Postare prezentată

Kosovo, o regiune furată

2017/01/10

Analiza critică a cărții ,,Meritocrația și meritocratismul,, de Laurențiu Primo


Considerăm necesar să examinăm soluțiile unor contemporani la problemele sociale actuale. În cadrul acestei considerații avem în vedere propunerea lui Laurențiu Primo  care este o variantă a doctrinei meritocratismului. Acestă viziune s-a concretizat într-o carte scrisă în anul  2010 având titlul Meritocrația- Sfârșitul democrației”

Produs publicat in 2010 de Antet
Data aparitiei: Ianuarie 2010
Colectia Dezvaluiri
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 96
ISBN: 978-973-636-418-1

De asemenea în anul 2013  această soluție a fost propusă  din nou dar într-un fel revizuit  într- carte având titlul ,,Meritocrația și meritocratismul”.

Cod: ANT973-636-418-1
An aparitie: 2013
Autor: Primo Laurentiu
Categoria: Politica
Editie: Necartonata
Editura: ANTET

Format: 200X130
Nr. pagini: 296

Examinăm această doctrină scrisă în format electronic prezentă pe saitul meritocratia.ro:
 Prefața și cuprinsul îl puteți examina aici:
Cartea în format pdf se mai găsește și aici:

Facem următoarele observații asupra conținutului și formei acestei cărți publicate   pe saitul meritocratia.ro. cu scopul ca acestă viziune să fie revizuită pentru a deveni o doctrină realizabilă.

..........................................................................

Capitolul I

Pagina 15

Alineatul 1

1. Astăzi în 2017 după 4 ani, faptele nu au confirmat afirmația că au fost ultimele zvâcniri ale democrației occidentale.

2. Conceptul de ,,democrație originală de tip occidental”.
Laurențiu Primo nu definește acest concept și expune ideea în mod confuz. Democrația de tip occidental este în fapt democrația capitalistă care este o putere politică a minorităților manipulate de adevărații stăpâni ai statelor, oligarhia capitalistă.
Apariția meritocrației nu datează de 4 ani. Propoziție imprecisă. Trebuia să precizeze că meritocrația în România nu a apărut decât de 4 ani. În realitate meritocrația nu este în România nici acum.

Alineatul 2

1. Conceptul de ,,sistem”.

Folosește această idee întru-n mod nedefinit, neînțelegându-se de la început că este vorba despre sistemul social general, despre un subsistem al colectivității umane sau o parte componentă a unui subsistem social. Din această cauză cititorul nu știe către ce trebuie să își orienteze atenția.


Se înțelege că este vorba de sistemul politic capitalist dar autorul nu îl numește sistem politic capitalist de frică de nu a părea radical, revoluționar că doar abia ,,s-a dărâmat odiosul sistem social comunist” care în fapt nu a existat niciodată.
Această imprecizie și neclaritate noțională are două scopuri: unul să nu își stârnească dușmanii în mod radical și al doilea scopul de a nu dizloca sistemul capitalist pentru că nu este ce pune în locul lui. În felul acesta Laurențiu Primo nu stabilește nici un scop definit la acțiunii: trebuie să acționăm împotriva sistemului! Împotriva cărui sistem? Împotriva sistemului natural, împotriva sistemului social sau împotriva spiritului universal, etc? Ținta aceasta este nedefinită pentru a-i deruta pe agenții acțiunii.


Este adevărat că în ziua de azi trebuie să recurgi la o atitudine difuză pentru a nu putea fi atacat imediat dar atunci când te apuci de acțiuni serioase oricum tot vei ajunge să înfrunți dușmanul periculos care este în fapt oligarhia capitalistă. Considerând aceste circumstanțe atenuante să nu uităm totuși că până la urmă tot va urma înfruntarea sistemului social capitalist și această înfruntare se va solda cu pierderi sufletești, pagube materiale, arestați, vătămați și morți.

În alineatul 2 se pare că autorul precizează termenul de sistem reducându-l la un anumit regim de exercitare a puterii: democrația. Laurențiu Primo a persiflat democrația adică acel regim de exercitare a puterii în stat în care poporul sau majoritatea poporului are puterea de decizie. Se pare că nu ne-am înșelat cu privire la ceea ce scrie în titlul primei lui cărți. Se urmărește înlocuirea puterii poporului cu puterea unei minorități a poporului. În realitate tocmai suntem în această situație: capitaliștii au înlocuit puterea statală a poporului cu puterea lor prin manipularea minorităților. Se pare că altceva nu convine aici: faptul că puterea în stat este deținută de minoritatea capitaliștilor și nu de o altă minoritate.

Analiza critică va continua în articolul următor.

Trimiteți un comentariu