Pavlovizarea capitalistă a tineretului postpucist

Începând cu generația pucistă care avea 20 de ani în anul loviturii de stat antiromânești din 1989 tinerii au fost modelați prin învățare pavloviană să prețuiească furtul, câștigul fără muncă. Mecanismul învățării viciilor capitaliste a fost prin condiționare pavloviană. S-a procedat la asocierea stimulului condiționat furtul, prostituția etc. cu cel necondiționat și   recompensa în bunuri utile satisfacerii necesităților biologice. Treptat tineretul postpucist a legat conștient sau inconștient actele antisociale de satisfacerea necesităților trupului. Au început să le curgă balele la stimulii infracționali. În felul acesta s-au format reflexe infracționale la cei sub 20 de ani. Asocierea banului cu infracțiunile a dus treptat la denaturarea și la desocializarea individuală. Actualmente dacă îi arăți unui tânăr o carte râmâne pasiv dar dacă îi arăți banii i se trezesc reflexe infracționale. Treptat a avut loc o consolidare a legăturii psihologice dintre bunurile capitaliste și salivația infracțională.

Din punct de vedere fiziologic nu interesează societatea dar pentru cine vrea să înțeleagă poate să aprofundeze cunoașterea procesului de iradiere, concentrare și inducere reciprocă a excitației și inhibiției nervoase, realizarea lanțului de reflexe.

Momâia intelectuală și moartea acțiunii

Intelectualul postpucist este moartea acțiunii. Prima dată este moartea acțiunii prin separarea gândirii de viață și a doua oară prin separarea produsului gândirii de practică. Intelectualul postpucist este umilul și servilul sclav al oligarhiei capitaliste occidentale care în egoismul și asocialitatea lui ,, scrie” și ,,vorbește” și ,,ia atitudine”. Intelectualul postpucist este viermele care folosește cultura poporului ca sculă pentru viermuire.

Dacă se întâmplă să câștige capitaliștii el trăiește pentru că i-a servit cu informații trădătoare. Dacă se întâmplă să câștige muncitorii, el supraviețuiește pentru că ,, a scris”. A scris pe sub masă, la sertar. A scris pe internet texte cu dublu înțeles. El ,,a vorbit”, ,, a spus”. Cu ,,scrierile” lui cu ,,spunerile” lui duce poporul în moarte. Intelectualul postpucist este fiul morții sociale și fantoma unei lumi pierdute.

Intelectuaul este este speranța celor fără de speranțe. Intelectualul este mutul factual, expresie a nulității acționale și dezastrul celor ce își pun speranța în el. Intelectualul este gândirea ce se înstrăinează de funcția ei esențială, este scula care operează patologic în vid.

Intelectualul este fantoma care ,, vorbește”, este fantoma care ,,scrie”, Este personalitatea fantomă a celor fără personalitate. Personalitatea socială a intelectualului este iluzorie. El este cel mult o personalitate psihologică.

Poporul capitalist și democrația lui

Toate sunt bune și frumoase pentru capitaliști atâta vreme cât te ocupi de probleme minore, ești nepractic și urmezi sugestiile și indicațiile lor. Când treci la probleme esențiale, practice și acționezi ignorând dugestiile lor pretins democratice și nu execuți indicațiile date de ei capitaliștii și slugile lor, devin furioși și apoi agresivi.

Această conduită a capitaliștilor ne indică drumul pe care trebuie să îl urmăm, ce trebuie să eliminăm din viața noastră personală și de grup și totodată ne indică drumul autentic pe care trebuie să mergem.
  
Trecem la o aplicație.

Capitalistul zice că în societatea română postpucistă există democrație. Adică poporul are puterea în stat și el exercită atributele conducerii României prin intermediul statului,  respectiv direcționează, organizează și desfășoară activitatea statului pentru satisfacerea nevoilor populare. Este nemaipomenit de bine la nivelul copilului, elevului, adolescentului și al tânărului credul. Pentru oamenii maturi însă nu mai este nemaipomenit ci este foarte pomenită această putere a poporului.

În practică capitalistul îți arată că puterea poporului este puterea minorității capitaliste, a oligarhiei capitaliste. De aceea el susține în practica luptei pentru putere în stat că există democrație dacă există pluralism ideologic și partinic și mai presus de toate dacă lupta pentru putere în stat este efectuată de mai multe partide. Când capitalistului nu îi ajunge mulțimea partidelor el creează și organizează grupuri sociale și organizații numite civice, zise neguvernamentale care pretinde el că sunt nepolitice. În fapt aceste grupuri și organizații sunt minorități sau cel mult reprezintă minorități sociale: minoritatea deviaților sexuali, minoritatea zoologică, minorități religioase, minorități etnice, minorități culturale, minorități vegetale, ș.a.m.d.

Prin prezența și acțiunea politică a minorităților capitaliștii sugerează prezența și acțiunea poporului. Adică pentru capitalist poporul este minoritatea sau mai precis minoritatea socială care îl slujește pe el.

Prin aceste minorități aparent inofensive capitaliștii acaparează spectrul politic al societății românești și electoratul manevrând în interesul lor. Vocea poporului va fi acoperită de pancarte, afișe, reclame, răgete electorale, oengiste. Dacă influența minorităților strigătoare va fi mare atunci va acapara o parte din electorat pe care îl vor dirija spre urne în favoarea partidelor capitaliste. ,, Poporul votează”. Poporul votează, numai că acel popor este 40% din 40% din electorat. Iată puterea poporului capitalist. Poporul capitalist se reduce deci la o minoritate de 25% din poporul cu drept de vot. Iată democrația capitalistă.

Lichidarea economică prin industrializare capitalistă a României

Socialismul român a fost net superior sub aspectul realizărilor economice comparativ cu capitalismul postpucist. Capitaliștii postpuciști au distrus ceea ce au construit socialiștii români cu poporul în 40 de ani. Pierderea suferită de poporul român în anii capitalismului postpucist este de două ori mai mare decât pierderile suferite în ambele războaie mondiale. Aceasta dovedește clar că noi am intrat din 1989 în război cu pretinșii prieteni capitaliști.

În fapt dezastrul economic și social al României postpuciste nu are precedent în istoria țării noastre.

1. Capitalul românesc este minoritar și ca pondere și ca forță;
2. Toate pozițiile economice și de control sunt deținute de de capitaliștii străini;
3. Capitaliștii străini angajează doar o pătrime din forța de muncă ocupată;
4. Deși capitaliștii străini pretind că lucrează nerentabil în România comparativ cu capitaliștii români, în fapt străinii i-au redus pe români la agenți economici de mâna a doua.
5. Capitaliștii străini au scos în afara României profituri neimpozitate;
6. Compoziția economiei din România este:
   1. Consumare fără producere;
   2. Activitate bancară fără economie reală;
   3. Transporturi cu mașini fără șosele;
   4. Căi ferate fără mărfuri.

7. Structural cele două componente ale economiei române postpuciste respectiv componenta străină dominantă , respectiv componenta română subordonată nu au aproape nici o legătură pe verticală sau pe orizontală.

a) Componenta străină a activității economice este insularizată, se aprovizionează din afară și lucrează pentru străinătate nedifuzând în interior;

Exemple:

Întreprinderea ,,Nokia”. A exportat 1 miliard de euro și beneficiile noastre au a fost aproape ca înaitea venirii ei în România, adică aproape nule.

Întreprinderea ,,Dacia”. A realizat export maxim și locuri de muncă puține.

Industrializarea străină în România este o înșelăciune durabilă.

În fapt industrializarea este crearea unui țesut de întreprinderi ale cărui noduri se leagă organic între ele. Acest țesut trebuie să fie de origine endogenă (românească) pentru că numai așa poate avea trăinicie și durabilitate.

Factorul economic exogen ( străin) poate ajuta dar nu poate înlocui factorul endogen ( român) în crearea țesutului industrial autentic.

Nu există îndustrializare pe bază de investiții străine; orice investiție străină riscă să devină ,,insulă” și rareori se integrează solid. Industrializarea de după anul 2000 pentru că se bazează pe capital străin nu este industrializare. Străinii nu au venit aici să ne rezolve nouă problemele ci au venit să și le rezolve pe ale lor.

Acest proces de insularizare este în fapt exploatarea colonială oportunistă a celor slabi și nedezvoltați de căte cei puternci și dezvoltați. Adică este colonizare. Tocmai de aceea a fost destructurat (distrus) țesutul industrial al României: pentru a creea insule ale exploatării capitaliste străine în România.

(După economist dr. Șerbănescu Ilie)

Uniunea bruxeleză şi matrapazlâcurile ei

Am vărsat 3 miliarde la bugetul UE ca să încasăm 553 milioane

Autor: Mona Scărişoreanu | luni, 29 iunie 2009 | 33 Comentarii

România mai mult contribuie decât primeşte de la bugetul comunitar. La doi ani şi jumătate de la aderare, raportul costuri-beneficii este de 6:1. Rata generală de absorbţie: 4,6%. Plăţile efectuate de la aderare până la începutul lunii iunie au însumat 295 de milioane de euro pentru proiectele finanţate prin instrumentele structurale şi 258 de milioane de euro prin programul destinat agriculturii şi dezvoltării rurale. În schimb, România a contribuit cu peste trei miliarde de

România mai mult contribuie decât primeşte de la bugetul comunitar. La doi ani şi jumătate de la aderare, raportul costuri-beneficii este de 6:1. Rata generală de absorbţie: 4,6%.
Aprofundaţi la sursă:
 http://www.capital.ro/am-varsat-3-miliarde-la-bugetul-ue-ca-sa-incasam-553-milioane-121523.html

Lehamite postpucistă

Acreală capitalistă postpucistă

De mult timp ni s-a făcut lehamite.

 

 

După 25 de ani de propagandă mincinoasă, de înşelare şi furare succesivă şi agresivă, vin la noi minţiţii, înşelaţii, furaţii,  tot felul de întreprinzători capitalişti în care urlă foamea, lăcomia sau setea de putere. Vin la noi să propună noi băşini capitaliste noi sisteme de deposedare, de exploatare şi de parazitare socială.

 

 

Capitalismul acum, după 25 de ani infracţionali,  ne pute a hoit de la o poştă. Suntem sătui de proprietate individuală şi particulară asupra bunurilor materiale. Suntem sătui de ,,succesurile şi progresurile” economiei capitaliste. Pişa-caca şi caca-pişa;două doctrine liberale promovate de partidele liberal-democrate şi democrat-liberale. ,,Succesurile” şi ,,progresurile capitaliste” s-au văzut după un sfert de viaţă de om, distrusă ca după al doilea război mondial capitalist.

 

 

Lumea românească este saturată de soluţiile capitaliste. Cel puţin 70% din poporul român este deposedat după 25 de ani de practicare a capitalismului. Românului i s-a blocat şi capacitatea de cunoaştere şi ars fiind de toate aceste soluţii false se comportă ca scepticul antic: nu zice nici da nici nu, ci mişcă cel mult degetul mic al mâinii.

 

 

Este tragică situaţia socială în care am ajuns noi poporul român. Orice propunător de orânduire a colectivităţii umane în România nu poate veni decât cu riscul muririi...  Acum fie şi bine intenţionat cineva care propune o nouă organizare socială şi chiar dacă are soluţia viabilă în România, vine pe un teren social mortificat. Nici un propunător nu este crezut. Aceasta ar fi situaţia cea mai bună dacă nu cumva propunătorul ar fi interpretat direct ca fiind criminal.

 

 

Bineînţeles că dacă propunătorul vine din interiorul colectivităţii româneşti, el riscă să fie atacat şi de duşmanii lui străini şi de duşmanii lui româneşti. În cazul în care soluţia propusă este favorabilă poporului român duşmanii străini îl atacă pentru că vrea să le ia străinilor prada România. Duşmanii interni îl atacă pe reformator deoarece minţile criminale ale străinilor au zombificat poporul în aşa măsură încât l-au adus în stare să lupte înprotriva propriei sale existenţe. Nu odată am văzut boschetari capitalişti care urlau din canal. ,,Jos comunizmu! Trăiască capitalizmu!”.

 

 

Cine vine acum în România cu propoziţii de reorganizare socială vine în faţa unui popor batjocorit timp de 25 de ani de către capitaliştii occidentali. Propunătorul schimbării revoluţionare să fie mulţumit de indiferenţa românilor pentru că aceasta este cea mai bună stare din toate stările posibile.

Poporul român îi priveşte acum pe propunătorii revoluţionari ca pe nişte fiinţe extraterestre pentru că poporul român şi-a pierdut fii la lovitura de stat din 1989 decembrie pentru ca după cacialma ţara lor România să fie jefuită şi distrusă.

 

 

Cine îi mai crede pe propunătorii revoluţionari? Îi mai crede o minoritate infimă din popor adică acea parte care nu mai are nici o soluţie la viaţa mizerabilă pe care o trăieşte, (o minoritate care care şi ea cu silă i-ar mai asculta pe propunători) pentru că într-adevăr nu mai are nimic de pierdut în afara vieţii însăşi. Capitaliştii nu le-au mai lăsat decât trupul şi sufletul. Sufletul însuşi le este erodat continuu de ideologia capitalistă în continuuul război postpucist antiromânesc. Prin urmare pentru ei moartea ar fi chiar o binefacere dacă nu ar reuşi să-i dea peste cap pe capitalişti. Aşa se şi explică atitudinea limită a celui încolţit care se dă scump.

 

 

În acest cadru social anomic creat de imperialiştii capitalişti occidentali apărut de exemplu propunătorul unui sistem social al puterii merituoşilor: Laurenţiu Primo. Acest sistem propus de Primo Laurenţiu se numeşte meritocraţie pentru că crezătorii în el cred că sistemul social poate funcţiona pe un principiu de conştiinţă: moralitatea şi competenţa.

 

 

Trecem peste numele problematic al autorului, nume ce nu sună româneşte. Examinăm persoana din punct de vedere social. 

 

 

Laurenţiu avea în timpul loviturii de stat anitromâneşti circa 20 de ani. Se pare că nu avea prejudecăţi. A trecut la capitalism fără să aibă restricţii morale nefiind ,, contaminat” de morala socialistă. A adunat prin metode capitaliste avere în condiţiile degringoladei normative postpuciste şi ne prezintă această realizaţie ca fiind o dovadă a putinţei prosperităţii în capitalism. Pavlovian, şi-a întărit convingerile că ,,capitalizmu-i bun”. De ce este bun capitalizmu ? Pentru că individul a reuşit să îşi adune avere în condiţiile deposedării întregului popor de către străini, cu complicitatea trădătorilor. Acumularea averii individuale în perioada capitalismului postpucist îi serveşte ca probă ,, că capitalizmu-i bun”.

 

 

Laurenţiu Primo tu nu ai înţeles învăţătura marxistă despre caracterul deposedant al proprietăţii private şi caracterul finalmente antisocial a acţiunii capitaliste. Faptul că un individ reuşeşte să prospere nu înseamnă ca aceeaşi metodă de prosperare este valabilă şi pentru colectivitatea populară. Un popor nu mai are pe cine să deposedeze ca să prospere ,,făr de nu” se apucă să jefuiască alte popoare cum au făcut unele popoare europene occidentale ca spaniolii, portughezii, englezii, francezii, olandezii şi aşa-zişii belgieni de exemplu.

Poporul însă dacă trăieşte pe propria muncă nu poate fi capitalist pentru că dacă ar deveni exploatator în caracterul său, atunci s-ar transforma din popor în haită. Este adevărat că capitaliştii occidentali s-au străduit să hăituiască şi să hoituiască timp de 25 de ani poporul român dar totuşi putem spune că încă nu au reuşit.

 

 

Sistemul capitalist există doar pentru că specia umană se află în stadiul psihic de evoluţie. Şi va merge doar atâta timp cât oamenii vor avea cel mult intelect nu şi raţiune. 

 

 

Sistemul meritocratic poate merge numai o perioadă în interiorul sistemului capitalist. Sistemul capitalist va eroda meritocratismul pentru că capitalismul nu funcţionaează pe bază de conştiinţă şi cu atât mai puţin pe bază de conştiinţă morală. Puteţi ignora contribuţia religiilor la sănătatea spirituală deoarece credinţele nu subzistă în capitalism decât în măsura în care se subordonează legilor capitaliste situaţie din care şi provine caracterul parazitar a al grupurilor religioase.

 

 

Am o ipoteză preventivă. Având în vedere fisurile doctrinei se pare că ea este o improvizaţie experimentală. Mă tem să nu fie o nouă găselniţă a oligarhiei capitaliste mondiale creaţie pe care o inoculează experimental pentru a-şi salva averea şi puterea. Se pare că vom asista la o dramă.

Educaţie capitalistă anticomunistă bucalistă

Oamenii cavernelor şi fotbalul. Când bătaia unor părinţi la meciul copiilor de 10 ani explică eşecul unei naţiuni

Zăcămintele inepuizabile de barbarie ale României mă răstignesc uneori, reamintindu-mi de disperarea lui Gabriel Liiceanu în „Întâlnire cu ţara mea“.
Ceea ce s-a petrecut sâmbătă dimineaţă în plin Bucureşti, la un meci de fotbal al unor copii de 10 ani, depăşeşte puterea de înţelegere a unui om întreg la cap şi născut într-o comunitate trecută de Evul Mediu timpuriu. 20 de indivizi, părinţii copiilor care jucau, bărbaţi şi femei laolaltă, s-au bătut cu bestialitate pe marginea terenului, au rupt gardurile, şi-au cărat pumni şi picioare într-o izbucnire de violenţă şi instincte primare inimaginabilă. O regresie spontană şi colectivă la omul cavernelor.
Aprofundaţi la sursă: http://meritocratia.ro/2016/03/oamenii-cavernelor-si-fotbalul-cand-bataia-unor-parinti-la-meciul-copiilor-de-10-ani-explica-esecul-unei-natiuni/

Putorile capitaliste; unitatea şi separarea lor

Nu există puteri in statul român  deoarece nu există stat. 

Există un grup de oameni care se imparte in subgrupuri pe criteriul intereselor de grup pe care propaganda imperialistă a Americii il numeste stat. A pretinde că esti stat inseamnă a servi poporul. Din momentul in care nu mai servesti poporul ci nevoile tale de grup poti fi o putere dar nu a poporului. Insusi statul a fost pervertit devenind dusmanul poporului. Cand statul se instrăinează de functia lui de apărător al poporului, atunci statul nu mai există fiind transformat in simplu parazit al poporului si slugă a statelor suprapuse. 


Propaganda mincinoasă a banditillor postpucisti nu este si nu va fi crezută de popor. Statul care si-a pierdut credibilitatea si care isi pierde unitatea de actiune in raport cu nevoile poporului se ascunde după eticheta capitalistă a separării puterilor ce luptă pentru scopuri ale indivizilor ce compun institutiile. In cazul acesta poporul poate refuza să-i plătească pe cei ce lucrează pentru străini după cum le poate lua si dreptul de a-i reprezenta.

In cazul precis al dreptacilor romani, oamenii dreptului au gandirea alterată de specificul activitătii pe care o fac mintea mergandu-le ca o rasnită in interesul capitalist nu in scopul justitiei.

 
Nu există identitate intre justitie si puterea judecătorească după cum nu există identitate intre capitalism si democratie. Identitatea intre capitalism si democratie  ca şi identitatea între justiţie şi sistemul judecătoresc sunt marote ale ideologiei postpuciste iar identitatea intre institutiile judecătoresti si justitie este cacialma occidentală realizată pentru inselarea cetătenilor romani.

Suprimarea funcţiei informative a jurnalismului

Capitaliştii au suprimat practic jurnalismul de informare.

Este logic să suprimi prima funcţie a jurnalismului atunci când scopul guvernării este subordonarea cetăţeanului faţă de oligarhia capitalistă.

În condiţiile actualului jurnalism , neinformativ, needucativ, preponderent degenerativ nimeni nu îşi va putea vreodată compune vreo viziune adevărată asupra lumii actuale. Cu atât mai puţin va putea vreodată să îşi construiască cineva vreo doctrină asupra acestei lumi în care trăim pe baza acestui jurnalism zombificat.

Unii oameni conştientizează amputarea informaţională a jurnalismului actual. De aceea ei caută mijloace de contracarare a acestei cenzuri şi manipulări informaţionale practicată de capitalişti. Capitaliştilor le scapă deocamdată cel puţin comunicarea nonjurnalistică.

Totuşi comunicarea nonjurnalistică a început să fie controlată prin cenzurarea făcută de administratorii platformelor, de proprietarii motoarelor de căutare informatică. Sabotarea comunicării internetistice a început deja şi se află în faza identificării opozanţilor la sistemul capitalist a identificării tematicii contestatarilor, a controlării corespondenţei şi relaţiilor interumane din reţelele internetistice de comunicare socială.

Controlul crescut al activităţii internetistice este o branşă a activităţii capitaliste de suprimare a puterii poporului adică a democraţiei. Un indicator al acestei activităţi este inaccesibilitatea posturilor şi funcţiilor politice pentru cei sinceri, pentru cei din popor. Grupurile politice capitaliste s-au mafiotizat şi au creat un sistem dinamic de accesare exclusivă a puterii politice în stat.

Discuţiile cu cetăţenii obişnuiţi pe tema democraţiei au ajuns obiect de batjocură căci toată lumea ştie că nu există putere a poporului ci numai o putere a curvelor şi hoţilor. Democraţia a devenit o iluzie acum: nu ai avere, nu ai putere, nu ai drepturile elementare pe care socialiştii ţi le asigurau în anii antepucişti. Poporului i se inoculează o teamă difuză nedefinită în care orice încercare de a spune opinii adevărate este obstrucţionată ameninţător.

Ceea cea a mai rămas din pretenţia politicii burgheze postpuciste este o aparenţă. Capitaliştii ştiu că procesul deposedării este un proces legic al societăţii capitaliste şi de aceea luptă atunci cînd pericolul real se evidenţiază, luptă să mascheze sărăcirea inexorabilă a majorităţii poporului. În aceste condiţii lingăul capitaliştilor rage jurnalistic pe toate canalele împotriva comunismului ca fantomă creată de capitalişti spre sperierea poporului drogat cu alimente intoxicate. Oridecâteori cineva ridică demn capul în favoarea poporului, pata anticomunistă se pune pe creierul ideologului burghez atât de intens încât întră în delir anticomunist. Totuşi avem o întrebare pentru capitalist: ce legătură este între comunism şi ridicarea demnă a cetăţeanului împotriva exploatării capitaliste?

Reamintirea armei prostituării

În panoplia culturii capitaliste postpuciste avem câteva posturi de televiziune bucaliste care se vor avangarda civilizatoare a naţiunii.

Sub pretextul  civilizării prooccidentale aceste veceuri informaţionale introbagă în conştiinţa română prezentă toate pestilenţele capitalismului occidental: pornografia, exhibiţia, prostituţia masculină şi feminină şi alte closetisme ideologice şi practice imperialiste. În spatele acestor manţocării culturale se ascunde rasa ţigănească ce prin intermediul unor reprezentanţi mai chipeşi atacă furibund moralitatea română. Metoda este investigarea raporturilor sexuale dintre indivizi români pe care le studiază şi le disecă în văzul poporului pe post de emisiuni educative informative sau de divertisment. În realitate funcţia emisiunilor de gestionare a closetelor sexuale ţigano-româneşti nu este educarea, informarea sau distrarea ci cunoaşterea compoziţiei, structurii şi funcţionării valorice, atitudinale şi caracteriale a românilor pentru ai putea ulterior înjosi şi substitui.

Personajul social care s-a conturat în anii postpucişti în zona degradării a românilor prin linia sexual-erotic-familială este un sugaci al culturii occidentale de şanţ. El ţine evidenţa cururilor din România, instigă la imoralitate , la descompunerea familiilor, la destrăbălarea fetelor, a băieţilor, a bărbaţilor şi femeilor  şi la spurcarea climatului psiho-social şi interpersonal.

Gestionarea raporturilor sexuale în societatea românească este o ocupaţie specific capitalistă şi se hrăneşte pe ea însăşi creându-şi singură publicul halitor de slobozenii animalice emise de  bordeliştii televizaţi.

Gestionarul belirii este un personaj al pestilenţelor, un vierme ce trăieşte din urina, fecalele şi dejecţiile sexuale  ale Bucureştilor şi ale câtorva oraşe mari din România. El trăieşte pe banii voştri români dându-vă în schimb mizerii televizate. Păzitorul frecărilor capitaliste este  un individ neformat şi nerealizat cultural şi profesional jucând rolul de sculă tâmpitoare în mâna duşmanilor voştri care vor să acrediteze ideea că o crimă sexuală poate fi o cultură şi o profesie. Nu vă lăsaţi tâmpiţi.

Această categorie de paraziţi sociali este adunată şi structurată de oamenii de televiziune conform unei ideologii ale cărei constante sunt imoralitatea, ilegalitatea, antiromânismul, antiumanismul  adică sintetic zis,  crima.

În aceste condiţii tot mai multe fete îşi fac ideal din prostituţie ( sex normal, sex oral, sex anal etc.), din dezumanizare, din animalizare, din autodistrugere.

Români începem să avem o culpă;  o culpă de 20 de ani de postpucism capitalist şi creştin , o culpă care creşte asupra noastră cu fiecare om tânăr care se nenoroceşte sub ochii noştri. Începem să fim vinovaţi faţă de tineretul  pe care îl lăsăm pradă duşmanilor noştri naţionali.

Este timpul să luăm o atitudine faţă de aceşti indivizi pestilenţiali hauardiţi la televiziunile capitaliste dar şi faţă de patronii lor care şi-au făcut din profit valoarea supremă în viaţă trecându-l pe om la nivelul curului. Activitatea lor de gestionare vaginală şi penisală nu vizează vaginul şi penisul cum pretind realizatorii emisiunilor ci vizează partea psihică a omului mai precis degradarea conştiinţei românilor scopul lor fiind alterarea românului până la stadiul biologic de animal pentru a-l suprima mai uşor în final.

Împotriva pățăpelniciei occidentale

Că de când s-a slobozit destrăbălarea antiromânească s-a lăsat cu mare prostologizare intelectualistă. Au făcut dușmanii românilor tot ce au putut să ne înjosească.
Ne punem întrebarea dacă nu cumva avem soluția lângă noi. Să știți români că genialitatea nu este o caracteristică ce vizează complexitatea ci una care vizează simplitatea. Poate soluția este lângă noi. Totul este să nu o vadă înaintea noastră ca să ne anticipeze reacția. Deci români autentici priviți lângă voi și nu spuneți nimic ci acționați la momentul și la locul potrivit.
În iepoca imperialismului pucist pațapielnicia este o constantă deci constantă trebuie să fie și antipațapelnicia. Foamea capitalistă anihilată de alimentele otrăvite poate fi eliminată printr-un anumit mod de viață care în fapt face parte din tradiția verificată istoric a românilor. Nu spun precis la ce mă refer pentru a lăsa libertatea creatoare românilor. Totuși pentru o orientare relativă gândiți-vă că și refuzul este o acțiune. De exemplu refuzul de a consuma mărfurile și serviciile dușmanilor. O altă cale de luptă verificată de indieni împotriva imperialiștilor englezi este pasivitatea, indiferența neparticiparea. De altfel spiritul viu al poporului român este deja amorțit deoarece motivațiile naturale ale românilor au fost denaturate de propagandiștii imperialismului capitalist american. Americoizarea minții mogâldanilor a contribuit la rezistența pasivă la intruziunile pățăpelniciilor occidentale.

Chiar dacă alogenii put în agitația lor isterică înțeleptul român nu are decât să aștepte mortificarea acțiunilor lor. Chiar dacă imperialiștii americani vor încerca să facă salam antislav din tineretul bovin, nu vor realiza altceva decât poate să curețe pământul de mățălăii care nu mai au bani să golească molurile occidentale din România. Pațapielnicii caută să ne inoculeze românilor motivații antinaturale cum ar fi de exemplu foamea de alimente patibulare, setea de poșirci cocacolate, perversiuni sexuale îmbrăcate în haine moderne, nevoia de muzică patologică și patogenă. În fine armele antiromânești sunt diversificate dar ele devin imune dacă le ocolești după principiul supleței judokane. Trebuie doar atenție și mișcări suple. Bivolul americoid își poarte rupe coarnele singur cum  își rup obezii șira spinării în balenele comerciale ale molurilor occidentale.
Pentru a nu prelungi efectele distructive ale americoizării pațapuliste este foarte bine să facă fiecare ce poate să elimine pas cu pas tot ce este element de cultură criminală inoculat de slugoii Occidentului. Fiecare trebuie să înțelegă că gratuitatea occidentală este foarte scumpă și este echivalentă cu sinuciderea treptată astfel încât imperiul american  nu va mai avea practic adversari la sfârșitul binefacerilor. În această acțiune de purificare Biserica creștină ortodoxă ar putea avea un rol pozitiv dacă s-ar menține pe linia purității morale căci de bună seamă este adevărat ce a spus Hegel: orice există are un sâmbure rațional. Putem lăsa răfuiala internă pentru samavolniciile noastre pe mai târziu. Ceea ce este periculos constă în dezbinarea în fața criminalilor occidentali.
Evitați pe cât este posbil să cumpărați sau să primiți mărfuri și servicii străine. Folosiți pe cât este posibil produse și servicii române. Combateți pe toate căile admisibile tot ce este antiromânesc de la obiecte materiale până la entități spirituale. Nu permiteți străinului nici o respirație dușmănoasă în țara noastră. Păziți-vă purtarea de apucături occidentale căci ele sunt menite distrugerii voastre.

Crima tăcută

Capitaliştii contemporani au avut răbdare 20 de ani acţionând din umbră ca poporul român să-şi omoare copii, să îşi distrugă sistemul economic, să îmbătrânească, să moară de bătrâneţe şi să se destrame ca sistem social. Acum după 20 de ani cei ce aveau 20 de ani şi au  perceput ceva din societatea socialistă, acum au 40 de ani şi încep să coboare biologic şi psihic. Cei care aveau 30 de ani şi au înţeles funcţionarea sistemului social socialist putând face comparaţia faptică între cele două sisteme sociale sunt slăbiţi pentru acţiune. Cei care aveau 40 de ani la lovitura de stat şi aveau experienţă de viaţă socialistă acum au 60 de ani şi nu mai pot face nimic pentru salvarea poporului fiind şi ei marginalizaţi.  Cei care aveau 50 de ani la puciul din 1989 şi cunoaşteau pe deplin sistemul socialist acum au 70 de ani şi mor în sărăcie.  Din aceleaşi categorii de vârstă mai fac parte capitaliştii care nu au crezut niciodată în socialism şi au fost impostori toată viaţa lor activă subminând societatea română încă din vremea socialismului: foşti delapidatori, foşti escroci, foşti hoţi, foste prostituate, foşti falsificatori, foşti şantajişti, foşti borfaşi. Ei au scos capetele hidoase imediat după lovitura de stat din 1989 şi care nu acumulaseră averi ilicite până atunci au atacat clădirea Comitelului Central al PCR pentru pradare, au dat atacul la întreprinderi, au sustras banii UTC, banii PCR, banii UGSR, banii depuşi oameni la CEC.  În aceasta a constat revoluţia din decembrie 1989: descătuşarea forţelor infracţionale ale societăţii socialiste. I-au asasinat pe Ceauşeşti nu ca revoluţionari ci ca concurenţi la aceeaşi pradă capitalistă. Îmediat după asasinarea lor au interzis asasinarea legală pentru a nu fi ei omorâţi la rândul lor de semenii lor sau de revoluţionarii autentici.

Pervertirea politică a vocabularului

Gargarismele şi mâzgălelile limbologilor români sunt acte fără valoare care au menirea să ascundă linguşirea, trădarea, josnicia animalică a unor indivizi pe care presa slugarnică îi numeşte cetăţeni.

Vajnicii luptători pentru ,,democraţie˝ ,  ,,justiţie˝ şi ,,civilizaţie˝ şi alte manţocării capitaliste ne vorbesc de ,,revoluţie˝ şi ne dau lecţii de limbă română fără să simtă că ei înşişi în cel mai bun caz sunt deja victime ale agresiunii capitaliste occidentale asupra culturii , societăţii şi conştiinţei române după lovitura de stat antiromânească din 1989.

Impostorii culturii şi civilizaţiei române utilizează cu nonşalanţă, cu tupeu, cu obrăznicie, cu neruşinare termeni cu sens pervertit cu scopul criminal de a anihila capacitatea de gândire, de cunoaştere şi acţiune a poporului român şi cu rezultatul eronării acţiunii sale legitime de emancipare de sub tutela occidentală condusă de America de Nord.

Poporul român trăieşte în orânduire socială capitalistă bazată pe exploatarea omului de către om dar limbologii nu recunosc că se foloseşte termenul ,,democraţie´´  ca şi cum românii ajunşi boschetari în propria lor ţară şi în  Occident ar avea un regim politic democratic deci un mod de exercitare a puterii politice de către el însuşi şi nu de către străini prin intermendiul guvernanţilor. Are poporul român atâta putere politică, câtă le permite imperiul american ca să nu poată conduce, adică nimica.

Vorbesc fraierii cocliţi de activitatea ˝justiţiei´´  şi perverşii limbologi tac din gură şarlataneşte ştiind că substituirea termenului de putere judecătorească cu termenul de justiţie este menită să ascundă vinovăţia,  judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor capitaliste cu ideea de dreptate şi pentru a ascunde ticăloşia capitalistă.

Vorbesc politicienii români şi slugile lor jurnalistice  despre ,,revoluţie˝ neştiind ce este revoluţia şi tac limbologii acdemicieni ştiind bine că şi aceasta este o manipulare a conştiinţei cetăţenilor pentru a-i convinge  că orice mascaradă capitalistă de jaf este o transformare profundă a sistemului social în sens progresiv.

În general ,,oamenii  de cultură˝ români au coborât la nivelul unor vietăţi ordinare. Pe baza unor asemenea oameni de cultură în curând veţi pieri ca mieii.

Universitatea ca bişniţărie capitalistă

Universitatea din Bucureşti mai are doar numele din ceea ce a fost.

Nu mai este facultatea ceea ce a fost. Acum facultăţile funcţionează pe principiul prostesc al economiei de piaţă. Dai banii şi nu fac cursuri. Dai banii şi nu fac seminarii. Dai banii şi îţi vin nişte profesori necalificaţi, nişte postpucişti care învaţă odată cu studenţii, făcându-se de râs. Nişte profesori ce nu fac distincţia între raţionament şi judecată între acţiune şi activitate dar predau cursuri de psihologie şi metodologie a cercetării.

În fiecare semestru trag chiulul profesorii câteva cursuri, câteva seminarii. Se închină şi lui Cristos şi lui Buda numai banii să iasă. Chiulurile le organizează cu unii studenţi în acord. Îi umflă pe studenţi cu nişte note mari pentru eticheta reclamei de piaţă şi merg cu bişniţa mai departe cu producţia angrosistă de licenţiaţi care nu disting inteligenţa de gândire.

O soluţie ar fi să dea banii înapoi studenţilor pentru cursurile şi seminariile nefăcute. Ministerul ar trebui să vadă de Universitatea din Bucureşti deoarece este universitate plătită din banii poporului român şi aceşti bani nu se mai întorc niciodată la cel care a plătit. Până nu va fi prea târziu! Până nu va împuţi Romania de mediocrităţi intelectuale capitaliste pustpuciste care vă vor învăţa că judecata este corectă şi raţionamentul este adevărat!