Analiza critică a cărții ”Meritocrația..” -Cultura p. 24, 25,27

Pagina 24

Cultura

Alineatul 4

”Cultura a ajuns o bătaie de joc.”

Afirmația este adevărată. Dar de la fi adevărată și până la a reflecta o stare  normală într-un sistem social este o diferență. Cultura fiecărei societăți și a fiecărei epoci a societății trebuie să fie mulțimea valorilor de care colectivitatea are nevoie și se folosește ca să trăiască și să progreseze.

În timpul prezent cultura nu trebuie să fie ceea ce a fost într-o epocă dată. Vrei cultură? Creează-o! Nu vrei cultură atunci capitaliștii îți vor da batjocură ca să îți arate cine ești. Adică îți arată că nu ai personalitate, nu ai profil de om. Trebuie să precizăm că dacă poporul român mai mușcă cultura de ghetou adusă de capitaliști din Occident va ajunge nu numai fără cultură dar va ajunge incapabil să creeze cultură.

(Dacă vreți să știți ce cultură au oamenii din capitala României veniți să vedeți gunoaiele, căcatul și pișatul de pe străzile Bucureștiului și să le comparați cu aspectul socialist al capitalei care astăzi nu mai există. Numai că bucaliștii meritocrați nu vin nici măcar la o discuție de studiu stând în casă pe scaun . Cum să vină ei cu mine la Direcția sanitară a Municipiului București, la Primăria capitalei, la poliția Bucureștiului că să îi pună la muncă pe cei ce iau salariile degeaba?).

Cultura este atâta câtă o faci. În curând românii se vor îmbolnăvi de hepatită, tuberculoză, boli venerice direct de pe stradă, din oraș. Aceasta se va întâmpla pentru simplul fapt că românii au înghițit cultura capitalistă postpucistă. Utilizarea culturii în viață înseamnă civilizație. Ce civilizație au românii dacă îmbracă haine vechi din Occident, cumpără vechituri occidentale, mănâncă alimente cu initium și iod, consumă medicamente vândute la mica publicitate capitalistă proocidentală?

Laurențiu Primo face afirmații adevărate despre ceea ce este cultura populară inoculată de agresorii capitaliștii poporului naiv. Ele rămân simple constatări dacă nu propunem soluții și nu acționăm.

Pagina 25

Alineatul 4

”Pentru a fi genial în artă e nevoie de două condiţii: 

să poţi rupe lanţurile ce te leagă de banal şi de realitatea înconjurătoare, să poţi evada din ordinarul vieţii de zi cu zi 

şi apoi, să ai ce pune în loc –ceva deosebit de frumos! 

Problema e că pentru a pune acel ceva deosebit de frumos, e nevoie de geniu, iar cu asta te naşti! Oameni buni, artiştii, geniile, nu pot fi creaţi – EI SE NASC! După ce se nasc,

pot fi cultivaţi, pot fi îndrumaţi şi în cele din urmă, din când în când,

ajung la maturitate şi înfloresc, dar să fie clar: dintr‐o rădăcină de buruiană nu poţi face o orhidee oricâtă apă şi îngrăşăminte i‐ai pune!”.

Marx a scris: Renașterea a avut nevoie de titani și i-a creeat. Oligarhia capitalistă a ajuns clasă reacționară și nu are nevoie de titani deși poporul are nevoie. Poporul dacă vrea cultură făcută la înălțimea timpului actual trebuie să se sacrifice. Nu se poate să își umfle mațul la moluri și să trăiască civilizat la nivelul secolului XXI. Niciodată capitaliștii nu vor da poporului viitor uman.

Pagina 27

L.P. face descripția mecanismului capitalist al promovării nonvalorilor. Această descripție confirmă caracterul reacționar la principiului capitalist de funcționare a a subsistemelor sociale. Capitalistul crede că a descoperit soluția sociologică universală practicând legea creșterii necontenite a profitului. Este exact tembelismul reacționar fundamental de care s-au îmbolnăvit românii postpuciști: transformat orice activitate socială într-o activitate economică. Această tendință merge frontal împotriva naturii. Marii creatori renascentiști nu după principiul câștigului bănesc au creat capodopere. Trăiască capitalizmu, jos comunizmu! Îngustimea minții postpuciste este sufocantă.

Notă:

Pe dota ereditară trebuie operată o educare pentru formarea spiritului liber și creator. Dota ereditară este necesară dar nu suficientă. 

Pe cei dotați îi fură oligarhia capitalistă făcându-i scule intelectuale iar pe slab dotați ni-i lasă nouă pentru a ne arăta că suntem retardați. Faza următoare va fi motivarea exterminării rasiale.

Relativitatea meritului

Despre relativitatea meritului

Meritul este relativ la om , grup de oameni, mișcare, spațiu și timp.

1. Ce este merituos pentru un om nu este merituos pentru altul.
De exemplu unui popă nu i se pare merituos darea unui ban la un sărac dacă nu i-l dai lui.

2. Ce este merituos pentru un grup nu este merituos pentru un alt grup.
De exemplu: unui grup de capitaliști i se pare că ești merituos dacă le mărești profitul iar dacă le mărești salariile muncitorilor nu ești merituos pentru capitaliști ci doar pentru muncitori.

3. Ce este merituos într-o mișcare nu este merituos în alta.
De exemplu același act de ajutare a unui om când vrea să dilueze dezinfectanții la spitale este un merit în furt dar nu este un merit în salvarea oamenilor predispuși la boală. Furtul este considerat în societatea capitalistă o calitate adică o capacitate pe când în societatea socialistă este expresia unui defect de caracter.

4. Ce este merituos într-un loc nu este merituos în altul.
De exemplu: este merituos să aduci apă în deșert dar nu este merituos să aduci apă lângă un izvor.

5. Ce este merituos într-un timp nu este merituos în alt timp.
De exemplu: dacă dai o învățătură după trecerea vieții nu este un merit dar dacă dai învățăminte la începutul vieții atunci ai un mare merit.

A doua treaptă a meritării

Treapta a doua a obținerii meritului

Acționarea este intervenția directă a spiritului în obiectul ce trebuie transformat. Angajarea psihologică și spirituală în acționare este mult mai mare decât decât prin opinare. Acționarea evidențiază mult mai complet caracterul persoanei decât opinarea. Nu ar fi atât de importantă însă acționarea dacă nu ar produce efecte obiective în colectivitatea umană. În fapt ceea ce ne interesează pe noi oamenii este fapta care duce la rezultatul scontat. În acest caz noi nu acționăm de dragul acționării ci pentru un bun. Bunul râvnit ne este necesar. În acest caz acționarea nu este decât un mijloc. Dacă bunul așteptat se obține fără acționare noi nu mai săvârșim acțiunea. Bunurile însă nu ne vin  în cele mai multe cazuri fără acționare însă. De aceea cei mai merituoși oameni sunt cei ce acționează adică cei care au fapte și în special cei care în urma faptelor au bunurile dorite.

În acționare, din punctul de vedere al meritului trebuie să recunoaștem meritul celor care au fapte chiar dacă rezultatele nu sunt cele pe care le așteptăm.

Mai presus de cel ce acționează  fără succes este cel ce obține și rezultatele dorite.