Meritocratismul creștin

Creștinii sunt foarte mulți sau foarte puțini. Depinde pe care îi accepți. Dacă îi accepți pe cei autentici sunt atât de puțini că nu poți face aproape nimic cu ei. Din această cauză suntem nevoiți să îi considerăm creștini pe cei neutentici adică pe impostori. Aceștia sunt mulți. Minciuna oficială este că sunt nouăzeci la sută din poporul român și este scrisă pe toate gardurile. Totuși trebuie să îi considerăm pe aceștia creștini și nu pe cei obidiți de pătura clericală și de mogâldănimea capitalistă.

Creștinii majoritari sunt meritocratiști.

Să analizăm faptele în ordine cronologică.

Primul creștin a fost Iosif tatăl lui Isus pentru că înaintea apariției ceștinismului el a practicat porunca întâi și cea de a doua al fiului său. Prima poruncă a fost executată prin aceea că i-a dat voie lui Jahve să îi însărcineze fata pe care era să o ia de nevastă. Crede în Domnul zeu cu toată ființa ta chiar de-ți regulează femeia.
A doua poruncă a lui Isus a fost respectată de Iosif prin aceea că a crescut un copil despre care știa sigur că nu este al lui. L-a iubit pe aproapele său ca pe sine însuși.
Matei 1. 18,19,20.

Toate aceste fapte au fost bune deoarece s-au petrecut nu din inițiativa și liberul arbitru al omului ci prin planificarea evenimentelor de către dumnezeul evreilor cu mult timp înainte. Au fost întâmplări neîntâmplătoare, adică întâmplări necesare. Încâlcite sunt căile lui Jahve...
Matei 1.22

Iosif a avut marele merit că a luat-o forțat pe o fată gravidă ca nevastă.
Matei 1.24.

Că când s-a născut Isus el era deja recunoscut ca rege al iudeilor fără să fi făcut vre-o faptă. L-a fătat mă-sa direct merituos în fața oamenilor..
Matei 2. 1,2.

Isus a ieșit din mă-sa în mod merituos fiind programat dinainte să hie stăpânitor peste poporul lui Izrael.
Matei 2.6.

Cei trei magi au avut meritul de a se închina de frică unui copil merituos prin programare să fie conducător. De asemenea au avut meritul că la ordin zeiesc l-au mințit și înșelat pe regele Irod pentru ca programarea dumnezeiască a regelui merituos Isus să nu se rateze dintr-o întâmplare.
Matei 2.12.

Meritocrația- analiză critică

Meritocrația

de Primo Laurențiu

2009

Carte interzisă în 2010

Prefață

Societatea actuală nu mai poate evolua din cauză că oamenii nu-și mai pot stăpâni creațiile. Conștiința lor a rămas în urma nivelului tehnologic.

Acest adevăr este cunoscut de 150 de ani (Marx,Engels).

Oligarhia capitalistă acționează din umbră împotriva popoarelor Umanității prin intermediul unor agenți inferiori cum ar fi șefii de state.

După L.P. ar fi normal ca în vârful societății să activeze cei mai buni, cei înțelepți.

Ne anunță că va face descripția lumii actuale și previziunea lumii viitoare.

Introducere

Există două strategii războinice actuale: una practicată de americani adică militară și una de agresiune economică practicate de Germania și China. Strategiile războiului economic sunt mai eficiente decât cele ale războiului militar.

Secolul XXI va fi secolul Chinei.

Argumente:

Sunt două subspecii ale acestei căi: calea excedentului la export și calea excedentului bugetar. Ambele sunt practicate de Germania și de China.

Laurențiu Primo scrie că în fapt grosul banilor FMI este compus din contribuțiile Germaniei și Chinei. Cine se îndatorează la FMI se îndatorează în fapt Chinei și Germaniei. Victimele acestui sistem economic sunt popoarele cooperante eventual corupte. Țările exportatoare de petrol deși ar putea fi stăpâne economic nu sunt pentru că nu investesc în valori materiale durabile dedându-se la o conduită consumatoristă.

Criza financiară este cauzată de practicarea deficitului bugetar când popoarele consumă mai mult decât produc  fiind apoi nevoite  să se împrumute de la China și Germania prin intermediul FMI.

,,Acestor tari cuminti care au inteles ca e normal ca firmele chineze si germane sa aiba dreptul de a cumpara fabrici si terenuri, de a face afaceri, de a face profit si mai ales de a putea trimite acest profit, cit mai puțin impozitat, inapoi in tarile de origine ale investitorilor care din intimplare sint chiar China si Germania. Si atunci se creeaza un cerc vicios: tarile slabe au tot mai mare nevoie de ajutor financiar si pe masura ce primesc acest ajutor se afunda tot mai tare si mai tare in mlastina

subjugarii.”

Dacă FMI este dominat de China atunci de ce au făcut rezerve de aur  și Rusia Și China și au făcut BRICS? Nu ca să se protejeze?

L.P. face o comparație problematică între Germania și China evidențiind că totuși China are perspectivă economică datorită creșterii disciplinei economice și sociale în timp ce Germania este periclitată pentru că ordinea sa specifică este degradată de factori interni degeneratori.arx,Engels).

,,GLOBALIZAREA este prost inteleasa astazi. Azi globalizarea inseamna HAOS... amestecarea

raselor, libera circulatie, emigratie si haos economic, politic si social. Globalizarea trebuie sa

insemne legi unitare la nivelul planetei, ordine, respect fata de valorile umane, protejarea

oamenilor buni, corecti, cinstiti si eliminarea ticalosilor. Globalizarea ar trebui sa insemne

armonie legislativa pe toata planeta, cooperare strinsa si eficienta intre popoare pentru

rezolvarea marilor probleme globale, rezolvarea problemelor emigratiei clandestine, eradicarea

saraciei, reducerea poluarii si protectia mediului. Asta trebuie sa fie globalizarea – drumul catre o

lume mai buna, mai echilibrata.”

Aici L.P. are naivitatea de a crede că există un proces intenționat planificat de globalizare. Nu este adevărat. Globalizarea este obiectivă, nu planificată. 

Procesul real este imperializarea. Imperializarea deși pare planificată este în fapt obiectivă și se termină prin râzboi militar de regulă.

Critica cărții lui Primo ,, Meritocrația...” Lumea de azi: literatura

Pagina 28- Literatura

Trebuie să facem precizări lingvistice.

Datorită lexicului neglijent al limbii române Laurențiu Primo este nevoit să folosească ambiguu termenul de literatură. În cadrul acestei considerații vrea ca lucrarea lui să fie socotită literatură.

Limbologii români mâncă pâinea poporului român degeaba Acesta este un adevăr vechi, anume de când cultura a fost denaturată devenind un mijloc parazitar de supraviețuire biologică. Actualii limbologi stau în academie și freacă hârtiile degeaba. În fapt intelectualul este o jumătate de om. Nu discut despre cauze. Îmi este suficient faptul. Intelectualului ca persoană îi lipsesc anumite componente: curajul, responsabilitatea, angajamentul progresist. De aceea îl și folosește capitalistul ca sculă. Excepțiile confirmă regula.

Pentru a face oarecare ordine lexicală precizăm aici câteva semnificații ale termenului de literatură:

1. Literatură: tot ce este scris, adică orice adunătură de litere ( Facultatea capitalistă de filosofie și litere). În acest înțeles sunt cuprinse și tembelismele scrise de oamenii proști pe toate gardurile și zidurile. Acesta este înțelesul principal pe care îl doresc acreditat slugile capitaliștilor: literatura este orice mâzgăleală în litere.

2. Literatură: toate documentele culturale scrise care servesc viața socială: documente scrise filosofice, științifice, estetice, tehnologice, normative, etc.)

3. Literatură: forma scrisă a frumosului adică beletristică.

Dezvoltarea și calitatea unei limbi este exprimată și în vocabularul său alături de indicatorii fonetici, sintactici etc. De exemplu o limbă ca limba engleză arată că sub aspectul intelectual poporul nu a fost în stare să facă cuvinte pentru fiecare entitate cunoscută sau că i-a fost lene să facă așa ceva. (Există în limba engleză cuvânt care are 20 de semnificații). Limba română trădează prin lexicul său o lene intelectuală. Termenul de literatură este reprezentativ pentru lenea operațiunii de discriminare a semnificațiilor potențiale. Cuvântul literatură are trei până la cinci semnificații. Avem și noi intelectuali.

Acum să descifrăm ce vrea Laurențiu Primo să semnifice prin termenul de literatură.

Alineatul 5

L.P. a constatat că impostorii culturii române folosesc literatura ca mijloc de supraviețuire biologică personală în lupta dintre oligarhia capitalistă occidentală și poporul român.

Nu este ceva nou. Lingăii celor puternici s-au comportat ca viermii întotdeauna. Și prostituatele învață mai multe limbi dar nu pentru asimilarea culturii înmagazinate în limbile acelor popoare ci pentru acumularea organelor sexuale din acele popoare organe din care să extragă foloase necuvenite.

Pagina 29

Alineatul 1

Pentru Laurențiu Primo documentele istorice sunt tot literatură: literatură istorică. Posibil. Aici constată Laurențiu o aplicație a operațiunii imperialiste de desființare a identității poporului român. Așa este dar noi conștienți fiind de procesul imperializării occidentale nu trebuie să fim surprinși de operațiunile componente ale acestei acțiuni ascunse sub termenul parșiv de mondializare.

Teama pe care L.P. o simte atunci când trebuie să comunice despre popor este o teamă inoculată prin sugestie întregii colectivități române. Paralel cu aceste operațiuni neraționale s-a trecut și la pervertirea vocabularului limbii române.( În loc de popor slugile oligarhiei imperialiste inoculeză termenul de populație. Tot mai mulți lingăi tembelizați de manipulare folosesc termenul de populație în mod inconștient de potențialul lui semantic degradant.) Capitaliștii nu cred în valoarea persoanei, familiei, neamului și poporului. Aceste rădăcini naturale contravin idealului capitalist: nu duc la profit, la formarea și conservarea oligarhiei parazitare.

Alineatul 6

Autorul constată că activitatea culturală și spirituală nu servește poporului român. Este adevărată afirmația astăzi.

La ora actuală însă nu mai poate fi vorba de activitate culturală în România. Activitatea culturală înseamnă creare și dezvoltare de bunuri substanțiale și spirituale. Poporul român are interdicție de mai promova cultură românească. Ceea ce se petrece acum în România este un război anticultural: distrugere, destructurare de valori și nu creare, dezvoltare și promovare. 

Sub aspectul activității spirituale acțiunea distructivă are aceeași intensitate și formele distrugerii sunt mai perverse. Nu are rost să vorbim de activitate spirituală. În ceea ce privește spiritul poporului nostru asistăm la o abolire a lui. Spiritul este distrus și oamenii rămân cu sufletul care identic cu sufletul individual animalic, devine anexă a supraviețuirii biologice. Deci aducere le la cultură la subcultură și de la spirit la suflet. Aceasta este starea și calea distrugerii noastre.

Analiza critică a cărții ,,Meritocrația și meritocratismul,, de Laurențiu Primo

Considerăm necesar să examinăm soluțiile unor contemporani la problemele sociale actuale. În cadrul acestei considerații avem în vedere propunerea lui Laurențiu Primo  care este o variantă a doctrinei meritocratismului. Acestă viziune s-a concretizat într-o carte scrisă în anul  2010 având titlul ”Meritocrația- Sfârșitul democrației”

Produs publicat in 2010 de Antet
Data aparitiei: Ianuarie 2010
Colectia Dezvaluiri
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 96
ISBN: 978-973-636-418-1

De asemenea în anul 2013  această soluție a fost propusă  din nou dar într-un fel revizuit  într- carte având titlul ,,Meritocrația și meritocratismul”.

Cod: ANT973-636-418-1
An aparitie: 2013
Autor: Primo Laurentiu
Categoria: Politica
Editie: Necartonata
Editura: ANTET

Format: 200X130
Nr. pagini: 296

Examinăm această doctrină scrisă în format electronic prezentă pe saitul meritocratia.ro:

 http://meritocratia.ro/meritocratia-si-meritocratismul/

 Prefața și cuprinsul îl puteți examina aici:

http://cdn4.libris.ro/userdocspdf/436/Meritocratismul.pdf

Cartea în format pdf se mai găsește și aici:

 https://vechisirare.files.wordpress.com/2015/10/meritocratia-si-meritocratismul.pdf

Facem următoarele observații asupra conținutului și formei acestei cărți publicate   pe saitul meritocratia.ro. cu scopul ca acestă viziune să fie revizuită pentru a deveni o doctrină realizabilă.

..........................................................................

Capitolul I

Pagina 15

Alineatul 1

1. Astăzi în 2017 după 4 ani, faptele nu au confirmat afirmația că au fost ultimele zvâcniri ale democrației occidentale.

2. Conceptul de ,,democrație originală de tip occidental”.

Laurențiu Primo nu definește acest concept și expune ideea în mod confuz. Democrația de tip occidental este în fapt democrația capitalistă care este o putere politică a minorităților manipulate de adevărații stăpâni ai statelor, oligarhia capitalistă.
Apariția meritocrației nu datează de 4 ani. Propoziție imprecisă. Trebuia să precizeze că meritocrația în România nu a apărut decât de 4 ani. În realitate meritocrația nu este în România nici acum.

Alineatul 2

1. Conceptul de ,,sistem”.

Folosește această idee întru-n mod nedefinit, neînțelegându-se de la început că este vorba despre sistemul social general, despre un subsistem al colectivității umane sau o parte componentă a unui subsistem social. Din această cauză cititorul nu știe către ce trebuie să își orienteze atenția.

Se înțelege că este vorba de sistemul politic capitalist dar autorul nu îl numește sistem politic capitalist de frică de nu a părea radical, revoluționar că doar abia ,,s-a dărâmat odiosul sistem social comunist” care în fapt nu a existat niciodată.

Această imprecizie și neclaritate noțională are două scopuri: unul să nu își stârnească dușmanii în mod radical și al doilea scopul de a nu dizloca sistemul capitalist pentru că nu este ce pune în locul lui. În felul acesta Laurențiu Primo nu stabilește nici un scop definit la acțiunii: trebuie să acționăm împotriva sistemului! Împotriva cărui sistem? Împotriva sistemului natural, împotriva sistemului social sau împotriva spiritului universal, etc? Ținta aceasta este nedefinită pentru a-i deruta pe agenții acțiunii.

Este adevărat că în ziua de azi trebuie să recurgi la o atitudine difuză pentru a nu putea fi atacat imediat dar atunci când te apuci de acțiuni serioase oricum tot vei ajunge să înfrunți dușmanul periculos care este în fapt oligarhia capitalistă. Considerând aceste circumstanțe atenuante să nu uităm totuși că până la urmă tot va urma înfruntarea sistemului social capitalist și această înfruntare se va solda cu pierderi sufletești, pagube materiale, arestați, vătămați și morți.

În alineatul 2 se pare că autorul precizează termenul de sistem reducându-l la un anumit regim de exercitare a puterii: democrația. Laurențiu Primo a persiflat democrația adică acel regim de exercitare a puterii în stat în care poporul sau majoritatea poporului are puterea de decizie. Se pare că nu ne-am înșelat cu privire la ceea ce scrie în titlul primei lui cărți. Se urmărește înlocuirea puterii poporului cu puterea unei minorități a poporului. În realitate tocmai suntem în această situație: capitaliștii au înlocuit puterea statală a poporului cu puterea lor prin manipularea minorităților. Se pare că altceva nu convine aici: faptul că puterea în stat este deținută de minoritatea capitaliștilor și nu de o altă minoritate.

Analiza critică va continua în articolul următor.

Abilitatea și meritul

Nu vă ghidați după definiția necalificată din wiki pentru termenul meritocrație.

1. Meritocrația nu este formă de guvernământ ci un regim de exercitare a puterii în stat. Wikistul confundă forma de guvernare cu regimul politic.

2. Punerea persoanei în locul și rolul social nu este nominalizare. Poziționarea socială a unui om  nu este guvernare. Autorul definiției nu știe ce este guvernarea.

3. Atribuirea de sarcini pe baze de abilități nu este  o treabă meritocratică. Autorul confundă meritul cu abilitatea. Deci nu știe ce este abilitatea.

Iată ce este abilitatea:

a.Abilitatea este  o însușire ca priceperea, îndemânarea, dexteritate, dibăcia, iscusința, constând în ușurința, rapiditatea, calitatea superioară și precizia cu care omul desfășoară anumite activități.

b. Abilitatea are la bază autoorganizarea adecvată a sarcinii concrete, adaptarea suplă și eficientă.

c. Este adeseori observabilă în cazul acțiunilor corporale putând fi luată ca model sau metodă de acționare sau model comportamental.  Abilitatea se remarcă și la activități de cunoaștere.

d. Abilitatea nu este deprindere deși presupune deprinderi. Abilitatea se bazează pe plasticitate neuronală și psihică adică pe modelare, transformare și nu pe achiziții simple și fixe.

e. Abilitatea nu este cunoștință deși presupune existența cunoștințelor.

f. Abilitatea este condiție pentru formarea și utilizarea  optimă  în situații noi a cunoștințelor  și deprinderilor.

g. Eroarea confuzională românească vine din englezirea postpucistă care determină preluarea semnificației grosolane din limba engleză a cuvântului skill care la  englezi înseamnă și aptitudine și abilitate.

Meritul este o calitate dobândită. Este dobândită în timpul vieții prin fapte raportate la oameni. Deci este o calitate caracterială nu nativă. Meritul nu îl ai din naștere. Meritul îl dobândești prin activitatea practică, prin activitatea vie printre și pentru oameni.