Principiile acționării-Principiul determinării acționării

Acționarea trebuie să fie determinată.

A. Acționarea trebuie să fie determinată în primul rând de factori obiectivi și în al doilea rând să fie determinată de factori subiectivi. Dacă acțiunea nu este determinată, nu are temei obiectiv și subiectiv și în consecință nu are puterea, durabilitatea, persistența necesară transformării obiectului. Acționarea trebuie să fie determinată de factori cât mai puternici.

Primul grup de factori care permit trecerea obiectului din posibilitate în realitate sunt factorii obiectivi adică factorii care nu depind de conștiința agentului. Dacă acțiunea nu se bazează pe factorii obiectivi atunci acțiunea nu are caracter necesar; acțiunea nu se impune agentului. O acționare pur voluntară poate fi arbitrară deci sortită eșecului.

După puterea lor  factorilor obiectivi se impun în următoarea ordine: 

1. Prima dată trebuie să existe condițiile  materiale favorabile transformării stării obiectului. Dacă nu sunt întrunite condițiile obiective ale  transformării obiectului agentul nu trebuie să inițieze acțiunea. De exemplu atunci când vrei o casă: trebuie să ai teren, materiale, unelte, mașini, aparate, oameni calificați timp și bani rezervați. Dacă nu ai aceste condiții nu este bine să începi facerea casei.

2. Apoi starea finală a obiectului trebuie să fie determinată de o cauză adică de un factor care o face nu numai posibilă cum o fac condițiile  ci și necesară. De exemplu casa trebuie să satisfacă o necesitate. Dacă nu satisface o necesitate obiectivă  probabilitatea ca ea să fie construită este foarte mică. Pentru oameni casa trebuie să fie necesară. Lipsa cauzei face ca posibilitatea  creată de condiții să nu poată fi transformată în realitate;  de exemplu construirea casei nu va avea loc, nu va începe pentru că nu are un rost.

3. În timpul acționării trebuie să acționeze un raport regulativ, o relație reglatoare a acțiunii respective care să îi asigure coerența adică acționarea să fie întreținută de o lege specifică. De exemplu construirea casei trebuie să respecte anumite proporții dimensionale, anumită succesiune a operațiilor, anumite cantități materiale, anumite criterii funcționale.

Principiile acționării-Principiul obiectivării

Principii ale acționării

1. Operarea obiectivă

1. Operația pe care o face subiectul acțiunii adică agentul trebuie să fie efectuată pe ceva exterior minții care acționează. În acționare agentul transformă obiectul dintr-o stare inițială nedorită într-o stare finală dorită și acest rezultat trebuie să fie controlabil prin factori exteriori agentului.Produsul acționării trebuie să fie material.
   
   
2. Întotdeauna agentul este deosebit de obiectul asupra căruia agentul operează. Diferența dintre agent și pacient (obiect) este că unul (agentul) rămâne pe parcursul uneia și aceleia și acționări neschimbat și celălalt adică obiectul se schimbă. O acțiune care lasă obiectul neschimbat este acțiune ratată.
   
   
3. Autotransformarea directă a agentului acțiunii este o iluzie. Dacă agentul s-ar schimba în una și aceeași acțiune atunci nu am mai avea același subiect al acțiunii și prin aceasta nu am avea identitatea acțiunii respective. Una și aceeași acțiune are unul și același agent de la început până la sfârșit. Înlocuirea subiectului (agentului) acțiunii poate schimba motivația, operațiile, mijloacele și chiar scopul și criteriile de evaluare a rezultatului acționării. Schimbarea agentului schimbă acțiunea și de aceea probabilitatea de a realiza același produs finit este mai mică dacă acționează un alt agent până la terminarea operațiilor componente ale acțiunii respective. În timpul unei acționări agentul trebuie să aibă aceeași motivație și același scop. Abia după ce termină acționarea agentul poate să înceapă o nouă acționare. În timp ce pacientul nu rămâne identic cu el însuși, agentul în mod necesar trebuie să fie constant.
   
   
4. Dacă obiectul acționării nu este exterior subiectului acționării atunci agentul acțiunii doar trăiește cu impresia că acționează, acțiunea fiind ratată deoarece esența acționării constă tocmai în trasformarea obiectului nu a subiectului. Agentul acționează cu atât mai energic cu cât produce efecte obiective mai însemnate. Cel ce își consumă energia în interiorul său fără transformarea obiectului nu este un agent energic ci unul ratat.
   
   
5. Principiul obiectivității operării discriminează activitățile de cunoaștere de acționare și de contemplare. Cunoașterea și contemplarea lasă obiectul netransformat.