Momâia intelectuală și moartea acțiunii

Intelectualul postpucist este moartea acțiunii. Prima dată este moartea acțiunii prin separarea gândirii de viață și a doua oară prin separarea produsului gândirii de practică. Intelectualul postpucist este umilul și servilul sclav al oligarhiei capitaliste occidentale care în egoismul și asocialitatea lui ,, scrie” și ,,vorbește” și ,,ia atitudine”. Intelectualul postpucist este viermele care folosește cultura poporului ca sculă pentru viermuire.

Dacă se întâmplă să câștige capitaliștii el trăiește pentru că i-a servit cu informații trădătoare. Dacă se întâmplă să câștige muncitorii, el supraviețuiește pentru că ,, a scris”. A scris pe sub masă, la sertar. A scris pe internet texte cu dublu înțeles. El ,,a vorbit”, ,, a spus”. Cu ,,scrierile” lui cu ,,spunerile” lui duce poporul în moarte. Intelectualul postpucist este fiul morții sociale și fantoma unei lumi pierdute.

Intelectuaul este este speranța celor fără de speranțe. Intelectualul este mutul factual, expresie a nulității acționale și dezastrul celor ce își pun speranța în el. Intelectualul este gândirea ce se înstrăinează de funcția ei esențială, este scula care operează patologic în vid.

Intelectualul este fantoma care ,, vorbește”, este fantoma care ,,scrie”, Este personalitatea fantomă a celor fără personalitate. Personalitatea socială a intelectualului este iluzorie. El este cel mult o personalitate psihologică.