Poporul capitalist și democrația lui

Toate sunt bune și frumoase pentru capitaliști atâta vreme cât te ocupi de probleme minore, ești nepractic și urmezi sugestiile și indicațiile lor. Când treci la probleme esențiale, practice și acționezi ignorând dugestiile lor pretins democratice și nu execuți indicațiile date de ei capitaliștii și slugile lor, devin furioși și apoi agresivi.

Această conduită a capitaliștilor ne indică drumul pe care trebuie să îl urmăm, ce trebuie să eliminăm din viața noastră personală și de grup și totodată ne indică drumul autentic pe care trebuie să mergem.
  
Trecem la o aplicație.

Capitalistul zice că în societatea română postpucistă există democrație. Adică poporul are puterea în stat și el exercită atributele conducerii României prin intermediul statului,  respectiv direcționează, organizează și desfășoară activitatea statului pentru satisfacerea nevoilor populare. Este nemaipomenit de bine la nivelul copilului, elevului, adolescentului și al tânărului credul. Pentru oamenii maturi însă nu mai este nemaipomenit ci este foarte pomenită această putere a poporului.

În practică capitalistul îți arată că puterea poporului este puterea minorității capitaliste, a oligarhiei capitaliste. De aceea el susține în practica luptei pentru putere în stat că există democrație dacă există pluralism ideologic și partinic și mai presus de toate dacă lupta pentru putere în stat este efectuată de mai multe partide. Când capitalistului nu îi ajunge mulțimea partidelor el creează și organizează grupuri sociale și organizații numite civice, zise neguvernamentale care pretinde el că sunt nepolitice. În fapt aceste grupuri și organizații sunt minorități sau cel mult reprezintă minorități sociale: minoritatea deviaților sexuali, minoritatea zoologică, minorități religioase, minorități etnice, minorități culturale, minorități vegetale, ș.a.m.d.

Prin prezența și acțiunea politică a minorităților capitaliștii sugerează prezența și acțiunea poporului. Adică pentru capitalist poporul este minoritatea sau mai precis minoritatea socială care îl slujește pe el.

Prin aceste minorități aparent inofensive capitaliștii acaparează spectrul politic al societății românești și electoratul manevrând în interesul lor. Vocea poporului va fi acoperită de pancarte, afișe, reclame, răgete electorale, oengiste. Dacă influența minorităților strigătoare va fi mare atunci va acapara o parte din electorat pe care îl vor dirija spre urne în favoarea partidelor capitaliste. ,, Poporul votează”. Poporul votează, numai că acel popor este 40% din 40% din electorat. Iată puterea poporului capitalist. Poporul capitalist se reduce deci la o minoritate de 25% din poporul cu drept de vot. Iată democrația capitalistă.