Despre tâmpirea poporului intelectual

Toată clasa intelectualilor români este manipulată în egală măsură cu poporul român. Inteligența română cade în aceeași capcană mintală în care cade restul poporului. De aceea asistăm la  fenomene ciudate, absurde de tâmpire a intelectualilor români. Autorii aceste tâmpiri sunt agenții oligarhiei capitaliste occidentale notamente hazare. Procesul are loc în gruparea oamenilor în dezbateri unde se formează o gândire de grup. Gândirea de grup este împiedicată de obstacole ideologice, de obstacole afective unde teama are un rol principal, precum și de obstacole operaționale induse. De asemenea sunt cazuri de tâmpire grupală a intelectualilor români generate de denaturarea semantică a lexicului limbii române prin pervertirea procesului originar de semnificare, prin accentuarea semnificării eronate de deprinderi greșite ale comunicării în limbi la modă. Aceste deficitare pregătiri ale comunicării lingvistice produc efecte dezastruase asubra bazei lexicale și gramaticale degradând în final procesul de gândire. Operațiile fundamentale ale gândirii sunt trunchiate, alterate denaturate  în special analizarea, sintetizarea și generalizarea. În felul acesta ne trezim cu tembeli în față pe post de jurnaliști, pe post de judecători, pe post de medici etc. 

Io nu dzâcu că capitalizmu nu-i bunu da dzâcu că capitalizmu tâmpește adversarii care îl slujescu.

Principiile acționării-Principiul obiectivării

Principii ale acționării

1. Operarea obiectivă

1. Operația pe care o face subiectul acțiunii adică agentul trebuie să fie efectuată pe ceva exterior minții care acționează. În acționare agentul transformă obiectul dintr-o stare inițială nedorită într-o stare finală dorită și acest rezultat trebuie să fie controlabil prin factori exteriori agentului.Produsul acționării trebuie să fie material.
   
   
2. Întotdeauna agentul este deosebit de obiectul asupra căruia agentul operează. Diferența dintre agent și pacient (obiect) este că unul (agentul) rămâne pe parcursul uneia și aceleia și acționări neschimbat și celălalt adică obiectul se schimbă. O acțiune care lasă obiectul neschimbat este acțiune ratată.
   
   
3. Autotransformarea directă a agentului acțiunii este o iluzie. Dacă agentul s-ar schimba în una și aceeași acțiune atunci nu am mai avea același subiect al acțiunii și prin aceasta nu am avea identitatea acțiunii respective. Una și aceeași acțiune are unul și același agent de la început până la sfârșit. Înlocuirea subiectului (agentului) acțiunii poate schimba motivația, operațiile, mijloacele și chiar scopul și criteriile de evaluare a rezultatului acționării. Schimbarea agentului schimbă acțiunea și de aceea probabilitatea de a realiza același produs finit este mai mică dacă acționează un alt agent până la terminarea operațiilor componente ale acțiunii respective. În timpul unei acționări agentul trebuie să aibă aceeași motivație și același scop. Abia după ce termină acționarea agentul poate să înceapă o nouă acționare. În timp ce pacientul nu rămâne identic cu el însuși, agentul în mod necesar trebuie să fie constant.
   
   
4. Dacă obiectul acționării nu este exterior subiectului acționării atunci agentul acțiunii doar trăiește cu impresia că acționează, acțiunea fiind ratată deoarece esența acționării constă tocmai în trasformarea obiectului nu a subiectului. Agentul acționează cu atât mai energic cu cât produce efecte obiective mai însemnate. Cel ce își consumă energia în interiorul său fără transformarea obiectului nu este un agent energic ci unul ratat.
   
   
5. Principiul obiectivității operării discriminează activitățile de cunoaștere de acționare și de contemplare. Cunoașterea și contemplarea lasă obiectul netransformat.