Consumatorul este o creație a capitaliștilor.
Consumatorul este un model de om desfigurat. Este omul redus la un
stereotip al unei componente de piață. El este ceea ce vrea
capitalistul să facă din om. El a fost inventat în secolul XX
atunci când profitorii și-au dat seama că omul poate fi redus la o
singură dimensiune socială: capacitatea economică de a aduce bani
dacă îi dai produse standardizate la nivelul subcreator.
Consumatorul este omul care ,,papă” ce produce
capitalistul; papă și bune și rele după cum debitează
capitalistul niște avortoane marfare. În condiția de consumator
omul este deținutul care trăiește din cauze prestabilite și
pentru obiective derivate din scopuri ale capitaliștilor.
Consumatorul nu are ideal pentru că însuși capitalistul nu are
ideal iar cel ce nu are ideal nici nu poate să conducă oameni în
general. Așa-zisul ideal al capitalistului este un țel secret:
sporirea necontenită a averii lui. De aceea a și instituționalizat
Protecția consumatorului. De ce nu a instituționalizat Protecția
Omului? Pentru că nu crede în el. Ce valoare are omul? Niciuna.
Consumatorul... este alceva. Acesta este recuperatorul investiilor și
sintetizatorul profitului! Nu pot fi comparați cei doi; sunt de
naturi diferite...
Capitalistul însuși este o ființă marcată de nevoi.
Știe din experiență și din istorie că strămoșii lui au suferit
foame, frig, și în general vicisitudinile lipsei de bunuri
materiale și acum ca într-un reflex dobândit acționează automat
pentru satisfacerea nevoilor ,,flămânzite” de secole. El știe că
neamul lui nu a avut și dacă are atunci îi va fi bine.
Capitalistului i-a ieșit nevoia pe nas, sintetizată în interesul
pentru profit. Tocmai de aceea capitalistul nu are aptitudinea de a
conduce societatea; nu are direcție. El moare împreună cu creația
sa deoarece în ansamblul vieții umane el nu posedă valoare
supremă, după care ființa umană să se ghideze. Sistemului
capitalist îi lipsește plenitudinea existenței umane pentru că
sinteza lui a pornit doar dintr-o experiență particulară fie ea și
istorică. Dacă încearcă să conducă Umanitatea, capitalismul o
duce la nenorocire. Atunci când își atinge limitele, el însuși
devine consumator: trăiește pentru scopurile pentru care a făcut
produseele lui. Capitalistul nu este un parazit social dar nici nu
poate îndruma Omenirea. Capitalistul uită că omul nu este doar un
maț ce trebuie umplut, o piele ce trebuie protejată sau un organ
sexual ce trebuie frecat. Creația capitalistului se bazează pe
extragerea nivelului biologic din ființa umană și expandarea lui
la dimensiuni cosmice: omul devine un stomac, o piele și un organ
sexual, în perspectiva lui.
Când există posibilitatea lămuririi unui capitalist, el
se justifică obiectând că poporul, rasa și specia umană
nu poate mai mult decât să își satisfacă nevoile trupești. Și
dacă nu poate mai mult atunci el le dă oamenilor numai ceea ce ei
pot duce: bunurile materiale necesare biologic. Acest argument are o
valoare cognitivă. Proprietatea acestei idei de a fi adevărată
este relativă însă la generațiile prezente și următoarele.
Generațiile viitorului vor fi oare tot generații la pachet
biologic? La această întrebare capitalistul răspunde pragmatic: eu
atâta văd. Capitalistul se bazează pe lipsa de memorie a
mortăciunilor. Este o tragedie în care și capitalistul joacă un
rol jalnic, anume acela de servitor al animalității.
Așa se naște ruperea de nivel a existenței umane
și așa se explică evenimentele neobișnuite. Oamenii nu agreează
evoluția și apoi sunt nevoiți ca la intervale limită să facă
revoluții. Revoluția este un indicator al limitei existențiale a
oricărui conservator, se înțelege deci și al capitalistului.
Capitalistul totuși are modestia de a nu avea pretenția
că este erou. El satisface nevoi inferioare ale ființei
umane. El nu reprezintă Umanitatea ca specie. El face altceva:
procustează specia umană după chipul său: o face să mănânce
substanțe chimice, o face să se îmbrace sintetic, să poarte
cipiligă, tricou, budigăi și adidași puturoși pe stradă și să
se reguleze în cauciuc.
Genul estetic care îl reprezintă pe capitalist de la
întreprinzător la consumator este caraghiosul.