Lichidarea economică prin industrializare capitalistă a României

Socialismul român a fost net superior sub aspectul realizărilor economice comparativ cu capitalismul postpucist. Capitaliștii postpuciști au distrus ceea ce au construit socialiștii români cu poporul în 40 de ani. Pierderea suferită de poporul român în anii capitalismului postpucist este de două ori mai mare decât pierderile suferite în ambele războaie mondiale. Aceasta dovedește clar că noi am intrat din 1989 în război cu pretinșii prieteni capitaliști.

În fapt dezastrul economic și social al României postpuciste nu are precedent în istoria țării noastre.

1. Capitalul românesc este minoritar și ca pondere și ca forță;
2. Toate pozițiile economice și de control sunt deținute de de capitaliștii străini;
3. Capitaliștii străini angajează doar o pătrime din forța de muncă ocupată;
4. Deși capitaliștii străini pretind că lucrează nerentabil în România comparativ cu capitaliștii români, în fapt străinii i-au redus pe români la agenți economici de mâna a doua.
5. Capitaliștii străini au scos în afara României profituri neimpozitate;
6. Compoziția economiei din România este:
   1. Consumare fără producere;
   2. Activitate bancară fără economie reală;
   3. Transporturi cu mașini fără șosele;
   4. Căi ferate fără mărfuri.

7. Structural cele două componente ale economiei române postpuciste respectiv componenta străină dominantă , respectiv componenta română subordonată nu au aproape nici o legătură pe verticală sau pe orizontală.

a) Componenta străină a activității economice este insularizată, se aprovizionează din afară și lucrează pentru străinătate nedifuzând în interior;

Exemple:

Întreprinderea ,,Nokia”. A exportat 1 miliard de euro și beneficiile noastre au a fost aproape ca înaitea venirii ei în România, adică aproape nule.

Întreprinderea ,,Dacia”. A realizat export maxim și locuri de muncă puține.

Industrializarea străină în România este o înșelăciune durabilă.

În fapt industrializarea este crearea unui țesut de întreprinderi ale cărui noduri se leagă organic între ele. Acest țesut trebuie să fie de origine endogenă (românească) pentru că numai așa poate avea trăinicie și durabilitate.

Factorul economic exogen ( străin) poate ajuta dar nu poate înlocui factorul endogen ( român) în crearea țesutului industrial autentic.

Nu există îndustrializare pe bază de investiții străine; orice investiție străină riscă să devină ,,insulă” și rareori se integrează solid. Industrializarea de după anul 2000 pentru că se bazează pe capital străin nu este industrializare. Străinii nu au venit aici să ne rezolve nouă problemele ci au venit să și le rezolve pe ale lor.

Acest proces de insularizare este în fapt exploatarea colonială oportunistă a celor slabi și nedezvoltați de căte cei puternci și dezvoltați. Adică este colonizare. Tocmai de aceea a fost destructurat (distrus) țesutul industrial al României: pentru a creea insule ale exploatării capitaliste străine în România.

(După economist dr. Șerbănescu Ilie)