STATUL ȘI PUTEREA VIZAVI DE MERITOCRAȚIE

Adepții meritocratismului sunt într-o eroare logică. Statul este construit pentru exercitarea puterii spre respectarea principiilor, normelor și regulilor sociale. Deci statul și toți cei ce conduc statul sunt cel puțin oameni ai puterii. Deci sunt oameni politici. Numai într-un singur loc au dreptate meritocratiștii: acolo unde sunt împotriva constituirii și funcționării clasei politice.

Că meritocrații nu vor putere în stat, că nu sunt oameni politici, că societatea se poate dezvolta fără garantarea prin forță statală a respectării normelor sociale, acestea sunt cel puțin erori dacă nu minciuni.

Meritocrația este tot exercitare de putere în societate  prin intermediul statului doar că este exercitată de către cei ce au merite pentru popor. Dacă nu este așa atunci meritocratismul este o eroare politică.

Asupra subminării postpuciste a statului nostru

Criza politică actuală și remediul acestei crize trebuie căutate normal în baza economică a poporului român. Totuși trebuie examinată originea și devenirea statului statului român. Inumana așezare a instituțiilor statale române actuale este rezultatul acestei origini și deveniri.

Subminarea și lovirea statului român din 1989 în luna decembrie a fost un moment critic al unei acțiuni începute înainte cu circa 10 ani. Abolirea în 1991 Constituției socialiste a fost un pas important spre ruinarea puterii statale române. Distrugerea postpucistă a statului socialist a continuat cu procesul legislativ de improvizare a legii fundamentale. Legiuitorii s-au întrecut ca într-o psihoză colectivă în dezmățul antipopular al destrămării statului poporului român. În această conjunctură cei mai mulți și-au arătat configurația caracterială autentică caracterizată prin lipsa dimensiunilor umane sociale: cunoașterea și acțiunile lor erau cel mult de parametri grupali și nicidecum naționali.

În locul unei construcții juridice care menținea unitatea statului și poporului puciștii au adus în fața poporului român un fapt împlinit la care poporul nu a participat: Constituția din 1991. Nici poporul român nici Partidul Comunist Român nu au avut un rol esențial în această degradare legislativă dirijată cu răbdare din exteriorul României de către agenturile oligarhiei capitaliste occidentale. Nici în cei zece ani premergători lovituri de stat P.C.R. nu a avut vreun rol esențial în destrămarea ce avea să vină. Casta constituită în interiorul partidului a făcut inutile eforturile de salvare prin cele patru milioane de membri ai P.C.R. Divizarea și camuflarea politică au fost procedurile de slăbire și derutare politică a poporului român. Asalturile străine au luata prin surprindere un popor convins de multă vreme că are instituții de apărare. Desigur străinii cunoașteau mai bine capacitatea de apărare a poporulului român decât însuși poporul. În acest fel se și explică prăbușirea instituțiilor puterii ca o construcție făcută de mântuială.

Acțiunea antistatală antiromânească se concretiza în acțiunea paralelă de construire a monstruosului stat de drept. Chiar profesori universitari de drept propovăduiau ideea că dreptul este de sorginte divină și nu expresia nevoilor și voinței poporului. Paleta aberațiilor ideatice nu avea limite. Ideea absurdă prin caracterul său contradictoriu a statului de trept era trâmbițată perturbator pe toate căile de manipulare a maselor. Până atunci existase statul de nedrept și puciștii acum făceau statul bazat pe norme juridice. Se proclama prin instituțiile postpuciste că puciștii erau aleșii poporului că legiuitorii tocmai dobândeau demnitatea exercițiului suveranității, miniștrii dobândeau responsabilitatea guvernării iar magistrații dobândeau atributele independenței și inamovabilității pe baza acestui proces legislativ postpucist și al creării improvizate de subsisteme sociale nesigure la sugestia mizerabilă a instituțiilor capitaliste occidentale. Oligarhii occidentali își râdeau în gușă de circul juridic și instituțional pe care l-au creat cvasiexperimental în România. În acest cadru juridic dezorientat și dezorientant puciștii pretindeau mai mult sau mai puțin perfid că obligau organelele de stat să se supună în mod rațional legii și numai legii și totodată condamnau arbitrariul și abuzul de drept ca și cum până în 1990 statul român nu ar fi trăit după legi. Bineînțeles că totul era o cacialma în spatele căreia se auzea hohotul grotesc la magnaților din Occident. În realitate puciștii executau întocmai și la timp ordinele oligarhiei capitaliste imperialiste occidentale și nicidecum voința poporului care îi crescuse pe puciști și îi hrănise din munca lui timp de 40 de ani.

Terminologie capitalistă- Stat

Stat de drept

Statul de drept este statul care lucrează după drept adică fie după dreptate fie după norme juridice. Dacă lucrează după dreptate atunci este un stat al capitaliştilor. Dacă lucrează după norme juridice atunci aceste norme sunt legile capitaliştilor. Respectarea normelor capitaliste este garantată de organele de forţă capitalistă.

 

Stat de nedrept

Statul de nedrept este statul care fie acţionează nedrept fie acţionează fără norme. Exemple de state de nedrept sunt statele comuniste primitive şi statele comuniste moderne. Aceste state acţionează fără norme juridice şi prin consecinţă fără dreptate ( faţă de capitalişti).

 

Stat tehnocratic

Statul tehnocratic este statul nepolitic adică statul ce nu deţine puterea ci acţionează în baza unor norme tehnice şi pe baza tehnologiei şi tehnicii. Este statul natural, fizic, chimic, biologic şi cel mult psihologic. Deserveşte interese naturale ale populaţiei şi interese economice ale capitaliştilor.

 

Stat politic

Statul politic este statul care acţionează în baza puterii sale asupra populaţiei prin utilizarea forţei. 

 

Stat apolitic

Statul apolitic este statul fără putere, stat care acţionează dacă este manipulat din exterior de agenţi diferiţi. Termenul de stat apolitic este un termen al lexicului fantomă al limbii capitaliste. Totuşi statul apolitic este o formă capitalistă de stat care acţionează tehnocratic considerând poporul populaţie şi populaţia un conglomerat biologic manipulabil. Este apolitic pentru că maschează puterea sub acţiuni cvasigenerale.

 

Stat naţional

Statul naţional este statul care acţionează asupra unui conglomerat populaţional sau asupra unei sinteze populaţionale care are trăsături unitare. Statul naţional este o capcană politică creată de capitalişti în secolul XIX în vederea emancipării întreprinzătorilor capitalişti locali. Statul naţional suportă o metamorfoză rezultată din eterogenitatea etnică a poporului condus. Statul naţional este treapta intermediară a dezvoltării statului poporan care îi premerge. Statul naţional este urmat în linia dezvoltării capitaliste de statul internaţional în care diferenţele etnice se anihilează şi viaţa popoarelor se standardizează după principiile economice ale capitalismului. 

 

Stat internaţional

Statul internaţional este statul care acţionează asupra mai multor popoare pe baza forţei, vicleniei şi violenţei. Statul internaţional este statul oligarhiei capitaliste transpoporane. 

 

Stat democratic

Statul democratic este statul în care puterea aparţine poporului prin interpuşi adică prin intermediul minorităţii capitaliste. 

 

Stat nedemocratic

Stat nedemocratic este statul populist care impune voinţa oarbă a maselor prin intermediul unui grup politic care pretinde că cunoaşte nevoile gloatei.

 

Stat suveran

Statul suveran este statul care crede că este stăpân asupra teritoriului poporului pe care îl conduce. 

 

Stat nesuveran

Stat care se conformează voinţei forţelor străine poporului pe care crede că îl conduce. 

 

Stat marionetă

Statul marionetă este statul care adoptă democraţia capitalistă americană şi conduce poporul pe cele mai înalte culmi ale colonialismului.

Stat nemarionetă

Statul care nu execută întocmai şi la timp ordinul oligarhiei capitaliste imperiale. Statul nemarionetă duce poporul la nenorociri adică la războaie cu statele democratice strânse unitar în jurul liderului capitalist mondial.