Analiza critică a cărții ,,Meritocrația și meritocratismul,,

Pagina 17

Alineatul 5

Deși sesizează o problemă esențială, anume simularea exercitării puterii poporului, Laurențiu Primo nu sesizează mecanismul social al acestei simulări. Dacă tot face descripție de stare socială prezentă a sistemului politic capitalist ar trebui să ne evidențieze prin ce mecanism socio-psihologic reușesc capitaliștii să determine electoratul să voteze numai lista candidaților clasei capitaliste. Această identificare în general lipsește din scrierile contemporane... Să fie întâmplătoare evitarea aceasta?

Pe de altă parte este interesantă o altă atitudine a lui Laurențiu și anume faptul că nu discriminează clasele aflate în luptă în interiorul poporului român, respectiv clasa proprietarilor mijloacelor de producție și clasa creatorilor venitului poporului adică acea mulțime umană tăcută care muncește și produce prin muncă. Aceste două categorii sociale contadictorii în primul rând prin raportul de proprietate și în al doilea rând prin raportul de repartiție a venitului creat sunt cu grijă evitate în dezbatere pentru că dezvăluie mecanismul economic al inechității.

Pagina 18

Alineatul 1.

Laurențiu Primo găsește cauza sau cel puțin, una din condițiile de existență ale manipulării antidemocratice și procapitaliste a electoratului ca fiind naivitatea cetățeanului cu drept de vot.

Naivitatea sau credulitatea există și este o condiție a înșelării poporului dar nu este o cauză. Autorul nu sesizează sau nu știe faptul că P.C.U.S. și P.C.R. s-au străduit 80 de ani respectiv 40 de ani să transforme conștiința cetățenească a popoarelor și nu au reușit. Nici în Rusia , nici în România popoarele nu s-au manifestat în calitate de proprietari nici în urma proceselor educaționale de masă ce au durat 80 de ani respectiv 40 de ani. În urma încercării de educare socialistă conducătorii partidelor respective s-u trezit în locul grupurilor compacte și organizate de proprietari cu turme de hoți care prădau fără reținere avuția populară agonisită cu greutate în 80 respectiv în 40 de ani. Conștiința socială socialistă nu s-a format nici în 80 de ani în Rusia, nici în 40 de ani în România. Clasicii marxismului au spus clar cu 100 de ani în urmă: conștiința este secundă. Așa s-a și dovedit. Conștiința nu poate sta la baza organizării unui popor în stadiul actual de evoluție a speciei noastre. Socialiștii au făcut greșeala de a nu ține cont de principiul secundarității conștiinței în raport cu baza obiectivă a colectivității umane. Laurențiu Primo calcă pe aceeași greblă. El speră ca poporul printr-un proces general de conștientizare să devină stăpân pe cadrul său natural și pe baza sa economică.

Pentru a se înțelege eroarea trebuie să facem niște distincții asupra etapelor de formare a spiritului uman.

În primul rând trebuie distinsă știența de conștiență. Și animalul și omul sunt știente adică știu de ceva din lumea externă. Unele animale și oamenii știu și de lumea externă și de ele însele adică sunt conștiente având adică alături de știență încă ceva ce nu ține neapărat de procesele cognitive. Pentru a avea conștiență trebuie să ai mai întâi știență. Nu avem alte cuvinte în lexicul român pentru a explica.

În al doilea rând trebui să distingem știința de conștiință. Știința este mulțimea constructelor reflectorii adevărate despre lumea externă. Conștiința este știința despre sine însuși asociată cu componentele acționale, caracteriale și cu trăirile esențiale ale raporturilor cu lumea. Știința este condiția pentru existența conștiinței dar nu este esența sa. Acolo unde există știință dar nu există conștiință încă nu avem om pentru că nu avem responsabilitate.

Puteți deduce că este nevoie de parcurgerea unor etape pentru a dobândi conștiință. Este nevoie de știență pentru a dobândi conștiență, este nevoie de conștiență pentru a dobândi știință și este nevoie de știință pentru a dobândi conștiință.

Conștiența este ceea ce este cu știență iar conștiința este ceea ce este pe lângă știință.

Trebuie să revenim asupra marii frici a impostorilor comunistoizi: frica de a folosi termenii de suflet și de spirit.

Sufletul este accesoriul organismului care are funcția de ajutare a organismului în scopul supravețuirii biologice. Așa ceva au și animalele.

Spiritul este acel stadiu de evoluție materială  pe care îl posedă persoana și nu animalul și a cărui funcție nu este de a asigura impunerea în existență a organismului ci transcenderea existenței individuale și personale.

Spiritul apare numai la om și este baza materială pentru activitățile de cunoaștere, acționare și contemplare. Spiritul are la bază un proces de motivare ce transcende existența individuală dând existenței umane dimensiune socială și oferind șansa valorii universale. Prin apariția spiritului ființa preumană se transformă în om sau abia de la prezența spiritului este prezent omul. Spiritul personal este prima treaptă de existență a spiritului. Treapta a doua este spiritul colectiv. Treapta a treia este spiritul transcolectiv.

Încă în timpul socialismului, dacă s-ar fi admis existența spiritului numai la specia umană atunci s-ar fi rezolvat problemele legate de imposibilitatea realizării actuale a orânduirii comuniste. Admițând că specia umană desprinsă din animalitate parcurge niște etape de evoluție prin spirit am fi putut decela fazele în care se află diferite persoane, grupuri, organizații, colectivități umane în general pe linia evoluției spirituale. Știind în ce stadiu de evoluție umană se află fiecare  formațiune socială am fi putut găsi cu flexibilitate orânduire potrivită stadiului de evoluție în care se găsesc fiecare din ele. Doctrinarii impostori ai comunismului nu au vrut să recunoască diferențele calitative de evoluție spirituală pentru că în fapt pe ei nu îi interesa nci evoluția umană nici realizarea comunismului ci ei reacționari burghezi fiind voiau să utilizeze doctrina comunistă, propaganda și colectivitatea umană pentru realizarea obiectivelor lor minore personale sau de grup. Voiau să realizeze comunismul prin forțarea naturii umane individuale indiferent de stadiul de evoluție în care indivizii sau persoanele se aflau. Cum natura nu face salturi în cadrul unui stadiu ci înaintează treptat și prudent până la măsură, le-a dat în bot impostorilor comunistoizi aruncându-i în anarhia postpucistă.

Comunismul grăbit a fost o batjocură la adresa colectivităților umane  sau o acțiune a ignoranților. Tocmai a merge pe aceeași cale este o greșeală.

Pentru a realiza socialismul este nevoie de conștiință iar pentru a exista conștiință mai întâi trebuie să avem știință. Comunistoizii nu au avut nici măcar curajul să definească spiritul. Ei simțind direcția și sensul în care trebuie să mergă omenirea s-au speriat de expansiunea umană dincolo de  așa-numita conștiință. Termenul de conștiință îi menținea în micul coteț călduț și sigur care le permitea o viață mic burgheză în cadrul orândurii socialiste așa cum o concepeau ei. Nu se atingeau de expansiunea spiritului. În cadrul acestei probleme nu aveau în impostura lor nici măcar curajul să definească în mod consecvent monist-materialist conștiința. Când Eugen Macovski murea persecutat de impostori ei i-au trecut opera în uitare, în umbra necunoașterii. Odată au avut șansa impostorii doctrinei comunistoide să se nege pe sine și să intre în istorie și atunci s-au înecat în propriile lături mic-burgheze.

Conștiința este un stadiu premergător existenței spiritului deoarece este un stadiu insuficient cristalizat. Conștiința accentuează știința țînând restul spiritului în con de umbră : Con. Spirit înseamnă însă nu numai știință ci și acel con de care comunstoizii și capitaliștii s-au ferit și se feresc atât de mult. Să descoperim Conul. Conul care stă ca o râie pe capul impostorilor se compune din procesul bazal de motivare spiritulală, din acționare și atașamentul omului față de consecințele acțiubii sale și din contemplare și atașamentul față de aprofundarea contemplării. Conul este pentru impostori un con de umbră de care ei se tem pentru că în mod natural și esențial greșeala te poate costa viața și de dincolo de viață nu a venit nici marele mincinos Iisus Hristos.

Conul înfricoșător este o exigență prea mare pentru specia umană aflată actualmente în stadiul conștientizării și nu în stadiul cristalizării conștiinței. Pentru a-și putea depăși condiția poporul trebuie ajutat în mod obiectiv nu subiectiv. Capitaliștii au știut de mult timp că nu se pot baza pe latura subiectivă și de aceea nu au inițiat acțiuni serioase bazându-se pe ea. Doar tremuricii comunistoizi au profitat de acestă palidă componentă a poporului pentru a-și încropi efemera lor glorie de 80 de ani. Unii dintre ei, idealiștii, s-au străduit într-un interval de 80 de ani să facă educația laturii subiective a poporului cu rezultatul că înșiși membrii partidelor comuniste au sfârșit prin a fi niște hoți, curvari, înșelători etc.

Latura subiectivă a poporului trebuie tratată doar ca resursă de mâna a doua în stadiul actual de evoluție a speciei umane.