Postare prezentată

Raiul capitalist postpucist

După lovitura de stat antiromânească din 1989, agresiunea psihologică împotriva poporului român a îmbrăcat forme foarte diversificate. Una...

2017/02/10

Critica cărții lui Primo ,, Meritocrația...” Lumea de azi: literatura


Pagina 28- Literatura

Trebuie să facem precizări lingvistice.

Datorită lexicului neglijent al limbii române Laurențiu Primo este nevoit să folosească ambiguu termenul de literatură. În cadrul acestei considerații vrea ca lucrarea lui să fie socotită literatură.

Limbologii români mâncă pâinea poporului român degeaba Acesta este un adevăr vechi, anume de când cultura a fost denaturată devenind un mijloc parazitar de supraviețuire biologică. Actualii limbologi stau în academie și freacă hârtiile degeaba. În fapt intelectualul este o jumătate de om. Nu discut despre cauze. Îmi este suficient faptul. Intelectualului ca persoană îi lipsesc anumite componente: curajul, responsabilitatea, angajamentul progresist. De aceea îl și folosește capitalistul ca sculă. Excepțiile confirmă regula.

Pentru a face oarecare ordine lexicală precizăm aici câteva semnificații ale termenului de literatură:


1. Literatură: tot ce este scris, adică orice adunătură de litere ( Facultatea capitalistă de filosofie și litere). În acest înțeles sunt cuprinse și tembelismele scrise de oamenii proști pe toate gardurile și zidurile. Acesta este înțelesul principal pe care îl doresc acreditat slugile capitaliștilor: literatura este orice mâzgăleală în litere.

2. Literatură: toate documentele culturale scrise care servesc viața socială: documente scrise filosofice, științifice, estetice, tehnologice, normative, etc.)

3. Literatură: forma scrisă a frumosului adică beletristică.

Dezvoltarea și calitatea unei limbi este exprimată și în vocabularul său alături de indicatorii fonetici, sintactici etc. De exemplu o limbă ca limba engleză arată că sub aspectul intelectual poporul nu a fost în stare să facă cuvinte pentru fiecare entitate cunoscută sau că i-a fost lene să facă așa ceva. (Există în limba engleză cuvânt care are 20 de semnificații). Limba română trădează prin lexicul său o lene intelectuală. Termenul de literatură este reprezentativ pentru lenea operațiunii de discriminare a semnificațiilor potențiale. Cuvântul literatură are trei până la cinci semnificații. Avem și noi intelectuali.

Acum să descifrăm ce vrea Laurențiu Primo să semnifice prin termenul de literatură.

Alineatul 5


L.P. a constatat că impostorii culturii române folosesc literatura ca mijloc de supraviețuire biologică personală în lupta dintre oligarhia capitalistă occidentală și poporul român.
Nu este ceva nou. Lingăii celor puternici s-au comportat ca viermii întotdeauna. Și prostituatele învață mai multe limbi dar nu pentru asimilarea culturii înmagazinate în limbile acelor popoare ci pentru acumularea organelor sexuale din acele popoare organe din care să extragă foloase necuvenite.

Pagina 29

Alineatul 1


Pentru Laurențiu Primo documentele istorice sunt tot literatură: literatură istorică. Posibil. Aici constată Laurențiu o aplicație a operațiunii imperialiste de desființare a identității poporului român. Așa este dar noi conștienți fiind de procesul imperializării occidentale nu trebuie să fim surprinși de operațiunile componente ale acestei acțiuni ascunse sub termenul parșiv de mondializare.

Teama pe care L.P. o simte atunci când trebuie să comunice despre popor este o teamă inoculată prin sugestie întregii colectivități române. Paralel cu aceste operațiuni neraționale s-a trecut și la pervertirea vocabularului limbii române.( În loc de popor slugile oligarhiei imperialiste inoculeză termenul de populație. Tot mai mulți lingăi tembelizați de manipulare folosesc termenul de populație în mod inconștient de potențialul lui semantic degradant.) Capitaliștii nu cred în valoarea persoanei, familiei, neamului și poporului. Aceste rădăcini naturale contravin idealului capitalist: nu duc la profit, la formarea și conservarea oligarhiei parazitare.

Alineatul 6


Autorul constată că activitatea culturală și spirituală nu servește poporului român. Este adevărată afirmația astăzi.

La ora actuală însă nu mai poate fi vorba de activitate culturală în România. Activitatea culturală înseamnă creare și dezvoltare de bunuri substanțiale și spirituale. Poporul român are interdicție de mai promova cultură românească. Ceea ce se petrece acum în România este un război anticultural: distrugere, destructurare de valori și nu creare, dezvoltare și promovare. 

Sub aspectul activității spirituale acțiunea distructivă are aceeași intensitate și formele distrugerii sunt mai perverse. Nu are rost să vorbim de activitate spirituală. În ceea ce privește spiritul poporului nostru asistăm la o abolire a lui. Spiritul este distrus și oamenii rămân cu sufletul care identic cu sufletul individual animalic, devine anexă a supraviețuirii biologice. Deci aducere le la cultură la subcultură și de la spirit la suflet. Aceasta este starea și calea distrugerii noastre.
Trimiteți un comentariu