Acționarea trebuie să fie determinată.
A. Acționarea trebuie să fie determinată în primul rând de factori obiectivi și în al doilea rând să fie determinată de factori subiectivi. Dacă acțiunea nu este determinată, nu are temei obiectiv și subiectiv și în consecință nu are puterea, durabilitatea, persistența necesară transformării obiectului. Acționarea trebuie să fie determinată de factori cât mai puternici.
Primul grup de factori care permit trecerea obiectului din posibilitate în realitate sunt factorii obiectivi adică factorii care nu depind de conștiința agentului. Dacă acțiunea nu se bazează pe factorii obiectivi atunci acțiunea nu are caracter necesar; acțiunea nu se impune agentului. O acționare pur voluntară poate fi arbitrară deci sortită eșecului.
După puterea lor factorilor obiectivi se impun în următoarea ordine:
1. Prima dată trebuie să existe condițiile materiale favorabile transformării stării obiectului. Dacă nu sunt întrunite condițiile obiective ale transformării obiectului agentul nu trebuie să inițieze acțiunea. De exemplu atunci când vrei o casă: trebuie să ai teren, materiale, unelte, mașini, aparate, oameni calificați timp și bani rezervați. Dacă nu ai aceste condiții nu este bine să începi facerea casei.
2. Apoi starea finală a obiectului trebuie să fie determinată de o cauză adică de un factor care o face nu numai posibilă cum o fac condițiile ci și necesară. De exemplu casa trebuie să satisfacă o necesitate. Dacă nu satisface o necesitate obiectivă probabilitatea ca ea să fie construită este foarte mică. Pentru oameni casa trebuie să fie necesară. Lipsa cauzei face ca posibilitatea creată de condiții să nu poată fi transformată în realitate; de exemplu construirea casei nu va avea loc, nu va începe pentru că nu are un rost.
3. În timpul acționării trebuie să acționeze un raport regulativ, o relație reglatoare a acțiunii respective care să îi asigure coerența adică acționarea să fie întreținută de o lege specifică. De exemplu construirea casei trebuie să respecte anumite proporții dimensionale, anumită succesiune a operațiilor, anumite cantități materiale, anumite criterii funcționale.
A. Acționarea trebuie să fie determinată în primul rând de factori obiectivi și în al doilea rând să fie determinată de factori subiectivi. Dacă acțiunea nu este determinată, nu are temei obiectiv și subiectiv și în consecință nu are puterea, durabilitatea, persistența necesară transformării obiectului. Acționarea trebuie să fie determinată de factori cât mai puternici.
Primul grup de factori care permit trecerea obiectului din posibilitate în realitate sunt factorii obiectivi adică factorii care nu depind de conștiința agentului. Dacă acțiunea nu se bazează pe factorii obiectivi atunci acțiunea nu are caracter necesar; acțiunea nu se impune agentului. O acționare pur voluntară poate fi arbitrară deci sortită eșecului.
După puterea lor factorilor obiectivi se impun în următoarea ordine:
1. Prima dată trebuie să existe condițiile materiale favorabile transformării stării obiectului. Dacă nu sunt întrunite condițiile obiective ale transformării obiectului agentul nu trebuie să inițieze acțiunea. De exemplu atunci când vrei o casă: trebuie să ai teren, materiale, unelte, mașini, aparate, oameni calificați timp și bani rezervați. Dacă nu ai aceste condiții nu este bine să începi facerea casei.
2. Apoi starea finală a obiectului trebuie să fie determinată de o cauză adică de un factor care o face nu numai posibilă cum o fac condițiile ci și necesară. De exemplu casa trebuie să satisfacă o necesitate. Dacă nu satisface o necesitate obiectivă probabilitatea ca ea să fie construită este foarte mică. Pentru oameni casa trebuie să fie necesară. Lipsa cauzei face ca posibilitatea creată de condiții să nu poată fi transformată în realitate; de exemplu construirea casei nu va avea loc, nu va începe pentru că nu are un rost.
3. În timpul acționării trebuie să acționeze un raport regulativ, o relație reglatoare a acțiunii respective care să îi asigure coerența adică acționarea să fie întreținută de o lege specifică. De exemplu construirea casei trebuie să respecte anumite proporții dimensionale, anumită succesiune a operațiilor, anumite cantități materiale, anumite criterii funcționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu