STATUL ȘI PUTEREA VIZAVI DE MERITOCRAȚIE

Adepții meritocratismului sunt într-o eroare logică. Statul este construit pentru exercitarea puterii spre respectarea principiilor, normelor și regulilor sociale. Deci statul și toți cei ce conduc statul sunt cel puțin oameni ai puterii. Deci sunt oameni politici. Numai într-un singur loc au dreptate meritocratiștii: acolo unde sunt împotriva constituirii și funcționării clasei politice.

Că meritocrații nu vor putere în stat, că nu sunt oameni politici, că societatea se poate dezvolta fără garantarea prin forță statală a respectării normelor sociale, acestea sunt cel puțin erori dacă nu minciuni.

Meritocrația este tot exercitare de putere în societate  prin intermediul statului doar că este exercitată de către cei ce au merite pentru popor. Dacă nu este așa atunci meritocratismul este o eroare politică.

Trebuințele și denaturarea lor

Ce sunt cum sunt

Trebuințele sunt cauzele cele mai apropiate ale activității. La rândul lor trebuințele reflectă nevoile atât individuale cât și ale colectivității din care individul face parte și în care trăiește.

Trebuințele pot fi personale sau sociale. Trebuințele personale sunt individuale și vin din necesitățile trupului (nutrirea, apărarea, reproducerea) sau ale sufletului.

Trebuințele sociale vin din necesitățile vieții colective. Cea mai importantă sursă de trebuințe sociale este activitatea de producere a obiectelor necesare viețuirii colective.

Legea dezvoltării trebuințelor

Orice obiect care apare în activitatea umană ca mijloc de satisfacere a unei trebuințe existente se transformă în obiect de trebuință.

În activitatea umană colectivă există două feluri de mijloace de realizarea a obiectelor trebuincioase: instrumente și activități. Atât instrumentele pot deveni obiecte trebuincioase cât și activitățile.

Denaturarea trebuințelor

În faza naturală obiectele sunt consumate pentru satisfacerea trebuințelor naturale. În faza culturală este posibilă o denaturare a folosirii obiectelor prin folosirea abuzivă contrară calității și cantității necesare. De exemplu în orânduirea capitalistă banul, din accesoriu de satisfacere a unor nevoi sociale a devenit obiect de trebuință vitală pentru anumite persoane sau grupuri de persoane. Obținerea banului ca obiect în sine fără altă destinație este o activitate nenaturală și generează la rândul său configurații personale și sociale patologice.

În faza culturală de dezvoltare a speciei umane mai este posibilă o schimbare a trebuințelor constând în transformarea activității din mijloc de satisfacere a trebuințelor în obiect al trebuințelor. Unii indivizi sau grupuri umane denaturează activitatea ca mijloc de satisfacere a unor trebuințe prin transformarea ei în scop în sine. De exemplu în capitalism activitatea sportivă poate deveni pentru unii oameni activitate scop nu activitate mijloc pentru întreținerea sănătății, puterii și frumuseții. Este cazul așa-numiților sportivi de performață care pentru șmecherii capitaliști sunt mijloace de acumulare bănească. Un alt exemplu de denaturare a activității și de transformare a ei din mijloc în scop, în obiect de trebuință este așa- numita profesionalizare a unor activități care în fapt duce la apariția oamenilor fantoșe. Este cazul proștilor cu studii superioare, al excentricilor, al fanaticilor etc.

Socialiștii înșiși cultivau denaturarea activităților transformându-le din mijloace operaționale de satisfacere a trebuințelor în scopuri în sine, înstrăinând omul de natura sa. În logica ideologiei socialiste, oamenii trebuiau să își facă din activitate obiect de trebuință adică oamenii trebuiau să aibă, trebuința de a învăța, trebuința de a munci, trebuința de a crea. Nu negăm faptul că însăși activitățile pot fi trebuințe dar a lua un anumit segment al vieții și a-l ipostazia în valoare absolută înseamnă a ridica relativul la valoare de absolut. Făcând o analogie este ca și cum în cadrul mersului pe bicicletă ți-ai face un scop principal din a frâna. Frânarea în mersul pe bicicletă este operațiune necesară dar numai în anumite momente, în anumite locuri, în anumite împrejurări, adică frânarea este parte integrantă din mersul pe bicicletă și nu întregul spre care tinzi.

Pe de altă parte diminuarea activității în calitate de mijloc de satisfacere a trebuințelor poate duce la nerealizarea obiectelor ce pot fi obținute prin activitate. Această posibilitate este folosită de capitaliști pentru atrofierea capacităților oamenilor de a activa atunci când activitățile respective contravin scopurilor capitaliste adică scopurilor minorității lor. Aici putem constata cum capitaliștii degradează activitățile de învățare, muncire și creare menținând oamenii în stadiul activității de jucare adică în stadiul infantil de evoluție pentru simplul fapt că învățarea, muncirea și crearea nu folosesc în anumite împrejurări scopului de sporire necontenită a profitului. Pentru sporirea profitului ei racolează, capturează și atrag numai indivizi cu dote ereditare bine structurate pe care îi pregătesc special pentru scopurile lor.

Mijlocul și obiectul tebuințelor în perspectivă meritocratică

Dacă în socialism cel mai înalt nivel pe care îl vedeau socialiștii pentru raportul dintre trebuință, mijloc și obiect al trebuințelor era acela de transformare a activității de obținere a obiectului trebuincios în obiect de trebuință admițând astfel că învățarea, muncirea și crearea sunt trebuințe specifice ale omului evoluat. 

Pentru o societate superioară s-ar pune problema dacă denaturarea obiectului și mijlocului este o cale sănătoasă de evoluție. A învăța de dragul învățării și nu al muncirii, a munci de dragul muncirii și nu în vederea creării, a creea de dragul creării și nu de pentru satisfacerea unor nevoi prin obiectele create, oare sunt treburi sănătoase raportate la viața umană individuală și colectivă. Iată o problemă sau un grup de probleme la care meritocratiștii trebuie neapărat să răspundă.

Nu dăm sugestii dar așteptăm propuneri de soluționare a problemelor susmenționate.

Analiza critică a cărții ”Meritocrația..” -Cultura p. 24, 25,27

Pagina 24

Cultura

Alineatul 4

”Cultura a ajuns o bătaie de joc.”

Afirmația este adevărată. Dar de la fi adevărată și până la a reflecta o stare  normală într-un sistem social este o diferență. Cultura fiecărei societăți și a fiecărei epoci a societății trebuie să fie mulțimea valorilor de care colectivitatea are nevoie și se folosește ca să trăiască și să progreseze.

În timpul prezent cultura nu trebuie să fie ceea ce a fost într-o epocă dată. Vrei cultură? Creează-o! Nu vrei cultură atunci capitaliștii îți vor da batjocură ca să îți arate cine ești. Adică îți arată că nu ai personalitate, nu ai profil de om. Trebuie să precizăm că dacă poporul român mai mușcă cultura de ghetou adusă de capitaliști din Occident va ajunge nu numai fără cultură dar va ajunge incapabil să creeze cultură.

(Dacă vreți să știți ce cultură au oamenii din capitala României veniți să vedeți gunoaiele, căcatul și pișatul de pe străzile Bucureștiului și să le comparați cu aspectul socialist al capitalei care astăzi nu mai există. Numai că bucaliștii meritocrați nu vin nici măcar la o discuție de studiu stând în casă pe scaun . Cum să vină ei cu mine la Direcția sanitară a Municipiului București, la Primăria capitalei, la poliția Bucureștiului că să îi pună la muncă pe cei ce iau salariile degeaba?).

Cultura este atâta câtă o faci. În curând românii se vor îmbolnăvi de hepatită, tuberculoză, boli venerice direct de pe stradă, din oraș. Aceasta se va întâmpla pentru simplul fapt că românii au înghițit cultura capitalistă postpucistă. Utilizarea culturii în viață înseamnă civilizație. Ce civilizație au românii dacă îmbracă haine vechi din Occident, cumpără vechituri occidentale, mănâncă alimente cu initium și iod, consumă medicamente vândute la mica publicitate capitalistă proocidentală?

Laurențiu Primo face afirmații adevărate despre ceea ce este cultura populară inoculată de agresorii capitaliștii poporului naiv. Ele rămân simple constatări dacă nu propunem soluții și nu acționăm.

Pagina 25

Alineatul 4

”Pentru a fi genial în artă e nevoie de două condiţii: 

să poţi rupe lanţurile ce te leagă de banal şi de realitatea înconjurătoare, să poţi evada din ordinarul vieţii de zi cu zi 

şi apoi, să ai ce pune în loc –ceva deosebit de frumos! 

Problema e că pentru a pune acel ceva deosebit de frumos, e nevoie de geniu, iar cu asta te naşti! Oameni buni, artiştii, geniile, nu pot fi creaţi – EI SE NASC! După ce se nasc,

pot fi cultivaţi, pot fi îndrumaţi şi în cele din urmă, din când în când,

ajung la maturitate şi înfloresc, dar să fie clar: dintr‐o rădăcină de buruiană nu poţi face o orhidee oricâtă apă şi îngrăşăminte i‐ai pune!”.

Marx a scris: Renașterea a avut nevoie de titani și i-a creeat. Oligarhia capitalistă a ajuns clasă reacționară și nu are nevoie de titani deși poporul are nevoie. Poporul dacă vrea cultură făcută la înălțimea timpului actual trebuie să se sacrifice. Nu se poate să își umfle mațul la moluri și să trăiască civilizat la nivelul secolului XXI. Niciodată capitaliștii nu vor da poporului viitor uman.

Pagina 27

L.P. face descripția mecanismului capitalist al promovării nonvalorilor. Această descripție confirmă caracterul reacționar la principiului capitalist de funcționare a a subsistemelor sociale. Capitalistul crede că a descoperit soluția sociologică universală practicând legea creșterii necontenite a profitului. Este exact tembelismul reacționar fundamental de care s-au îmbolnăvit românii postpuciști: transformat orice activitate socială într-o activitate economică. Această tendință merge frontal împotriva naturii. Marii creatori renascentiști nu după principiul câștigului bănesc au creat capodopere. Trăiască capitalizmu, jos comunizmu! Îngustimea minții postpuciste este sufocantă.

Notă:

Pe dota ereditară trebuie operată o educare pentru formarea spiritului liber și creator. Dota ereditară este necesară dar nu suficientă. 

Pe cei dotați îi fură oligarhia capitalistă făcându-i scule intelectuale iar pe slab dotați ni-i lasă nouă pentru a ne arăta că suntem retardați. Faza următoare va fi motivarea exterminării rasiale.

Analiza critică a cărții ”Meritocrația...” de L. Primo

Sistemul educațional

Pagina 22

 

Alineatul 1

Autorul aduce aminte că sistemul educațional capitalist funcționează pe principiu străin funcției sale normale. 

Oare Laurențiu Primo se aștepta la altceva de la sistemul social capitalist decât la economizarea tuturor activităților subsistemelor sociale? Odată ce a fost introdus principiul capitalist al proprietății private și profitului, totul în societate se subordonează acestei legi. Se înțelege că și oamenii lui Dumnezeu se privatizează și acționează pentru profit. Este o filosofie materialistă care a dobândit dimensiunea turmei.

Pagina 23

L.P: constată că absolvenții nu au profil personal, nu au sistem de valori.

Este normal să fie așa. Pentru capitaliști nu există popor. Poporul capitalist este o populație. Populația este excedentară. Capitalistul nu face educația poporului pentru că din punctul lui de vedere așa-zisul popor nu mai este util. Capitalistul a transformat poporul într-o populație așa cum îi și zice gașca manipulatorilor capitaliști. Excedentul trebuie aneantizat adică în lexic vechi trebuie exterminat într-o formă nouă insesizabilă. Este deci inutil să facem eforturi de reparare a unui sistem social criminal. Nu ai ce repara la capitalism.

Aici se semnalează fenomenul anihilării funcției educative, formative a pedagogului. 

Pedagogul este instruit de părintele borfaș și nu borfașul este structurat de către educator. Sistemul educației capitaliste își pune amprenta pe agenții acțiunii educative. Valorile capitaliste primează și se impun contrar tradițiilor poporului. Capitaliștii ar trebui să fie mulțumiți. Jos comunizmu!

Pagina 24

 

Alineatul 1 și 2

Se scrie despre standardizarea formării intelectualilor. 

Normal că s-a intrat în această fază. Intelectul este doar acea parte a sistemului cognitiv care are menirea cunoașterii a ceea ce este imperceptibil. Supraevaluarea activității cognitive raționale în detrimentul celorlalte forme de cunoaștere precum și a celorlalte activități ale spiritului poate ajunge la standardizarea modelului de om ce se produce în școală. Intelectualul este om parțial. Nu este om întreg. Intelectualul este scula socială a capitalistului.

Capitalistul îl pune pe intelectual pune acolo unde îi este locul: în poziția de forță de muncă vandabilă. Capitalistul vede bine și îl tratează pe intelectual așa cum merită: îi dă de lucru și îl răsplătește cu coca cola și cu organe sexuale de cauciuc. Dacă ai admis fetișizarea persoanei trebuie să admiți și fetișizarea recompensei. Deci omul care nu vrea să fie sculă intelectuală să facă bine să îl asculte pe Eminescu: ,,mai trăiește, pătimește și ai să auzi cum iarba crește.”

În orice caz analiza sistemului educațional nu s-a făcut. S-au semnalat  doar efecte absurde ale sistemului general capitalist în procesul educațional.

Analiza critică a cărții ,,Meritocrația și meritocratismul,, de Laurențiu Primo

Considerăm necesar să examinăm soluțiile unor contemporani la problemele sociale actuale. În cadrul acestei considerații avem în vedere propunerea lui Laurențiu Primo  care este o variantă a doctrinei meritocratismului. Acestă viziune s-a concretizat într-o carte scrisă în anul  2010 având titlul ”Meritocrația- Sfârșitul democrației”

Produs publicat in 2010 de Antet
Data aparitiei: Ianuarie 2010
Colectia Dezvaluiri
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 96
ISBN: 978-973-636-418-1

De asemenea în anul 2013  această soluție a fost propusă  din nou dar într-un fel revizuit  într- carte având titlul ,,Meritocrația și meritocratismul”.

Cod: ANT973-636-418-1
An aparitie: 2013
Autor: Primo Laurentiu
Categoria: Politica
Editie: Necartonata
Editura: ANTET

Format: 200X130
Nr. pagini: 296

Examinăm această doctrină scrisă în format electronic prezentă pe saitul meritocratia.ro:

 http://meritocratia.ro/meritocratia-si-meritocratismul/

 Prefața și cuprinsul îl puteți examina aici:

http://cdn4.libris.ro/userdocspdf/436/Meritocratismul.pdf

Cartea în format pdf se mai găsește și aici:

 https://vechisirare.files.wordpress.com/2015/10/meritocratia-si-meritocratismul.pdf

Facem următoarele observații asupra conținutului și formei acestei cărți publicate   pe saitul meritocratia.ro. cu scopul ca acestă viziune să fie revizuită pentru a deveni o doctrină realizabilă.

..........................................................................

Capitolul I

Pagina 15

Alineatul 1

1. Astăzi în 2017 după 4 ani, faptele nu au confirmat afirmația că au fost ultimele zvâcniri ale democrației occidentale.

2. Conceptul de ,,democrație originală de tip occidental”.

Laurențiu Primo nu definește acest concept și expune ideea în mod confuz. Democrația de tip occidental este în fapt democrația capitalistă care este o putere politică a minorităților manipulate de adevărații stăpâni ai statelor, oligarhia capitalistă.
Apariția meritocrației nu datează de 4 ani. Propoziție imprecisă. Trebuia să precizeze că meritocrația în România nu a apărut decât de 4 ani. În realitate meritocrația nu este în România nici acum.

Alineatul 2

1. Conceptul de ,,sistem”.

Folosește această idee întru-n mod nedefinit, neînțelegându-se de la început că este vorba despre sistemul social general, despre un subsistem al colectivității umane sau o parte componentă a unui subsistem social. Din această cauză cititorul nu știe către ce trebuie să își orienteze atenția.

Se înțelege că este vorba de sistemul politic capitalist dar autorul nu îl numește sistem politic capitalist de frică de nu a părea radical, revoluționar că doar abia ,,s-a dărâmat odiosul sistem social comunist” care în fapt nu a existat niciodată.

Această imprecizie și neclaritate noțională are două scopuri: unul să nu își stârnească dușmanii în mod radical și al doilea scopul de a nu dizloca sistemul capitalist pentru că nu este ce pune în locul lui. În felul acesta Laurențiu Primo nu stabilește nici un scop definit la acțiunii: trebuie să acționăm împotriva sistemului! Împotriva cărui sistem? Împotriva sistemului natural, împotriva sistemului social sau împotriva spiritului universal, etc? Ținta aceasta este nedefinită pentru a-i deruta pe agenții acțiunii.

Este adevărat că în ziua de azi trebuie să recurgi la o atitudine difuză pentru a nu putea fi atacat imediat dar atunci când te apuci de acțiuni serioase oricum tot vei ajunge să înfrunți dușmanul periculos care este în fapt oligarhia capitalistă. Considerând aceste circumstanțe atenuante să nu uităm totuși că până la urmă tot va urma înfruntarea sistemului social capitalist și această înfruntare se va solda cu pierderi sufletești, pagube materiale, arestați, vătămați și morți.

În alineatul 2 se pare că autorul precizează termenul de sistem reducându-l la un anumit regim de exercitare a puterii: democrația. Laurențiu Primo a persiflat democrația adică acel regim de exercitare a puterii în stat în care poporul sau majoritatea poporului are puterea de decizie. Se pare că nu ne-am înșelat cu privire la ceea ce scrie în titlul primei lui cărți. Se urmărește înlocuirea puterii poporului cu puterea unei minorități a poporului. În realitate tocmai suntem în această situație: capitaliștii au înlocuit puterea statală a poporului cu puterea lor prin manipularea minorităților. Se pare că altceva nu convine aici: faptul că puterea în stat este deținută de minoritatea capitaliștilor și nu de o altă minoritate.

Analiza critică va continua în articolul următor.