Treapta a doua a obținerii meritului
Acționarea este intervenția directă
a spiritului în obiectul ce trebuie transformat. Angajarea
psihologică și spirituală în acționare este mult mai mare decât
decât prin opinare. Acționarea evidențiază mult mai complet
caracterul persoanei decât opinarea. Nu ar fi atât de importantă
însă acționarea dacă nu ar produce efecte obiective în
colectivitatea umană. În fapt ceea ce ne interesează pe noi
oamenii este fapta care duce la rezultatul scontat. În acest caz noi
nu acționăm de dragul acționării ci pentru un bun. Bunul râvnit
ne este necesar. În acest caz acționarea nu este decât un mijloc.
Dacă bunul așteptat se obține fără acționare noi nu mai
săvârșim acțiunea. Bunurile însă nu ne vin în cele mai multe cazuri fără acționare
însă. De aceea cei mai merituoși oameni sunt cei ce acționează
adică cei care au fapte și în special cei care în urma faptelor
au bunurile dorite.
În acționare, din punctul de vedere
al meritului trebuie să recunoaștem meritul celor care au fapte
chiar dacă rezultatele nu sunt cele pe care le așteptăm.
Mai presus de cel ce acționează fără succes este
cel ce obține și rezultatele dorite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu