baza acestui proces de mondializare stau factori biologici ai speciei umane şi nicidecum motive scornite de oamenii de cultură.

 

În conjunctura luptei biologice intraspecie oamenii pot doar să găsească modalităţi de ajustare a acestei lupte şi nicidecum de eliminare a ei. În mod natural rasa europeană trebuie să se regrupeze în faţa înmulţirii şi expansiunii celorlalte rase. Conjunctura acestei lupte pentru resurse materiale obligă la unire , unificare, coordonare, centralizare ceea ce determină apariţia sistemelor sociale umane de tipul uniunilor.

 

Americanii au sesizat această tendinţă naturală şi au preluat-o acţionând în consens cu ea dar în favoarea unor grupuri anume. Creatorul suprem ne pune să ne selectăm între noi fără nici o morală. Hitleriştii au fost conştienţi de acest proces natural şi au acţionat în consecinţă. Americanii şi ruşii au fugit de el dar acestă luptă le-a ieşit în faţă cu fatalitate. În concluzie i-au omorât degeaba pe rasişti căci acum trebuie să facă ei ceea ce trebuiau să facă naziştii.

 

Viziunea etnicistă este o viziune ingustă în raport cu procesul obiectiv al globalizării dar ea îşi dobândeşte valoarea organică, naturală şi logică imediat ce se integrează în viziunea poporului şi apoi a rasei.

 

Dificultatea prezentă este că americanii vor să rezolve această posibilă luptă prin alegerea celor mai buni din fiecare popor alcătuind fascia fiecărei naţiuni adică aşa cum  s-a spus acei 10 milioane ai fiecărui popor. Pe această cale americanii împacă şi tendinţele populare şi pretenţiile elitelor creând o lume mai selectă.  În această abordare ei desconsideră rasa naturală mizând doar pe ,,oamenii în acţiune,,. Problema care le apare în faţă este aceea că se rupe legătura cu naturalul pentru că nimic nu garantează că formula după care îi aleg pe cei mai ,,buni,, este şi conformă legilor Naturii. Cam la acest punct s-a oprit demersul lor nemaiputându-l depăşi.

 

Coborând în particular Problema Uniunii Europene  şi a oricărei uniuni se pune raţional în aceşti termeni.

Invitaţie la genocid

Capitaliştii bazându-se pe averea furată de la poporul român împreună cu anticomuniştii de serviciu susţin că generaţiile expirate sunt acum înlocuite de cei tineri  de 30 de ani, 20 de ani, de zece ani, de 1 an . Aceştia aduc un suflu nou capitalist nealterat de conştiinţa îmbâcsită a cetăţeanului şi a omului social. 

 

Propagandiştii capitalismului uită că un popor nu este format numai din generaţiile prezente ci şi din cele trecute şi din cele viitoare. Prezenţii sunt numai un pas între trecut şi viitor. Acum văzând că nu mai au argumente teoreticienii scot armele pentru a ne dovedi valoarea de adevăr a balivernelor lor. Chiar dacă am considera poporul român fără memorie şi fără imaginare  am constata că el însuşi nu este atât de stereotipizat pre cât vor fii lui Coca Cola. Încă nu a ajuns poporul român o populaţie sau o haită aşa cum au proiectat  occidentalii. Doar o parte dintre români au ajuns escroci şi lumpenproletari. Manipulatorii occidentali au jucat cartea bolii caracteriale, axiologice . Ei speră că românii vor începe a crede în lucruri rele cum ar fi imposibilităţile democraţiei capitaliste.
Români… atunci când cineva vrea să vă bage în cap idei care până acum nu au fost transformate în fapte îndepărtaţi-l pe acel cineva şi tăiaţi-i  legăturile cu voi căci este duşmanul lucrurilor realizabile.
Omogenizarea caracterială este necesară românilor deoarece fără ea vor fi distruşi. A crede în lucruri şi idei imposibil de realizat iată o boală de care profită duşmanii voştri, români. Uniformizarea atitudinilor nu trebuie făcută în jurul mâncării, organelor sexuale şi coteţului pentru acestea vă limitează spiritul şi vă ţin în animalitate ceea ce convine capitalistului pentru că îi dispar  adversarii. Vedeţi români că învăţătorii capitalismului vor să creeze din voi baza zombică şi animalică. Capitaliştii vor deveni în curând conştienţi de inteligenţa acestui popor răbdător care nu va putea fi tâmpit în întregime cu tembelizorul, cu tâmpresa sau cu radiotâmpul.


Grăbiţi-vă capitaliştilor să-i omorâţi mai repede pe cei de 70 de ani, pe cei de 60 de ani, pe cei de 50 de ani şi pe cei 40 de ani dacă vreţi să aveţi o populaţie în loc de popor  şi mai cu seamă o haită zombică, fizicalizată, chimizată, biologizată şi psihopatizată. Altfel nu veţi putea atinge obiectivul planificat de americani de a reduce fiecare popor la 10 milioane de vietăţi. 

 

Timpul a acţionat în favoarea imperialismului capitalist occidental. După 20 de ani capitaliştii simt nevoia şi posibilitatea accelerării genocidului antiromânesc. Tocmai de aceea pentru a veni în întâmpinarea crimei capitaliste români, faceţi bine şi acceptaţi să fiţi omorâţi pentru că vă va face SUA monument post-mortem la care se vor reculege maimuţele viitorului.

Investitori părăsiţi Dacia

La câtă investiţie au făcut străinii în România în 20 de ani de la lovitura de stat adică 1 miliard de euro şi la profiturile pe care le-au scos din România nenorocind poporul este urgent să părăsească România. Nu mai vrea poporul capitalism şi în special din acela străin colonialist. Deci luaţi-vă investitorii şi dispăreţi cu ei cu tot. Decât o dictatură a hoţilor şi curvelor e mai bună democraţia socialistă. Măcar în democraţia socialistă ai cu cine să dialoghezi şi pe cine să tragi la răspundere. În dictatura hoţilor şi curvelor ai pe Nimeni în faţă.

Zombificarea acţinii politice

Dacă nu va disparea iluzia ajutorului american majoritatea celor preocupaţi de actualitatea românească se află în gargară. Cu această gargară încearcă impostorii culturii române să tâmpească poporul. Până la un timp românii făceau demonstraţii ca să intre şi ei în rândul ,,lumii bune,,. După aceea când capitaliştii postpucişti le-au trimis câteva gloanţe ,,democratice,,  în gură, cei care au rămas în viaţă nu au mai vrut democraţie ci s-au transfigurat în anticomunişti. Uneori mai făceau românii demonstraţii capitaliste aprobate frumos de primărie şi jucau pinguinu. Pinguinu nepinguinu până la urmă s-au săturat de pinguinat şi au trecut la cerşit. Metamorfoza revoluţionarului în vierme postpucist a fost condusă cu delicateţe de psihologii sociali ai Occidentului homălău.

În momentul de faţă românul nu numai că nu mai impune şi nu mai cere ceva statului său dar nu mai face nici măcar cerşetorie statului român. Românul a ajuns pe lângă sluga occidentalilor, să facă cerşetorie statelor străine europene şi americane, chiar împotriva statului său.  Democraţia capitalistă vrea să transforme cetăţeanul naţional în anonimul globtrotărist fără mamă fără tată fără patrie adevărată: Boschetarul mondial…

Suntem la un punct critic. De lătrături capitaliste la bulevard deschis  e plin de 20 de ani. Este tocmai ceea ce îşi doresc duşmanii românilor. Acest mod de acţiune are multiple avantaje pentru opresorii noştri:

1. În esenţă o manifestare publică este o cerere pe care stăpânii au grijă să o transforme în cerşetorie;

2. O manifestare este o acţiune pe care stâpânii opresori o transformă într-o luptă fizică cu paznicii burgheziei;

3. O manifestare publică uşurează activitatea poliţiei politice capitaliste accelerând identificarea actorilor. şamd.

Situaţia este deci mai complicată pentru oamenii serioşi. Este normal să fie aşa din moment ce capitaliştii deţin averea,puterea şi mijloacele de informare în masă. Românul actual este deprins să interpreteze prezentul prin prisma trecutului interbelic sau mai vechi. Puţine elemente de atunci mai sunt valabile acum şi numai cele principale poate. Actiunea se compune din operaţii şi operaţiile din mişcări şi tocmai în aceste componente situaţia actuală diferă de trecut. Nu sunt suficiente principiile. Capitaliştilor le convin de minune oamenii incremeniţi în principii şi fără nici o posibilitate de ajustare a lor prin norme şi reguli de acţiune  la viaţa actuală. Aşa se şi explică mortificarea tuturor grupurilor politice autentice de după 1989. Oameni au fost dar au fost zombificaţi de sculele capitaliste remunerate de escrocherimea economică. De exemplu ,,lupta anticomunistă,,  după 20 de ani de la căderea sistemului socialist internaţional şi naţional este o marotă moflăită de criminalii sociali ai burgheziei de orice provenienţă.

Poporul organizaţie

Trecutul nu poate fi integral cunoscut şi de aceea insistarea asupra trecutului nu este practică. Importantă este situaţia actuală şi implicaţiile trecutului asupra situaţiei actuale. Deci ce putem face noi dacă poporul evreu este o organizaţie? A pus autorul o problemă într-un fel rar: popor ca organizaţie. Aceasta ne indică : poporul respectiv este un popor superior dotat şi nu o adunătură de indivizi. Luaţi aminte. 

Cum poate fi contracarată acestă caracteristică a unui popor? Cel puţin prin crearea unui sistem similar.  Noi nu suntem în stare să ne unim într-o acţiune comună minoră dar cu atât mai puţin  să fim popor-organizaţie.  De 20 de ani asistăm la tot felul de imposturi capitaliste menite a dezbina a fărâmiţa a slăbi unitatea naţiunii române. Sub pretextul anticomunismului, antibolşevismului tot felul grupuri de slugi proocidentale latră pe la colţuri doar doar vor mai provoca vreo daună poporului român. 

Lingăii Americii şi prostituatele culturii române fac tot felul de măscăricii pe la instituţii în care vor să îşi dovedească caracterul parazitar de slugă prooccidentală. Îşi pun denumiri de dreapta, de extremă dreaptă, de stânga dreapta, de dreapta stânga şi moartea ne paşte din urmă în beneficiul occidentalilor nu al chinezilor, indienilor sau ruşilor.

Orice încercare de unire a poporului român este atacată imediat de hahalerele capitaliste cu acuzaţia de comunism. Şi fraierii cocliţi muşcă momeala propagandei criminale a imperialismului capitalist. Românii nu au demnitatea de a muri în luptă. Ţigănia este nota dominantă a spiritului românesc actual. 

Nu v-aţi întrebat de ce poporul în ansamblul său nu mai bagă în seamă aşa-zisele întruniri anticomuniste? Vă stau probă locuinţele socialiste în care trăiesc şi după 40 de ani oamenii, spre deosebire de barăcile pestilenţiale  oferite de capitalişti poporului român.

Problema grea pentru capitalişti este că sarcinile impuse de un popor sunt prea mari pentru coteţăria lor. Problemele unui popor nu încap într-un coteţ capitalist.

În aceste coordonate existenţa poporului organizaţie este o problemă care depăşeşte un popor eterogen, eteroclit, multirasial, măcinat de duşmani interni şi internaţionali.

Crima tăcută

Capitaliştii contemporani au avut răbdare 20 de ani acţionând din umbră ca poporul român să-şi omoare copii, să îşi distrugă sistemul economic, să îmbătrânească, să moară de bătrâneţe şi să se destrame ca sistem social. Acum după 20 de ani cei ce aveau 20 de ani şi au  perceput ceva din societatea socialistă, acum au 40 de ani şi încep să coboare biologic şi psihic. Cei care aveau 30 de ani şi au înţeles funcţionarea sistemului social socialist putând face comparaţia faptică între cele două sisteme sociale sunt slăbiţi pentru acţiune. Cei care aveau 40 de ani la lovitura de stat şi aveau experienţă de viaţă socialistă acum au 60 de ani şi nu mai pot face nimic pentru salvarea poporului fiind şi ei marginalizaţi.  Cei care aveau 50 de ani la puciul din 1989 şi cunoaşteau pe deplin sistemul socialist acum au 70 de ani şi mor în sărăcie.  Din aceleaşi categorii de vârstă mai fac parte capitaliştii care nu au crezut niciodată în socialism şi au fost impostori toată viaţa lor activă subminând societatea română încă din vremea socialismului: foşti delapidatori, foşti escroci, foşti hoţi, foste prostituate, foşti falsificatori, foşti şantajişti, foşti borfaşi. Ei au scos capetele hidoase imediat după lovitura de stat din 1989 şi care nu acumulaseră averi ilicite până atunci au atacat clădirea Comitelului Central al PCR pentru pradare, au dat atacul la întreprinderi, au sustras banii UTC, banii PCR, banii UGSR, banii depuşi oameni la CEC.  În aceasta a constat revoluţia din decembrie 1989: descătuşarea forţelor infracţionale ale societăţii socialiste. I-au asasinat pe Ceauşeşti nu ca revoluţionari ci ca concurenţi la aceeaşi pradă capitalistă. Îmediat după asasinarea lor au interzis asasinarea legală pentru a nu fi ei omorâţi la rândul lor de semenii lor sau de revoluţionarii autentici.

Europa ca slugă

Câtă vreme  va fi SUA,  Uniunea Europeană nu va fi ea însăşi. Actuala uniune europeană este făcătură americană. Uniunea europeană nu poate porni decât de la europeni şi nu de la extraeuropeni. Actuala uniune europeană este o adunătură anchilozată de politicieni bătrâni depăşiţi de vremuri. Duceţi-vă prin oraşele europene şi veţi găsi boschetărie, manţocărie, tembelisme capitaliste. Nu veţi găsi revoluţie, vizionarism, prosperitate, înnoire, modele de cultură şi civilizaţie care să depăşească viaţa ordinară.

Întreaga situaţie a mortificării Europei actuale este rezultatul greşelilor şi sfârşitului celui de al -II-lea război mondial.  Europa este subjugată. Popoarele Europei sunt exploatate. Oamenii europeni nu mai sunt creatori nu pentru că s-a epuizat potenţialul spiritual european ci pentru că sunt constrânşi europenii să trăiască o viaţă animalică, josnică. Agresiunea rasială a Europei este asistată de imperialii americani care fură totul de peste tot şi stârpesc orice originalitate ce nu se afirmă în interesul imperiului lor.

Problema Europei este o problemă imperială, de raport de forţe, de luptă între rase, de hegemonie.

Capitalism cinstit-contradicţie

Unde aţi văzut capitalist muncind şi bogăţie făcută prin muncă?

Plusprodusul se realizează prin muncă dar însuşirea plusprodusului se face prin înşelăciune. Capitalistul nu munceşte ci deposedează pe cel ce munceşte de produsul muncii sale.

Ca orânduirea socială socialistă şi orânduirea capitalistă a colectivităţii umane a încremenit într-o idee de vitrină ideologică prin care escrocherimea  înşeală poporul.  Formula este: munca creează bunăstare dacă este bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de muncă şi asupra obiectelor muncii. Da, creează bunăstare pentru proprietar dar nu pentru cel ce munceşte. Bunăstarea pentru cel ce munceşte este garantată dacă se bazează pe repartiţia echitabilă nu pe înşelăciune. Acesta este adevăr peste care capitalistul nu poate trece. De aceea are nevoie de minciuna vieţii de apoi şi de manipulatorii religioşi.

Descriptorii urii capitaliste

Poate gândeşte cineva că ura nu se poate măsura deoarece ea este o trăire,  un proces afectiv. Da, ura este un proces afectiv de trăire a relaţiei de contradicţie conflictuală deci exclusivă cu o realitate dată. Afectivitatea în acest caz arată dizarmonia dintre om şi acea realitate dizarmonie care este atât de puternică încât nu permite coexistenţa omului cu acea realitate. Ura arată că acea realitate contradictoriu exclusivă trebuie să dispară ca omul să existe sau că omul trebuie să dispară ca acea realitate să continue a exista. Particularizând în cazul capitaliştilor şi a celor care sunt parazitaţi de capitalişti avem situaţia prezentă în care capitalistul şi omul cinstit nu pot coexista deoarece capitalistul este pe cale de  a finaliza procesul de deposedare a necapitaliştilor şi prin urmare nu mai au de ce să îi lase în viaţă pe oamenii cinstiţi. În mod obiectiv existenţa unuia implică inexistenţa celuilalt adică uman exprimat viaţa unuia înseamnă moartea celuilalt.

În aceste condiţii ura ca proces afectiv de măsurare a gradului de concordanţă a unei existenţe cu viaţa ta ajunge la determinarea unor proiecţii cognitive a unei lumi posibile în care adversarul dispare, este anihilat. Această proiecţie cognitivă nu rămâne subiectivă nu rămâne doar scop ci prin intermediul unei voinţe ascunse se tranformă în realitate. Deci scopul distrugerii necapitaliştilor se transformă în realitate  într-un mod în care necapitaliştii îl sesizează greu deoarece capitaliştii îmbracă omuciderea în forme înşelătoare şi plăcute.

Totuşi pentru că voi nu sunteţi animale cum vor să acrediteze capitaliştii veţi înţelege că ei nu acţionează conform doctrinei liberalismului economic umanist ci conform liberalismului natural al luptei şi selecţiei celui mai tare. Ei vor să vă omoare pe voi ca să râmână în lume ei. Daţi-vă seama că nu aveţi de pierdut decât viaţa dacă sunteţi învinşi şi numai moartea dacă veţi fi învingători.

De aceea dau ideea măsurării urii capitaliştilor împotriva oamenilor cinstiţi şi în cazul nostru împotriva majorităţii românilor. Această ură se măsoară prin următorii descriptori ai urii capitaliştilor autohtoni şi străini:

1. Valoarea datoriilor externe ale poporului român

2. Gradul pierderii protecţiei externe a poporului român prin statul său; se consideră scăderea capacităţii de apărare naţională, reducerea armatei, armamentului, substituirea cu forţe americane de ocupaţie.

3. Scăderea siguranţei vieţii interne; se consideră capacitatea statului de a asigura viaţa, integritatea şi bunăstarea cetăţenilor săi, numărul deţinuţilor de drept comun, numărul infracţiunilor.

4. Valoarea distrugerii biologice a poporului român; se consideră avorturile, intoxicarea, infectarea, sustragerea mijlocelor de subzistenţă, abandonul sanitar, denaturările, mortalitatea, infantilă, mortalitatea bolnavilor şi pensionarilor, numărul boschetarilor, numărul drogaţilor, numărul prostituaţilor, numărul homosexualilor, numărul sinuciderilor, numărul vilelor postpuciste, numărul obiectelor de lux deţinute şi proporţia lor în categorii de populaţie.

5. Măsura distrugerii psihice a poporului român; se consideră proporţia reducerii activităţilor psihice a românilor la mijloace de supravieţuire biologică, reducerea conştiinţei sociale la conştiinţa individuală, numărul bolnavilor psihici.

6. Degradarea vieţii sociale; numărul impostorilor profesionali, proporţia corupţilor în totalul poporului.

7. Distrugerea culturii; numărul agramaţilor din televiziune, radio şi jurnale, gradul vulgarizării culturii române.

Etalonul pentru apreciere nu este etalonul criminal al capitalismului ,,peste tot în lume,, ci nivelul  din R. S. R.

2010/07/19

Sinucidere guvernată capitalist

Români, văd că guvernanţii vă obligă anticonstituţional să daţi bani americanilor.
Ţineţi cont că înaintea loviturii de stat anticeauşiste guvernul României a mai făcut un împrumut la americani care au dus la blocarea sistemului economic român şi în final au dus la criză. După ce guvernanţi socialişti au achitat datoria către americani şi au hotărât că nu vor mai împrumuta niciodată bani de la capitalişti pentru a nu sacrifica poporul, agenturile străine occidentale au decapitat conducerea României mână în mână cu puciştii din interiorul ţării.
Dacă poporul român nici atunci şi nici acum nu a făcut revoluţie este pentru că pe ansamblu are înţelepciune.

Totuşi eu români vă întreb de ce atunci puciştii i-au asasinat  pe conducătorii României pentru o datorie la americani  de câteva miliarde de dolari  şi acum foştii pucişti nu îi asasinează pe actualii guvernanţi pentru o datorie externă către americani  de 120 miliarde de euro?

Dacă vă convine să-i hrăniţi pe americani şi să vă omorâţi pe voi atunci vă întreb: de ce nu v-aţi sinucis de la început?

2010/07/04

Pervertirea politică a vocabularului

Gargarismele şi mâzgălelile limbologilor români sunt acte fără valoare care au menirea să ascundă linguşirea, trădarea, josnicia animalică a unor indivizi pe care presa slugarnică îi numeşte cetăţeni.

Vajnicii luptători pentru ,,democraţie˝ ,  ,,justiţie˝ şi ,,civilizaţie˝ şi alte manţocării capitaliste ne vorbesc de ,,revoluţie˝ şi ne dau lecţii de limbă română fără să simtă că ei înşişi în cel mai bun caz sunt deja victime ale agresiunii capitaliste occidentale asupra culturii , societăţii şi conştiinţei române după lovitura de stat antiromânească din 1989.

Impostorii culturii şi civilizaţiei române utilizează cu nonşalanţă, cu tupeu, cu obrăznicie, cu neruşinare termeni cu sens pervertit cu scopul criminal de a anihila capacitatea de gândire, de cunoaştere şi acţiune a poporului român şi cu rezultatul eronării acţiunii sale legitime de emancipare de sub tutela occidentală condusă de America de Nord.

Poporul român trăieşte în orânduire socială capitalistă bazată pe exploatarea omului de către om dar limbologii nu recunosc că se foloseşte termenul ,,democraţie´´  ca şi cum românii ajunşi boschetari în propria lor ţară şi în  Occident ar avea un regim politic democratic deci un mod de exercitare a puterii politice de către el însuşi şi nu de către străini prin intermendiul guvernanţilor. Are poporul român atâta putere politică, câtă le permite imperiul american ca să nu poată conduce, adică nimica.

Vorbesc fraierii cocliţi de activitatea ˝justiţiei´´  şi perverşii limbologi tac din gură şarlataneşte ştiind că substituirea termenului de putere judecătorească cu termenul de justiţie este menită să ascundă vinovăţia,  judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor capitaliste cu ideea de dreptate şi pentru a ascunde ticăloşia capitalistă.

Vorbesc politicienii români şi slugile lor jurnalistice  despre ,,revoluţie˝ neştiind ce este revoluţia şi tac limbologii acdemicieni ştiind bine că şi aceasta este o manipulare a conştiinţei cetăţenilor pentru a-i convinge  că orice mascaradă capitalistă de jaf este o transformare profundă a sistemului social în sens progresiv.

În general ,,oamenii  de cultură˝ români au coborât la nivelul unor vietăţi ordinare. Pe baza unor asemenea oameni de cultură în curând veţi pieri ca mieii.

2010/06/04

Intelectuali biologizaţi

Trimite prin email Print This Post


Cine conduce A.O.S.R.: o agramată sau un papă-lapte?!
Motto: „În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar!“
George Orwell
Am explicat în episodul anterior, „De cine-i este frică preşedintelui A.O.Ş.R.?!“, că sigla aceasta înseamnă Academia Oamenilor de Ştiinţă din România.  Cei care au elaborat Statul acestei organizaţii nonguvernamentale, dar învestită cu titlul de „instituţie de utilitate publică“, pretind că ea se originează în Academia de Ştiinţă a României, existentă în etapa interbelică. Ar fi bine dac-ar fi aşa, dar, cum puteţi deduce încă de pe acum – ţinînd cont de cele citite în episodul sus-amintit –, această pretenţie este doar pentru a-şi confecţiona un titlu de nobleţe.
A.O.Ş.R. fără origini, dar cu prezent pecuniar consistent
Or, ca să ajungi „om de ştiinţă“ trebuie să ai, în primul rînd, evident, ştiinţă şi nu cultură. Ceea ce m-a determinat să fac o cercetare ştiinţifică preliminară şi să aflu componenţa Marelui Prezidiu al A.O.Ş.R., pe care o găseaţi pînă acum cîteva zile, dacă accesaţi adresa http://www.aos.ro/frame_principal.html, la meniu-ul „Structură“, din stînga ecranului. Pentru cei care nu au conexiune la INTERNET, menţionez că el se compune doar din următorii 4 (patru!) membri:
PREZIDIU:
PRESEDINTE AOSR: General (r) Prof. Univ. Dr. Vasile Cândea
VICEPRESEDINTE: Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă
VICEPRESEDINTE: Prof. Univ. Dr. Mihai Golu
SECRETAR STIINTIFIC: Prof. Univ. Dr. Doru-Sabin Delion“. Ad literram.

Să ne amintim că, în orice instituţie – chiar şi la o asociaţie de locatari! – un comitet, consiliu, comisie etc. se compune, obligatoriu, din cel puţin trei persoane, iar în cazuri mai largi, dintr-un număr mai mare de membri, dar, oricum, un număr impar de membri, pentru bunul şi binecuvîntatul motiv că, la vot, trebuie să se departajeze majoritatea de minoritate, spre a fi luată o decizie legal valabilă! La A.O.Ş.R. nu este nevoie ca să fie membri musai într-un număr impar în Marele Prezidiu, deoarece, fiind „oameni de ştiinţă“, ştiu să-şi împartă voturile în mod impar, chiar dacă membrii Prezidiului sunt doar în număr par!!! Credeţi că-i o scamatorie?! Nu, asta-i structura „legală“ de funcţionare, chiar dacă-i incorectă!
Într-adevăr, numărul de 4 (patru!) membri ai prezidiului este stipulat atît în Statutul A.O.Ş.R., cît şi în Legea nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea A.O.Ş.R. – care, de altfel, reproduce, aproape exact, respectivul Statut. Conform unor informaţii preliminarii, Statutul a fost redactat de trei – nici măcar patru – fraieri din A.O.Ş.R. (despre ale căror nume ne vom interesa ulterior, fără îndoială) şi atît Statutul, cît şi Legea nr. 31/2007 au fost adoptate de Parlament în această formă. Or, greşeala menţinută în ambele acte – Statutul şi Legea de funcţionare – anume, de a se stabili componenţa prezidiului doar din 4 (patru!) membri – atestă, categoric, faptul că parlamentarii nici nu au citit aceste documente şi le-au votat, şi ei, „ca primarul“, cum s-a relevat că procedează în foarte multe cazuri. Dar, avînd, acum, putere de lege, nu mai pot fi modificate decît tot prin corectarea legii, adică, mai operativ, prin emiterea unei ordonanţe a guvernului, învestită, ulterior, cu putere de lege! Căci aşa se face ştiinţa: din greşeală în greşeală, spre cunoaşterea adevărului! În ştiinţa pedagogică aceasta se numeşte „metoda eşecurilor şi încercărilor repetate“. Adică stilul guvernului Boc – căci, evident, toate legile referitoare la A.O.Ş.R. au fost date în timpul guvernelor Boc.
Laborioasele mele investigaţii ştiinţifice mi-au relevat că cei doi vicepreşedinţi şi-au dat demisia, încă de la sfîrşitul verii anului 2009, din motive personale, iar secretarul ştiinţific Doru-Sabin Delion vine la program doar o oră-două/zi şi numai o zi – rar cel mult două zile – pe săptămînă, dar primeşte leafa întreagă, pentru 8h/zi x 30 de zile, de minimum salariul de secretar de stat, conform § 11 alin. (23) al Legii 296/2007!, la care se adaugă sporuri de conducere, de hărnicie, de merit, plus diurne etc. Vorba lu’ Pristanda: „Renumeraţie mică, după buget, coane Vasilică!“ (Aici e vorba, acum, de conu’ Vasile Cândea, din piesa reală de la A.O.Ş.R., nu de conu’ Fănică din piesa lui Caragiale).
Să tot faci ştiinţă pe banii ăştia puţini, căci oamenii de ştiinţă sunt oameni generoşi, dau de la ei pentru alţii de morali ce sunt! Mîine-poimîine, vor face ştiinţă degeaba; nu în sensul că degeaba fac ştiinţă, ci vreau să zic „pe gratis“. Chiar, de ce mai dă statul fonduri pentru A.O.Ş.R., dacă cei din onor conducerea se mulţumesc cu aşa puţin, iar acum suntem într-o criză pecuniară, financiară, economică, spirituală şi morală aşa de mare?!
Cine conduce, totuşi, A.O.Ş.R.?!
Aşadar, secretarul ştiinţific al A.O.Ş.R., Doru Delion, este mai mult absent decît prezent, preşedintele A.O.Ş.R., g-ralul (r.) prof. univ. dr. Vasile Cândea, la fel, vine, şi el, rar şi, chiar dacă vine mai des decît primul, „lucrează“ puţin, fiindcă bate spre 80 de ani şi oboseşte repede, iar cei doi vicepreşedinţi îşi dăduseră demisia, cum am mai precizat, încă din vara trecută. Cine, atunci, mai conduce A.O.Ş.R.?!
Ceea ce m-a şocat, iniţial, cînd am intrat pe link-ul A.O.Ş.R., indicat mai sus, a fost scrierea titulaturii componenţilor Prezidiului şi ai Consiliului Ştiinţific: cu iniţială majusculă la fiecare cuvînt, deşi cuvintele sunt în interiorul enunţului! Aşa că am aprofundat problema să văd de ce nu se respectă gramatica la o Academie care se pretinde prestigioasă – a doua după Academia Română! În ceea ce mă priveşte, între anii 1985-1996, am activat în A.O.Ş.R. în cadrul Cercului de ştiinţă a conducerii, condus de regretatul general (r.) prof. univ. dr. Emil Mihuleac. Dar, pînă în 1996, sigla A.O.Ş.R. semnifica Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România şi nu Academia…, aşa cum avea să se schimbe titulatura prin Legea 31/2007. De aceea, eram şi mai curios să văd pe mîinile cui a ajuns A.O.Ş.R.
Astfel am aflat de la unii foşti colegi ai Asociaţiei O.Ş.R.– acum membri ai Academiei O.Ş.R. – că, în realitate, A.O.Ş.R. este condusă de directoarea economică Maria Saşalovici, că numai ea dictează, iar ceilalţi care se întîmplă să mai treacă, uneori, pe acolo, ascultă şi execută fără să crîcnească. Această individă a impus să se scrie cu iniţială majusculă la indicarea titulaturii membrilor A.O.Ş.R.! Evident, nu mi-a venit să cred, pînă am obţinut dovada că ea îşi impunea punctul de vedere după bunul ei plac, fiindcă ştiinţă de carte nu părea să aibă (cf. pag. 3, în facsimilul 2).
Agramata Saşalovici, mîna dreaptă a lui Vasile Cândea
Într-adevăr, în urma apariţiei unui conflict de muncă produs deliberat, abuziv şi ilegal de această directoare contra unei salariate a A.O.Ş.R., dir. ec. Maria Saşalovici i-a confecţionat respectivei salariate un referat calomnios în care, pentru nişte vini născocite de ea şi de şefa Personalului – ec. Maria Boezatu, cunoscută de cititori din episodul anterior –, îi cerea preşedintelui A.O.Ş.R. să o sancţioneze cu tăierea a 10 (zece) zile din salariu – adică 30 la sută –, deşi legea prevede cel mult 10 la sută, şi asta în cazul în care respectivul salariat comite abateri repetate. Or, aici nu era cazul. Totuşi, g-ralul (r.) Vasile Cândea – care nu se oboseşte să coboare din turnul său de fileş ca să discute cu muritorii – i-a aprobat referatul, semnînd „ca primaru’“, cum am subliniat anterior, trimiterea salariatei respective în faţa Comisiei de disciplină (cf. Referatul AOSR nr. 1211/02.10.2009, pag. 1 şi 3, în facsimilele 1 şi 2).
Văzînd aceste documente incredibil de abuzive, de ilegale şi de agramate sub aspectul conţinutului şi al redactării, am formulat către preşedintele A.O.Ş.R., g-ral (r.) Vasile Cândea o cerere de informaţii, sub nr. 1339/28.10.2009, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Cu acest prilej, am analizat textul dir. ec. Maria Saşalovici, conform celor de mai jos.
«1. Printre inepţiile debitate cu seninătatea celui fudul – care, vorba proverbului, „Nu e prost destul, dacă nu e şi fudul!“ –, directoarea ec. M. Saşalovici scrie, în pag. 3, începând cu rândul 1 de sus: „Lăsând la o parte greşelile de gramatică şi mai ales de adresare unui ordonator principal de credite a unei instituţii de nivel naţional ( Preşedinte şi Prof. Univ. Dr. cu literă mică )“… Am redat, ad litteram, fraza subordonatei dvs. ca să îi putem analiza textul în detaliu (…).
1.2. În consecinţă, după 24 de ore de la depunerea prezentei, vă rog să dispuneţi corectarea respectivă pe site-ul A.O.Ş.R.: să apară, peste tot, scris corect: „prof. univ. dr.“! Actualmente, doar la numele d-nei Angela Botez este scris corect. E inadmisibil ca la A.O.Ş.R. să se încalce regulile elementare de scriere, doar pentru că agramata directoare Maria Saşalovici debordează de slugărnicie sau, zis academic, de obedienţă şi vă mai şi impune punctul ei de vedere, ca să vă facă de panaramă.
1.3. Faptul că dir. ec. M. Saşalovici vrea să scrie cu literă mare nu dovedeşte închipuita ei corectitudine gramaticală, stilistică, logică, protocolară etc., ci, dimpotrivă, dovedeşte pupăncurism – cuvânt pe care exigenţele limbajului academic mă împiedică să îl folosesc, aşa că îl voi înlocui cu cuvântul lichelism, sau, dacă şi acesta pare dur pentru insensibilităţile ei, aş zice „obsecviozitate“, dar sunt sigur că nu cunoaşte cuvântul şi cred că i se şi împleticeşte limba când îl pronunţă. Cum, însă, ar avea nevoie de dicţionar ca să înţeleagă despre ce este vorba, rămân la cuvântul pupăncurism, fiindcă este singurul care i se potriveşte la modul cum se comportă şi cum scrie. Chiar fraza ei citată mai sus este plină de greşeli. De ex., în sintagma „ordonator principal de credite a unei instituţii de nivel naţional“ – ca să vedeţi cât de mult v-a înaintat în grad! –, în loc de a trebuia al. Iar faptul că vă ridică osanale cu această înşiruire sforăitoare de vorbe dovedeşte acelaşi lichelism scabros. Ca să nu mai spun că tot textul ei este de un agramatism înfiorător şi de o falsitate deplină. Pentru că mintea ei de „economistă“ la atât se reduce: la „ec.“
Gîndirea ilogică a doctorandei Saşalovici
2. Să mai continuăm analiza cu alt exemplu. Contabila dvs., cu „35 de ani vechime în instituţii publice, din care în funcţii de conducere mai mult de 20 de ani“, chiar de la început, „o dă prin praf“ şi scrie:
Domnule PREŞEDINTE,
al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România,
Mă adresez Dumneavoastră considerând că trecerea cu vederea a incidentului care a avut loc în biroul în care îmi desfăşor activitatea, conferită de funcţia pe care sunt angajată ar periclita existenţa unui climat civilizat , dar şi încălcarea legislaţia şi regulamentul de ordine interioară.“
2.1. Booon! Să rescriem, acum, textul corectat sub aspect ortografic şi gramatical, adică, punând virgulele unde trebuie, scoţând alte virgule şi spaţiile libere în plus şi făcând acordurile morfologice. Semnele de punctuaţie introduse între paranteze drepte şi literele scrise cu aldine sunt formele corectate de noi. Astfel, noua formă – în linii mari corectată – este aceasta:
Domnule preşedinte
al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România,
Mă adresez dumneavoastră considerând că trecerea cu vederea a incidentului care a avut loc în biroul în care îmi desfăşor activitatea, conferită de funcţia pe care sunt angajată[,] ar periclita existenţa unui climat civilizat, dar şi încălcarea legislaţiei şi a regulamentului de ordine interioară.
Să ignorăm stilul pretins solemn, dar care nu este decât arogant, şi să numărăm greşelile de până acum: 1) cuvântul preşedinte se scrie cu literă mică inclusiv când este vorba de preşedintele republicii; doar în cazurile deosebite, cum este corespondenţa diplomatică, se scrie cu doar iniţiala majusculă şi în nici un caz tot cuvântul cu verzale; 2) am scos virgula de după preşedinte; 3) am adăugat virgula după cuvântul angajată[,]; 4-6) am făcut acordurile gramaticale în sintagma „legislaţiei şi a regulamentului“. Adică, parafrazând adagiul „Două vorbe, trei prostii, putem zice: „trei rânduri, şapte prostii!“
2.2. Pentru că la cele şase, mai adăugăm şi greşeala de logică, mult mai gravă, pentru că este ascunsă sub vorbăria ei pretenţioasă şi, la prima vedere, unul care nu este versat în analiza conţinutului textului îşi poate zice „Vai, cât e de deşteaptă!“, deşi e invers: duhneşte de incapabilă ce este! Iată dovada chiar aici: propoziţia incidentă finală, introdusă prin conjuncţiile adversativ-copulative „dar şi“, ţine de verbul din propoziţia regentă „ar periclita existenţa…“. Deci, citită direct, fără părţile de vorbire intercalate, esenţa frazei îmbârligate a ec. Maria Saşalovici sună aşa: „trecerea cu vederea a incidentului (…) ar periclita existenţa unui climat civilizat … şi încălcarea legislaţiei şi a regulamentului“! Vedeţi lipsa de logică?! Nu vedeţi?! Mai pe scurt, ca să fie mai evident, sună aşa: „ar periclita existenţa … şi încălcarea legislaţiei…“. Şi mai pe scurt, ca să fie şi mai clar: „ar periclita… încălcarea legislaţiei“! Vedeţi aberaţia? Tot nu vedeţi? Nu mă miră că nu vedeţi, altfel nu aţi fi aprobat, în urma acestui referat redactat imbecil şi, în esenţă, fals şi rău-voitor, trimiterea bibliotecarei (…) în faţa Comisiei de disciplină! Adică, sensul corect, logic, este exact invers: ditamai directoarea economică Maria Saşalovici – sau Şacalovici, cum o „alintaţi“ dvs. maliţios – spune, implicit, că vrea să fie favorizată încălcarea legislaţiei! Pentru că asta înseamnă „periclitarea încălcării legislaţiei“! Iată ce idioţenie afirmă „directoarea economică“ Saşalovici chiar din prima frază!!! Bine, în loc de „idioţenie“ pot zice că manifestă „incapacitate de comprehensiune“! Dar risc să o fac să creadă că o laud prin sintagma de adineauri: nu, înseamnă că manifestă prostie monumentală! Dar nu este evidentă pentru toţi, fiindcă este îngălată în verbozitate şi, apoi, nu toţi citesc cu atenţie» (cf. facsimilul 1).
Doctoranda Saşalovici vrea să elimine cacofoniile
Apoi, în continuare precizam: «4. Vă mai relevăm şi alte greşeli gramaticale aberante, de care, evident, nici nu este conştientă. În pag. 2, la finalul alineatului trei de sus, scrie: „la aceiaşi dată“. Cuvântul „dată“ este de genul feminin, şi trebuia să scrie „aceeaşi“. Tot în pag. 2, în alineatul 4 de jos: „…nu s-a solicitat ca şi condiţie de promovare…“ etc. Ea crede că în expresia „ca şi condiţie“ s-a exprimat elegant şi că a evitat cacofonia dacă a introdus, în mod ilicit, conjuncţia „şi“. Avea alte soluţii de evitare a cacofoniei, dar mai bine lăsa cacofonia în pace şi ar fi avut, barem, o formulare corectă, chiar dacă mirositoare. Dar aşa, prin introducerea conjuncţiei „şi“, exprimarea este greşită logic. Hazul cel mare este, însă, în pag. 1, rândul trei de jos, unde scrie cu aceeaşi nonşalanţă şi cu aceeaşi prostie patentă: „… nu o pot califica ca şi comportament, deşi am 35 de ani vechime…» (vezi facsimil 1). Şi, apoi:
«4.1. Domnule general C.A. (r.) Vasile Cândea, spuneţi-i „economistei“ Şacalovici că degeaba are vechimea asta. Nu-i foloseşte la nimic, decât la insanităţi şi la răutăţi, ca acest referat. Oricum, aici nu a mai putut introduce, peste tot, conjuncţia salvatoare (în închipuirea ei!) „şi“ pentru a evita toate cacofoniile, subliniate de noi cu aldine, mai sus! De aceea, s-a făcut, încă o dată, de kkt!»
Inacţiunea g-ralului (r.) Vasile Cândea
Preşedintele A.O.Ş.R., cît este el de general şi de ţanţoş în uniforma sa – de care se foloseşte atît pentru a impresiona auditoriul, cît şi ca de un passe-partou –, nu a luat nici o măsură contra directoarei sale agramate şi incompetente. Să fie din cauză că nici el nu ştie prea multă gramatică?! Fără îndoială, mai ales că, în episodul anterior, am expus similitudinea dintre stilul său literar şi cel al poliţistului Pristanda! Dar, desigur, g-ralului (r.) Vasile Cândea îi este întrutotul comod să ignore problemele pe care i le pune, natural, conducerea A.O.Ş.R., sub toate aspectele sale, şi să o lase pe dir. ec. Maria Saşalovici să-i facă activitatea. Mai ales că are şi totală încredere în ea, fiindcă este, şi ea, doctorand.
După cum nici nu mi-a răspuns la cererea mea de informaţii nr. 1339/28.10.2009, deşi este obligat de Legea nr. 544/2001 să o facă. Evident, nu mi-a răspuns fiindcă, aşa cum am demonstrat în articolul anterior, are ceva de ascuns. De exemplu, în respectiva cerere de informaţii, îi mai ceream, printre altele, următoarele:
«12.1. Solicităm, la fel, să ne comunicaţi documentele care atestă licitaţia prin care a angajat respectiva firmă de construcţii, datele privind costurile montării lambriurilor iniţiale şi, apoi, ale celor actuale, de lemn.
13. La renovarea clădirii, a fost desfiinţată scara principală, largă şi funcţională şi a fost păstrată doar scara de serviciu, îngustă, incomodă şi impracticabilă în caz de incendiu sau de accidentare a vreunei persoane. A cerut directoarea Saşalovici avizul Pompierilor pentru desfiinţarea scării principale? Şi, în genere, are vreun certificat de urbanism pentru lucrările pe care le face?»
Dar g-ralul (r.) Vasile Cândea a tăcut ca „mortu-n păpuşoi!“
Conflict de interese acoperit de g-ralul (r.) Vasile Cândea
Preşedintele A.O.Ş.R., g-ral (r.) prof. univ. dr. Vasile Cândea – altfel foarte prompt cînd este vorba să iscălească documentele pe care nu le citeşte – acoperă, evident, cu osîrdie şi cu prestigiul uniformei sale de general cu patru stele (pe fiecare umăr!), abuzurile dir. ec. Maria Saşalovici: printre altele, faptul că individa îşi dă doctoratul la universitatea al cărei rector este patronul firmei de construcţii din Târgovişte căreia madam Saşalovici îi asigură front de lucru permanent la A.O.Ş.R., care rector şi patron este, fireşte, membru titular al A.O.Ş.R., de unde mai ridică şi indemnizaţia respectivă, de 2.000 lei/lunar! Acest fapt se numeşte conflict de interese şi are caracter penal.
De aceea, invităm Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 5 să se sesizese din oficiu şi să controleze modul cum este gestionat bugetul A.O.Ş.R. de către acest „ordonator principal de credite a unei instituţii de nivel naţional“, g-ralul (r.) Vasile Cândea, mînă-n mînă cu directoarea sa, Maria Salaşovici! După care va trebui ca şi doctoratul pe care şi-l cumpără, astfel, ec. Maria Salaşovici să fie anulat.
Sigur, am putea să credem, la prima vedere, că, de vreme ce este dus de nas de dir. ec. Maria Saşalovici şi, deci, fiind un papă-lapte, nu ar avea nici o vină atît pentru inacţiunea sa în ceea ce priveşte conducerea efectivă a A.O.Ş.R., cît şi pentru consecinţele respectivei inacţiuni. Am greşi, însă, fundamental dacă am admite asemenea ipoteză, deoarece, aşa cum am precizat în articolul anterior, i-am acorda circumstanţe atenuante. Ceea ce ar fi o greşeală inadmisibilă, deoarece, prin calităţile sale oficiale – de care face uz tot timpul – este pe deplin competent şi obligat să-şi îndeplinească atribuţiile şi, de aceea, este pe deplin vinovat şi trebuie condamnat în consecinţă. De fapt, în indolenţa sa, g-ralului (r.) Vasile Cândea îi convine să nu facă nimic pentru leafa sa de ministru şi să-i dea mînă liberă agramatei Maria Saşalovici să i se substituie şi să-şi aroge îndatoririle lui.
În perversitatea sa – mascată sub bonomie şi bunăvoinţă faţă de salariaţi –, preşedintele A.O.Ş.R. îi cultivă şi amorul propriu acestei individe – care îşi va da doctoratul în pupăncurism, fiindcă la economie se pricepe, probabil, ca şi la gramatică. Iar, în trufia sa – copiată după aceea a „Preşedintelui A.O.Ş.R.“ –, Maria Saşalovici se crede stăpîna A.O.Ş.R. De altfel, a început să le controleze pe toate salariatele A.O.Ş.R. – deşi ea are în subordine doar şase contabile, un administrator şi două femei de serviciu – sub pretextul că „ea le dă banii şi, deci, ea le controlează!“ Adică ar fi „banii ei?!“ I-a lăsat vreo mătuşă o mare moştenire? NU, sunt banii de la bugetul sărăcit al statului!
Oare, mîine, 11 martie, Adunarea generală a A.O.Ş.R. îl va realege preşedinte pe g-ralul (r.) Vasile Cândea?!
Vom continua analiza fenomenului A.O.Ş.R. în episodul următor, intitulat „„A.O.Ş.R.: instituţie de utilitate publică sau gaură neagră?!“ Evident, „gaură neagră“ nu în Univers, ci în bugetul ţării. Urmăriţi acest serial, „fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi“!
10 martie 2010
Colonel (r.) Vasile Zărnescu
ro.altermedia.info/coruptie/cine-conduce-aosr-o-agramata-sau-un-papa-lapte_19024.html

2010/05/22

Oamenii ştiinţei capitaliste

Articol preluat de la ro.altermedia.info
Trimite prin email Print This Post

De cine-i este frică preşedintelui A.O.Ş.R.?

Motto: „…Nu vă temeţi! Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală

şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“!

Matei, 10, 26

Se zice că, după aducerea cartofului din S.U.A. în Europa, un agronom – om de ştiinţă francez – a încercat să popularizeze ideea avantajelor cultivării lui şi le-a ţinut multor ţărani prelegeri în acest sens. Dar, curios, s-a lovit de refuzul lor, suspicios şi circumspect, întrucît aceştia nu credeau în calităţile nutritive ale noii plante agricole. Atunci, omul de ştiinţă – altfel onest! – a recurs la un şiretlic: în jurul tarlalei cu cartofi a pus, ziua în amiaza mare, numeroşi paznici, cărora le-a dat consemnul ca noaptea să stea cît mai puţin de pază şi, oricum, să-i lase pe cei care veneau noaptea să fure cartofi. Şi se pare că aşa ar fi cucerit cartoful Vestul Europei.

Mitul „fructului oprit“ în tehnologia

diseminării valorilor A.O.Ş.R.

La această poveste m-am gîndit cînd am citit Marea Circulară nr. 1 din 18 ianuarie 2010, emisă de „PREŞEDINTELE A.O.Ş.R., Prof. univ. dr. Vasile Cândea“, în care dă directiva lapidară, de parcă-ţi dă cu piatra-n cap: „Începînd cu data de 19.01.2010, accesul persoanelor străine în A.O.Ş.R. este permis numai în baza unei aprobări date de către conducătorul instituţiei, eliberate de către Secretariatul de la nivelul Prezidiului, prin domna (sic) Pasvantu Irina, dacă persoană (sic) în cauză doreşte să se adreseze unui membru al Prezidiului, şi prin Secretariatul general al instituţiei, prin doamna Stoian Violeta, dacă persoana în cauză doreşte să se adreseze unui salariat al instituţiei“. Pentru început, reţineţi că, în cinci cele rînduri academice, au comis, deja, două greşeli gramaticale!

Asociind prin similitudine situaţiile, am conchis că A.O.Ş.R. este depozitara unor inestimabile valori intelectuale şi praxiologice. Şi, deoarece – în afara cîtorva iluminaţi, iniţiaţi, favorizaţi şi salariaţi – nimeni altcineva nu trece pragul A.O.Ş.R., atunci, ca să-i atragă pe turiştii veniţi în Capitală sau pe consumatorii de alte genuri de cultură sau subcultură, preşedintele A.O.Ş.R. a dat această interdicţie imperativă. Adică, insinuînd ideea „fructului oprit“ – ca în stratagema cu ofensiva cartofului –, prof. univ. dr. Vasile Cândea a apelat la această interdicţie „de faţadă“, mi-am mai zis în sinea mea, iniţial, oarecum îngăduitor. Numai că este ineficientă, deoarece, atîta vreme cît interdicţia nu devine publică – acţiune ce-ar fi similară cu plasarea ostentativă, la vedere, a paznicilor la cartofi! –, eventualii străini (de A.O.Ş.R.) nu vor cere, în prealabil, aprobarea importantissimei sale persoane, ci, fără să ştie că-i aşteaptă o dezamăgire, se vor buluci direct la uşa A.O.Ş.R., în faţa căreia se vor opri ca viţelul la poarta nouă: dincolo nu vor trece, căci nu au ţidula şi vor pleca proferînd „vorbe grele“ la adresa conducerii A.O.Ş.R., din cauză că le-a obturat scientotropismul insaţiabil.

Pentru că, trebuie să admiteţi în mod axiomatic, filoscientiştii – adică „iubitorii de ştiinţă“, cei care vor ştiinţă şi o vor „mînca pe pîine“, cum perora ex-premierul Ciorbea, care, pătruns de numele său, se exprima în termenii politologiei ţărăniste gurmande –, filoscientiştii, ziceam, cînd citesc sau aud expresia sibilinică „Preşedintele A.O.Ş.R., gen. prof. univ. etc.“, sunt străfulgeraţi de o iluminare, de un einsicht şi, imediat, şi-l imaginează pe generalu’ Cândea stînd marţial pe malul Dâmboviţei, ca Hristos pe malul Iordanului, declamînd eclatant emfatic chemarea „Veniţi să luaţi lumină!“ – „lumina“ ştiinţifică de la candela lui Cândea, evident, ca, altădată, de la „Lampa lui Ilici“! – şi, continuînd convingător cu versetul atît de des citat încît a devenit cvasi-laic, „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi!“ (Ioan, 8, 32). Ca atare, filoscientiştii, spre a-şi satisface arzătoarea apetenţă gnoseologică, vor da buzna să-i atingă stelele care-i luminează epoleţii şi să-i pipăie eghileţii uniformei, tot aşa cum enoriaşii se îngrămădesc să-i atingă patrafirul şi să-i pupe poala popii cînd trece printre ei să-i aghezmuiască.

Şi, atunci, care-i „raţiunea“ acestei insolite interdicţii categorice, dacă admitem – prin reductio ad absurdum – că ar avea vreuna?! Dar, probabil, nu aţi priceput substratul acestor raţionamente, fiindcă nu ştiţi cine se ascunde sub sigla A.O.Ş.R.: „Academia Oamenilor de Ştiinţă din România“ (facsimil 1)! Aşadar, A.O.Ş.R. deţine mari valori intelectuale, spirituale şi morale şi a recurs la interdicţia intrării „persoanelor străine“ în instituţie, pentru ca, pînă la urmă, să-şi răspîndească, în vreun fel oarecare, acele valori, ca în povestea invadării West-ului Europei de către imigrantul cartof american. Altfel, nu ar avea sens impunerea interdicţiei de acces decît cu aprobarea Marelui ŞEF al Marelui Prezidiu al A.O.Ş.R.! Pentru că trebuie să ştiţi – dacă nu aţi apucat, între timp, să intraţi pe site-ul A.O.Ş.R. (http://www.aos.ro/) –, că „prof. univ. dr. Vasile Cândea“ este şi general în retragere cu opt stele (cîte patru pe fiecare umăr!), aşa că nu se poate intra la Suverana Sa Persoană, precum acceleratul în gara Periş, ci numai dacă îţi dă aprobarea Marele ŞEF!

Dacă intri fără ţidulă, te opreşte ameninţîndu-te cu „bastonul de mareşal (care există în raniţa fiecărui soldat!“ – Napoleon dixit): Hände hoh! Ausweis-ul! Altfel, uuuş!, de la A.O.Ş.! Asta-i singura explicaţie cît de cît „raţională“, deşi cam ininteligibilă.

„Este interzis să se interzică!“

În timpul marilor demonstraţii studenţeşti din luna mai 1968, iniţiate şi manevrate de C.I.A. ca să compromită Franţa şi care au determinat, în final, retragerea generalului Charles de Gaulle de la conducerea statului, au apărut pe ziduri cunoscutele mai tîrziu graffiti, dintre care a rămas faimos sloganul „Este interzis să se interzică!“ Paradoxul conţinut în această lozincă militantă este atît de puternic încît se interzice pe sine, este autodevorator, ceea ce ne aminteşte de paradoxul lui Epimenide, numit şi „paradoxul mincinosului“. Dar, vedeţi, şi în A.O.Ş.R. se născocesc paradoxuri, căci crearea de invenţii intră în „fişa postului“ acestei instituţii.

Revenind la „oile noastre“, circulara este niţel ilegală măcar pentru faptul că nu este înregistrată la registratura A.O.Ş.R., ca să devină întrutotul act oficial, ci are scrisă, cu pixul, doar menţiunea „01/18.01.2010“; de unde „01“: din agenda telefonică a preşedintelui A.O.Ş.R.? Mister Mare… Dar, interdicţia accesului publicului este, de jure, pe deplin ilegală, iar, de facto, frizează absurdul, fiindcă procurarea respectivei aprobări devine imposibilă: nu poţi accede la cele două secretare – la „domna (sic) Pasvantu, de la nivelul Prezidiului A.O.Ş.R.“, sau măcar la cea comună, pentru „salariaţii instituţiei“ – deoarece nu ai obţinută, în prealabil, aprobarea „Conducătorului“! Adică, eşti lovit în moalele capului cu această contradicţie birocratică, dură ca o bîtă: nu poţi intra în A.O.Ş.R. ca să ajungi la secretare fiindcă nu ai aprobarea anterioară a Marelui ŞEF, iar ca să obţii înaltissima sa aprobare, trebuie să treci, iniţial, totuşi, pe la secretare, ceea ce nu se poate fiindcă nu ai, în prealabil, aprobarea ŞEFULUI! Şi uite-aşa ne învîrtim într-un cerc vicios, care cerc se numeşte, în termeni academici, paradox – situaţie redată inclusiv prin reproşul neacademic şi cam populăros, dar, totuşi, esoteric „Te învîrţi ca un koy într-o căldare!“ Vedeţi profundele valenţe „creatoare“ care zac neştiute la A.O.Ş.R. şi care trebuie răspîndite k kartofu-n Europa de Vest?! Căci nu este la îndemîna oricui să meşterească un asemenea paradox! Nu, cineva trebuie să fie mAre Om de Ştiinţă ca să fie în stare să dea o directivă inextricabilă, în care îşi dă cu „stîngu-n dreptul“! Fără îndoială că, prin acest paradox, generalu’ Cândea va intra, dacă nu în Antologia Mondială a Paradoxurilor – ca Epimenide –, atunci măcar în Cartea Recordurilor, Guiness Book, ca găina lu’ Cristoiu, care a fătat pui vii!

În al doilea rînd, interdicţia accesului liber şi neîngrădit este ilegală, deoarece, conform art. 1 alin.3 (2) al Legii nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea A.O.Ş.R. (modificată ulterior prin Legea nr. 296/2007 şi Legea nr. 241/2009) şi, implicit, art. 1 alin. (3) al Statutului ei, A.O.Ş.R. „este instituţie de interes public (…)“. Adică este plătită din bugetul statului, adică din banii noştri, ai tuturor – aşa cum prevăd, textual şi clar, § 4 al Legii 296/2007 şi § 2 al Legii 241/2009 – şi nimeni – nici măcar Marele Şef al Marelui Prezidiu al A.O.Ş.R., „General (r) Prof. Univ. Dr. Vasile Cândea“! – nu poate interzice sau restricţiona accesul public în instituţie!

Dar, iată!, interdicţia inextricabilă – a opta minune a Lumii! – s-a produs în mod implacabil, subminînd însuşi scopul A.O.Ş.R., care este stipulat în art. 3 alin. (1) din Statutul ei: „Atribuţiile principale ale AOSR sunt: conceperea, promovarea, dezvoltarea, sprijinirea şi protejarea ştiinţei sub toate formele, acţiunile şi metodele directe, indirecte sau adiacente (…)“. Or, expresia „sub toate formele, acţiunile… etc.“ obligă, dimpotrivă, la permiterea accesului public neîngrădit în A.O.Ş.R., inclusiv la bibliotecă: de exemplu, vreţi să citiţi „opera de mare valoare ştiinţifică“ a preşedintelui A.O.Ş.R. şi vreţi să mergeţi la biblioteca A.O.Ş.R. – fiindcă, aşa cum stipulează art. 9 alin. (5) al Statutului ei, are şi bibliotecă. Dar – „Hooo! Stai că trag! Hands up! Mîinile sus!“, că nu se poate: ca să afli ştiinţa pe care a produs-o pînă acum generalul (retr.) Vasile Cândea, trebuie să îţi dea inevitabila sa aprobare de acces, fără de care nu te poţi apropia de el. Culmea ştiinţei şi răspîndirii ei imperioase prin aceste „metode directe, indirecte“, ilogice şi hiper-giroscopice; acest ultim concept este caracterizarea sintetică şi academică a faptului că vizitatorii-titirez se „învîrt, la nesfîrşit,… într-o căldare“, fără să obţină, totuşi, permisiunea de intrare!

Există comori ascunse şi la A.O.Ş.R.?!

Lema 1. Faţă de această încălcare gravă inclusiv a propriei legi de funcţionare, propunem, în preliminarii, teoria plauzibilă – care este derivata a doua din Marea Teorie-Standard a Conspiraţiei – cum că, prin respectiva interdicţie, generalu’ Vasile Cândea nu vrea să dezvolte ştiinţa, să-i răspîndească prestigiul etc., ci, dimpotrivă, vrea să ermetizeze instituţia fiindcă se teme de ceva, de cineva, vrea să ascundă ceva! Ceva comori materiale, medalii, incunabule, diamantul care taie gheaţa, fosile umane din precambrian sau degetul mijlociu al lui Einstein? NU, nu e cazul, fiindcă astea se păstrează, acum, la bancă. Sau, cumva, „luminiţa de la capătul tunelului“, poate chiar flacăra violetă invizibilă, dar făcătoare de preşedinte de ţară şi, concomitent, demolatoare de preşedinte de partid?! Sau, poate, păzeşte date despre Istoria impenetrabilă a Dacilor, panaceul contra SIDA, vaccinul sigur-şi-de-necontestat contra gripei porceşti, leacul de alungare definitivă a prostiei omeneşti etc.?! Sau are ceva idei măreţe şi creţe privind ieşirea din criza economico-financiară, pentru care idei vrea să ceară, la schimb, guvernului Boc IV drepturi de autor?! Nici astea, fiindcă, dacă le-ar avea – cum îl obligă art. 5 alin. (1) al Statutului A.O.Ş.R., care spune că „A.O.Ş.R. reuneşte personalităţi ştiinţifice reprezentative, cu o înaltă ţinută spirituală şi morală, care s-au distins prin rezultatele muncii depuse, inclusiv în ceea ce priveşte dezvoltarea şi promovarea…“ etc., deci, implicit, dezvoltarea economiei, căci de aici statul strînge, cu greu, banii din care-şi suge partea A.O.Ş.R., ca caracatiţa, în contul său bancar –, dacă, zic, ar avea respectivele idei, atunci, evident, şi le-ar vinde repede cu mare profit, chiar aşa impozitate cum le vrea guvernul, ţinînd cont că guvernările postdecembriste ne-au băgat pîn-la gît în kkt – cum se spune pe unele posturi TV, ceea ce în termeni latineşti şi academici se zice cloaca maxima (doar e vorba de A.O.Ş.R.!)!

Deontologia cercetării ştiinţifice a problemei ne obligă să analizăm şi circulara anterioară, nr. 22/05.01.2010, care, în penultimul alineat, impune sentenţios şi cu iz penal:Nu se dă nici o referire, sub nici o formă, nimănui din afara instituţiei despre activitatea academiei decît cu acordul şefului ierarhic superior şi, după caz, [al] conducerii academiei“ (sic). Măi să fie! O asemenea interdicţie categorică nu există decît la S.R.I., S.I.E., F.S.B., MI6, la C.I.A., F.B.I. şi, mai ales, la N.S.A. (National Security AgencyNSA/CSS), despre care James Bamford spune că era supranumită „Agenţia care nu există“. Dar aici nu e vorba despre o instituţie care strînge, păzeşte, gestionează şi valorifică mari comori informative şi informaţionale, secrete mari, mici şi mititele – conform dictonului „Informaţia înseamnă Putere!“ –, ci de una cu pretenţii deja legiferate de „utilitate publică“, deci fără secrete: A.O.Ş.R. – care, e-adevărat, nici ea nu există în conştiinţa publică. Această interdicţie ameninţătoare a preşedintelui A.O.Ş.R. încalcă inclusiv alte trei legi: Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi, în mod special, art. 3 lit. (i) al Legii nr. 7/2004 privind codul de conduită a funcţionarilor publici şi art. 3 lit. (h) al Legii nr. 477/2004 privind codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice, articole care impun, expressis verbis, „deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor“ (s.n. – V.I.Z.). În plus, Legea nr. 544/2001 şi Legea nr. 7/2004 prevăd, în art. 9 alin. (3), că „angajaţii contractuali/funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri publice, avînd obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea“.

Lema 2. Clar şi cuprinzător: angajaţii/funcţionarii publici pot vorbi cu oricine despre orice se întîmplă în instituţia lor cu condiţia respectării articolului 7 al celor două legi sus-menţionate, precum şi a legilor conexe. Corolar 1. Asta înseamnă, totodată, că au obligaţia morală şi legală să denunţe automat şi cu celeritate autorităţilor competente abuzurile şi ilegalităţile comise de unii angajaţi ai instituţiei, oriunde ar fi ei situaţi pe scara ierarhică: de la măturătoare la Marii Şefi! Consecinţă. Dacă angajaţii/funcţionarii oneşti, demni şi corecţi nu denunţă prompt abuzurile şi ilegalităţile de care ştiu (şi la A.O.Ş.R. trebuie să ştii totul, inclusiv unde se pune sau nu se pune virgula!), atunci devin şi ei pasibili de pedeapsă, inclusiv penală, pentru complicitate prin tăinuire! Circulara 22 este plină şi de alte idioţenii, asupra cărora vom reveni în episodul următor.

Zbaterea între conştient şi inconştient

Întîiul Semnatar al circularei 22/05.01.2010 este tot „Gen.prof.univ.dr. Vasile Cândea“ (sic – vezi facsimilele 2 şi 3, cu paginile 1 şi 3). Or, ca mAre Om de Ştiinţă şi ca preşedinte al A.O.Ş.R. care este, cunoaşte cu siguranţă, „ŞTIE“, con-ştie, deci este conştient de aceste prevederi legale clare şi imperative; aşadar, prin emiterea interdicţiilor sale ilegale, generalu’ cu opt stele pe umeri Vasile Cândea le încalcă deliberat! Şi asta o face pentru că are un motiv foarte întemeiat, de vreme ce îşi permite cu trufie, cu profund dispreţ, comiterea acestor ilegalităţi: vrea să nu afle alţii despre ceea ce se cloceşte în A.O.Ş.R.! De ce se teme, de cine-i e frică preşedintelui A.O.Ş.R. atît de tare încît interzice atît accesul publicului dornic să înfulece ştiinţă, cît şi salariaţilor instituţiei să se laude (aşa a apărut Magna cum Laudae!) sau să vorbească măcar în şoaptă altora, din afară, „despre activitatea academiei“? Spunem „în şoaptă“, pentru că nu este exclus ca unii angajaţi să fi adaptat calificativul Magna cum Laudae la realitatea A.O.Ş.R. şi să-l fi transformat, cine ştie, în Magna cum Fraudae!

Corolar 2. Problema are un iz obscur şi cam pestilenţial, dar ne străduim s-o descîlcim cu acribie ştiinţifică şi stoicism, deopotrivă. Oricum, însă, absolut normal şi dezirabil este, dimpotrivă, să comunici şi altora marile realizări ştiinţifice, doar te mîndreşti cu activitatea instituţiei în care lucrezi, mai ales a unei academii, nu?! E cineva de la Academia de Studii Economice, de la Academia de Sport, Academia Medicală, Academia Mămicilor etc. care nu se mîndreşte cu activitatea de acolo? Conform unei minimale politici de marketing, toţi se întrec în a populariza succesele, meritele, valoarea şi prestigiul instituţiei lor.

Lema 3. Dar, A.O.Ş.R. este pe invers. După cum se pare, aici se muşamalizează totul! În ce constă skeleton in the closet – „scheletul din debara“, cum zic americanii – pe care preşedintele A.O.Ş.R. vrea să-l tăinuiască atît de mult încît dă interdicţii ilegale? S-au comis, cumva, acolo păcate grave, fraude, hărţuiri psihice, sexuale, intelectuale, există ceva boli lumeşti?! E posibil, căci astea sunt condamnabile sau măcar ruşinoase şi trebuie acoperite, dacă nu cu pămînt, ca pisica, atunci cu hîrtii-circulare. Asta-i singura explicaţie plauzibilă a interdicţiilor aberate. Ipoteză. Ar trebui, totuşi, să concedem că, în această epocă de proliferare vertiginoasă a terorismului de toate tipurile pe care le ştim şi încă altele pe deasupra, pe care nu le ştim, această interdicţie imposibil de realizat ar avea, cît de cît, o noimă. Ca atare, punîndu-şi în aplicare fondurile materiale şi intelighenţia de care dispune, A.O.Ş.R. ar putea confecţiona, la acordarea acceptului, un ausweis-card cu care să-i vadă faţa vizitatorului pe monitor, ca nu cumva unii să arate ca în permisul alăturat şi care ar putea să mănînce cărţile sau chiar să se sperie de faţa unor funcţionare netelegenice.

Oricum, în urma unor sancţiuni administrative confecţionate de conducerea A.O.Ş.R. contra unei salariate, aceasta şi-a adus, în 24 febr. 2010, avocatul angajat să o apere în faţa Comisiei de disciplină, dar acesta nu a fost primit, iar jurista A.O.Ş.R. şi şefa de personal l-au întrebat „cu a cui aprobare a intrat sediul A.O.Ş.R.“! Quod erat demonstrandum!

Identitatea stilului antiliterar

la generalu’ Cândea şi la poliţistu’ Pristanda

Se zice că, impresionat de personalitatea vijelioasă şi grandioasă a generalului Bonaparte, Hegel a exclamat în faţa studenţilor, pe cînd Napoleon intra în Berlin: „Iată Spiritul Absolut călare!“ Tot ca semn de profundă admiraţie, marele compozitor german Ludwig van Beethoven îi dedicase lui Bonaparte Simfonia a 3-a, „Eroica“. Dar după ce Napoleon s-a autoproclamat Împărat şi, luîndu-şi, ostentativ, coroana din mîna papei, şi-a pus-o singur pe cap, Beethoven, dezamăgit, şi-a modificat dedicaţia scrisă pe prima pagină şi a rostit supărat: „Să fii Bonaparte şi să te faci Împărat! Ce degradare!“

Acestea mi-au trecut prin minte, ca un glonţ, cînd am mai aflat de ultima circulară, nr. 130/21.01.2010, referitoare la unele probleme „organizatorice“, în care, printre altele – ţineţi-vă firea, să nu muriţi de rîs! –, scrie: „Orele suplimentare efectuate se compensează cu ore libere corespunzătoare şi nu pot fi renumerate“ (s.n. – V.I.Z.). Fireşte, şi Marea Circulară nr. 130 este semnată tot de „Gen. (r) prof. univ. dr. Vasile CÂNDEA“ (facsimil 4). Aşa că, deja, am descoperit primul păcat camuflat cu străşnicie: Marele Preşedinte al Prezidiului A.O.Ş.R, în trufia sa incomensurabilă, semnează ca primarul din Răscrăcănaţii din Deal, unde, fireşte, opera lui Caragiale nu a ajuns şi, de aceea, despre faimosul poliţist-detectiv Pristanda, care număra aceleaşi steaguri de două-trei ori, încă nu se ştie. Căci ştiinţa e grea, iar ştiinţa conducerii este şi mai grea! De aceea avem atîţia neaveniţi, diletanţi şi imbecili la conducere, care fac din ignoranţă o virtute. Oricum, Si parva licet componere magnis – cum ne previne Vergilius, putem să-l parafrazăm, oarecum ruşinaţi, pe Beethoven: «Să fii „Preşedintele A.O.Ş.R., Gen. (r) Prof. Univ. Dr. Vasile CÂNDEA“ şi să te etalezi ca poliţistul Pristanda! Ruşiniiicăăăă!» Parafraza este cam prolixă, dar asta-i titulatura folosită pe circulare şi pe site şi nu o putem modifica, fiindcă ar însemna să-i diminuăm funcţiile sau chiar să riscăm să schimbăm sau să scurtăm Scurta Istorie a A.O.Ş.R.!

Cele şapte păcate capitale

Pînă una-alta, am descoperit unul dintre păcatele ascunse cu energie negativă din A.O.Ş.R.: trufia. Şi, se ştie, trufia este primul şi cel mai grav dintre cele şapte păcate capitale (Marcu, 7, 21-22). Apoi, trebuie să observaţi că preşedintele A.O.Ş.R. semnează hîrtiile-circulare doar în duet cu ec. Maria Botezatu, „şefa Serviciului R.U.S.“ – ultima din nomenclatura A.O.Ş.R.! Corolar 3. Asta înseamnă că ceilalţi „membri ai Prezidiului“, din subordinea Înălţimii Sale, se fofilează – pardon!, se derobează – şi-l lasă pe preşedinte, în omnipotenţa sa intelectuală infailibilă, să poarte singur – ca Atlas Pămîntul! – pe umerii săi înstelaţi şi viguroşi de general (în retragere) greaua răspundere a conducerii instituţiei. Ba, mai rău, am putea presupune şi că preşedintele A.O.Ş.R. este lacom de putere – iar lăcomia este, şi ea, unul dintre cele şapte păcate capitale (Matei, 6, 31-33)! – şi nu vrea să o împartă (puterea, nu lăcomia) cu ceilalţi iluminaţi membri ai Prezidiului prin delegarea prerogativelor conducerii.

Grea şi ingrată treabă! Ceea ce explică şi de ce încă nu a avut timp să afle despre isprăvile jandarmului Pristanda, îndeosebi de renumărare a steagurilor, ca să îşi mărească şi el „renumeraţia mică, după buget…“! Aaa! Asta-i explicaţia: faptul că număra de mai multe ori – adică re-număra – drapelele l-a făcut să se plîngă lu’ conu’ Fănică de „renumeraţia mică“. Dăştept mare Pristanda ăsta: inferenţa logică imediată pe care o face de la „renumărare“ la „renumeraţie“ aproape că îl transformă, subit şi avant la lettre, în mAre Om de Ştiinţă sau, măcar, într-un mic logician! Or, hîrtiile-circulare cu care se încearcă ascunderea realităţii sunt semnate la vîrf de Marele Preşedinte al Prezidiului A.O.Ş.R., iar la baza ierarhiei doar de „ec. Maria Botezatu“, care, fiind doar „ec.“ şi nu „om de ştiinţă“, înseamnă că este un fel de contabilă; iar ca contabilă se ocupă cu numărarea şi renumărarea. De aici, renumeraţia pe care o stipulează în circulara respectivă, cu siguranţa „prostului senin“. Pentru că semnatarii ei au „învăţat“ gramatica doar în clasa a VII-a, iar piesa O scrisoare pierdută nu au citit-o, fiindcă ştiinţa literaturii ţine de Academia Română şi nu de A.O.Ş.R.!

Lema 4. Dar, poate, din nepăsare, moliciune (eufemistic pentru neputinţă, nevolnicie), indolenţă – adică, popular zis, din lene, lenea fiind un altul dintre cele şapte păcate capitale (Matei, 25, 26, 30)! –, nu se mai ocupă de conducerea A.O.Ş.R. şi îi lasă pe ceilalţi să-i bage hîrtiile sub nas, pe care le semnează, cum se vede, „ca primaru’“, fără să ştie ce conţin, fără să-şi dea seama ce consecinţe au deciziile sale şi, de aceea, „îşi dă cu firma-n cap“! Dar, dacă îi este lene sau este excedat de funcţia de conducere, de mare răspundere, de ce, atunci, nu s-a retras în liniştea pensiei pe care o bine-merita de la ţară?! Aici se iţeşte faţa hîdă a celui de-al doilea, ca gravitate, păcat capital: iubirea de arginţi (Marcu, 7, 22; I Timotei, 6, 10). Adică vrea şi pensia de general (încasată pînă în dec. 2009) şi leafa barosană de preşedinte al A.O.Ş.R., funcţie care este „retribuită la nivel de membru al Guvernului“ – după cum stipulează § 11 alin. (23) al Legii 296/2007. Sau, poate, este invidios, pizmaş pe alţii, care sunt capabili să îl înlocuiască şi ţine morţiş la scaunul său? Însă pizma este al patrulea dintre cele şapte păcate capitale (Marcu, 7, 21; Iacov, 3, 16). Şi ar mai fi o presupunere: poate e mînios pe unii anume şi nu vrea să-i lase doar pe ei să intre în A.O.Ş.R., interdicţia fiind abscons şi pervers selectivă şi, deci, îndreptată exclusiv contra acestora (sau numai unuia!). Dar mînia este un altul dintre cele şapte păcate capitale (Matei, 5, 22): la mînie, omul face prostii mari, ia chiar decizii absolut aberante şi dăunătoare pentru sine şi pentru alţii, iar Marele Preşedinte al Prezidiului A.O.Ş.R. este şi el om şi, orişicîtuşi de puţin, contează enorm de mult atît din punct de vedere, cît şi al conţinutului, mai întîi prin însuşi faptul şi, apoi, din cauza lui!

Şulfării manageriale şi politice

Ipoteza esenţială. Ipoteza de lucru esenţială se impune inebranlabil: dacă eşti „PREŞEDINTELE A.O.Ş.R., Gen. (r) prof. etc.“ şi emiţi şi semnezi cu maximă trufie şi cu deplină ignorare şi încălcare a legilor aceste dispoziţii ilegale şi aberante, atunci este posibil să fii, în realitate, imbecil, incompetent, nevolnic sau lacom de putere sau pizmaş, sau lacom de arginţi sau mînios sau leneş sau marionetă, sau trufaş sau chiar să te crezi mai presus de lege – ori, cazul cel mai grav, deşi nu cu prea mult, cîte puţin din toate la un loc, simultan sau prin combinări de 11 elemente luate cîte două sau cîte trei, cîte patru etc.?! Oricare ar fi combinaţia posibilă de elemente, cîteva dintre consecinţele malefice ale ei au fost relevate mai sus, iar altele vor fi dezvăluite în viitor.

Dar, întrucît este prof. univ., dr., general (r.) cu patru stele şi preşedintele A.O.Ş.R. – şi, deci, este ales şi susţinut de peste 200 (două sute!) de alţi prof.-univ.-doctori în cele mai diverse ştiinţe –, nu putem afirma că ar fi ageamiu, neştiutor, incapabil, imoral etc. (căci i-am acorda inclusiv circumstanţe atenuante!), ci, dimpotrivă, adică, din premisele teoretice, trebuie considerat că ar fi omnipotent, omniscient şi incoruptibil, de o moralitate ireproşabilă!

Corolar 5. Concluzia finală ineluctabilă: pentru circularele ilegale promulgate este, din punct de vedere juridic, pe deplin vinovat şi reprehensibil! Cît despre competenţă managerială autentică şi rectitudine morală, nu mai poate fi vorba. De aceea, ilegalităţile comise îl descalifică deplin şi iremediabil pe preşedintele A.O.Ş.R.! Adunarea generală a A.O.Ş.R., care se va ţine pe 11 martie a.c., trebuie să-l demită.

Probabil, ar mai putea cîştiga un mandat, căci ar mai fi posibile cîteva şmecherii de ariergardă: să-i dea afară pe nătărăul şi pe toantele care i-au confecţionat şi băgat sub nas respectivele circulare şi alte asemenea decizii-făcături, precum şi, fireşte, să ia alte cîteva măsuri de „repliere tactică în adîncimea teritoriului“ – cum voroveşte strategia militară. Se pare că, totuşi, cu ultimele sale resurse energetice de „semănător“ al ştiinţei, şi-a dat seama de clinciul în care l-au băgat „consilierii“ săi netrebnici şi vrea să apeleze la un fel de captatio benevolentiae, văzută ca viitoare proptea sau, mai degrabă, ca harponul cu care să-l agaţe pe d-l Traian Băsescu: vrea să-l declare „membru de onoare“ al A.O.Ş.R., ca să se asigure că-i va mai da fonduri de la „bugetul consolidat al statului“ – buget care este „pe ducă“ şi, de aceea, îi „pregăteşte de ducă“ pe pensionari, ca să supravieţuiască sinecuriştii!

Dar, este posibilă şi o altă explicaţie: preşedintele A.O.Ş.R. şi membrii „prezidiului A.O.Ş.R.“ au interpretat în mod acut personal sloganul „De ce le e frică nu scapă!“ Este posibil ca preşedintele ţării să-şi fi făcut sloganul din respectiva zicală, care se bazează pe versetul biblic „…Nu vă temeţi! Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“ (Matei, 10, 26). Şi, cum am demonstrat aici, circularele generalului Cândea atestă că lui îi este frică de ceva, ascunde realitatea şi vrea să scape nepedepsit, sub scutul prezidenţial. Culmea obrăzniciei acestui demers de marketing politic rezidă în faptul că unul dintre „membrii prezidiului A.O.Ş.R.“ – ajuns vicepreşedinte în mod ilegal – este „masonul de aur“ Ion Basgan, care, acum trei ani, afirmase arogant că „preşedintele Băsescu a dovedit lipsă de caracter“. „Uite cine vorbeşte!“

Să vedem dacă preşedintele ţării îşi va încălca promisiunile politicii sale de înlăturare a privilegiilor, a risipei şi a salariilor nesimţite, dacă se va lăsa agăţat de ancora aruncată fariseic de „prezidiul A.O.Ş.R.“ şi se va lăsa cumpărat, „în viu“, cu o sinecură de o mie lei/lunar, o medalie de aur (suflat) şi o diplomă de carton, diplomă cu care îşi va „repera“ caracterul, acoperindu-şi lipsa clamată public de Ion Basgan – deşi ăstuia i se potriveşte, întrutotul, proverbul „Vede paiul din ochiul altuia, dar nu bîrna din ochiul său!“

Minima moralia ne obligă să continuăm cercetarea ştiinţifică asupra fenomenului A.O.Ş.R. Urmăriţi episoadele următoare, „fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi“!

24 februarie 2010, Întîia şi a doua aflare a Capului Mergătorului Înainte şi a Botezătorului Ioan.

Colonel (r.) Vasile Zărnescu




http://ro.altermedia.info/coruptie/de-cine-i-este-frica-presedintelui-aosr_18863.html

2010/05/20

Peste tot în lume

Doctrina capitalistă a degenerării umane şi-a diversificat procedeele prescriind forme de degradare tot mai diversificate şi insesizabile de către omul tânăr sau de către mogâldan. Adeseori pe nesimţite pătrund în viaţa noastră cele mai groteşti aspecte ale vieţi premeditat introduse de ideologii îndobitocirii. Ele apar ca nevinovate iniţiative de modă, ca moduri revoluţionare sau moderne de comportament, în orice caz ca spectaculoase manifestări de productivitate capitalistă. În spatele lor se ascund gunoaiele existenţiale, nimicurile unei vieţi mizere şi fără sens. Pseudointelectualii se umflă în penele lor de lingăi aşteptând ciolanul femeist şi salivând căineşte la coada capitalistului. Societatea postsocialistă apare ca o caricatură, ca o pereche de opinci adidasiste care put mogâldăneşte la colţul străzii pline de boschetari capitalişti.

Societatea capitalistă română realizeză progresuri şi succesuri pe mai multe planuri: descalificarea limbii române prin ignorarea vocabularului său, prin neologisme care îi fidbecuiesc pe propagandiştii occidentali ai tâmpirii populare. Agramatismul succesurilor capitaliste prin frazare incompletă şi prin exprimarea în presupoziţii complice la crimă precum şi prin presupusul limbaj de specialişti care în realitate este concretizarea limbii infracţionale a criminalilor dotaţi cu diplome universitare sunt modalităţi lingvistice de luptă anticulturală şi antiromânească.
În această conjunctură a îndobitocirii facultatiste capitaliştii prostirii naţionale oferă un învăţământ de cerşetori şi prostituate şi deschide perspectiva zombică a exterminării românimii.
În acest timp dobitocimea română se organizează în proteste capitaliste pseudo-democratice în care revolta se transformă capitalist în circ proimperial.

Guvernanţii-marionetă joacă ţonţoroiul în faţa americanilor pentru a-şi salva hoiturile şi progeniturile. Slugarnicii telelvizionişti merg la manifestaţii pentru a ţine la curent poliţia politică capitalistă cu noile tendinţe subversive anticapitaliste. Circarii sindicatelor capitaliste joacă bărbunca pe banii prostimii iar prostimea se întoarce încolonată de la manifestaţia şi protestul organizat cu aprobare de primăria hoţilor.

Doctrinarii capitalişti sunt plătiţi din sacul cu bani furaţi ai bancherilor occidentali să tâmpească lumea. Tinerii capabili sunt sustraşi poporului român şi subjugaţi activităţii antiromâneşti occidentale după ce au fost crescuţi şi instruiţi pe banii prostitului popor român. Dacă tot lucrează corpul profesoral al României subjugate pentru oligarhia occidentală atunci un lucru bun ar fi să-şi plătească toţi studenţii studiile integral pentru a sluji în mod cinstit şi pe buzunarul lor Occidentul. De altfel profesorii nici nu îi mai pregătesc pe tineri pentru că bine ştiu că muncesc degeaba în calitate de slugi prooocidentale. Se pare că au dreptate profesorii. Dacă prostituţia culturală este propagată oficial şi în dispreţul naţiunii atunci de ce să se mai chinuiască. Salariile profesorilor sunt mici şi ale lichelelor din propaganda radio-televizată sunt mari tocmai pentru a contracara acţiunea educativ-constructivă a pedagogilor naţionali. Cumpărarea şi fraudarea examenelor sunt încurajate de capitalişti tocmai pentru a anihila orice efort educativ pentru colectivitatea română. Finalul va fi o dezorganizarea generală a statului naţional român în aşa fel încât să poată stabilii imperialii americani ordinea râvnită de ei. Până atunci nişte biologi se mai ocupă de îmbolnăvirea populaţiei şi exterminarea generaţiilor mai vechi ce le stau în calea distrugerii României.

Una din regulile tacite, subînţelese ale oricărei activităţi ideologice capitaliste este să nu îl ataci pe puternicul zilei. Puternicul militar al zilelor noastre este americanul. Dar chiar şi acesta este scuzat şi apărat de lingăii propagandei române proocidentale prin afirmarea unei presupuse stăpânirii evreieşti a Americii. Această manevră a propagandiştilor, ideologilor şi doctrinarilor mondialişti proamericani este şubredă prin aceea că nu o pot dovedi ca valoare de adevăr.

Pentru a scăpa de acuzaţiile de crimă propagandiştii capitalişti se folosesc de rezultatele distrugerii antinaţionale realizate de imperialismul occidental în diferite locuri din lume folosind sintagma prostitoare de analfabeţi, de agramaţi şi de semidocţi: aşa este peste tot în lume. Prin aceasta manipulanţii şi speculanţii criminali ai capitalismului occidental postulează antinaturalul, antisocialul şi antiumanul ca normalitate încercând un ultim asalt asupra gândiri şubrezite a cetăţeanului român.

Noi confirmăm: da aşa este peste tot în lume. Şi acum detaliem. Peste tot în lume capitaliştii prostesc, sărăcesc, exploatează, îmbolnăvesc şi omoară oameni în numele unei fiinţe extraumane care există în mintea lor de oameni ,,superiori,,. Nu i-au lăsat pe rasiştii celui de al doilea război mondial să purifice specia umană ca să o purifice ei pe căile crimei mascate de acum. Adică peste tot în lume ei au ajuns la aceeaşi concluzie la care ajunseseră rasiştii la începutul secolului XX. Întru adevăr peste tot în lume şi mai mult de atât, în toate timpurile au fost omorâţi oamenii slabi de către cei puternici, cei săraci de către cei bogaţi, cei cinstiţi de către cei vicleni. De aceea a murit Hristos şi nu mai vrea să învie niciodată. El refuză lumea lui Iehova. Refuză creaţia lui căci ea se ridică împotriva creatorului. De aceea îşi omoară femeile române copii pentru că ştiu că de li s-ar mai oferi binefacerea unei vieţi atunci ar refuza-o prin sinucidere şi cu supremă demnitate antidumnezeiască.