Conceptul pervers de stat de drept

Ideea de stat de drept nu este o idee științifică . Termenul nu are în fapt un concept pentru că nu poate fi gândit logic. Conceptele sunt idei gândite logic. În realitate nu există stat de drept deoarece nu există stat fără drept. Prin natura sa statul este construit pe drept. Nu există stat acolo unde nu există drept. În ordine cronologică, istorică mai întâi au apărut regulile de conduită. Constatând oamenii că regulile de conduită nu erau respectate au fost nevoiți să înființeze un grup uman al colectivității care avea sarcina de a veghea respectarea regulilor. Din momentul în care regulile erau garantate de către un grup de forță a apărut statul. Deci statul s-a făcut pe baza regulilor și nu regulile de conduită pe baza statului. Deci nu există stat acolo unde în prealabil nu s-au făcut reguli. Dreptul este sistemul de reguli a cărui respectare este garantată de forța coercitivă a statului. Nu există stat de nedrept cum presupun hingherii capitalismului. Vă mint cu nerușinare.

Ceea ce vor capitaliștii să sugereze prin termenul de stat de nedrept este existența grupurilor de forță ale claselor dominante economic în societate și în ierarhia socială. Aceste grupuri de forță ale claselor dominante au existat de la începutul omenirii în colectivitățile întemeiate pe exercitarea forței oarbe. Grupul de forță care nu are de apărat reguli juridice de conduită nu este stat decât în vizuina capitalistă. Într-un fel capitaliștii se deconspiră recunoscând că statul lor este statul de nedrept adică stat fără sistem de reguli. Este plauzibil pentru că principiul dominant în societatea capitalistă este principiul creșterii necontenite a profitului nu principiul ordinii umane a sistemului social.

Sunt sigur că scursurile capitaliste fac spume la gură când dau aceste explicații dar se bazează pe acțiunea degenerativă psihologic declanșată după lovitura de stat antiromânească din 1989. Își închipuie că i-a prostit destul pe români ca să fie încapabili să înțeleagă un text de jumătate de pagină. În orice caz băieți nu vă pierdeți speranța: veți înțelege mai târziu că nu există stat de drept pentru că nu există stat acolo unde mai întâi nu a existat drept. Gașca de ciraci ai clasei capitaliste nu este stat de drept ci grup infracțional organizat.

Eliminarea politicianismului

Precizări politologice terminologice

Ceea ce se practică în societatea capitalistă la nivelul conducerii colectivității umane nu este politică sau nu este acțiunea politică la vedere. Ceea ce practică șobolanii capitalismului este politicianism iar agenții acestei practici sunt politicianiști. Bineînțeles în lenea intelectuală întreținută a capitalismului postpucist este greu să îți precizezi lexicul și politicianismului i se va spune tot politică și politicianistului i se va spune în mod prostește tot politician.  Vai săracă slugărnicie!

 Avantajele eliminării politicianismului

1. Eliminarea actelor arbitrare din  activitatea  de conducere socială;

2. Bazarea conducerii colectivității umane  pe necesitate naturală și socială;

3.  Proiectarea rațională a stării posibile și dezirabile a colectivității umane;

4. Valorificarea culturii științifice în conducerea colectivității umane;

5. Eliminarea actelor inutile din activitatea de conducere socială.

Avantajele eliminării politicianistului

1. Eliminarea unei cheltuieli sociale inutile;

2. Eliminarea  temelor redundante din dezbaterea publică;

3. Eliminarea unui factor distructiv din organele de conducere socială;

4. Eliberarea de resurse și energii creatoare care sunt blocate  de politicianist;

5. Promovarea unor modele umane noi, productive și creatoare.


Desigur avantajele eliminării politicianismului și  politicianiștilor sunt mai multe, dumneavoastră având datoria de ale descoperi și evidenția. Ceea ce contează este eliminarea politicianismului și a agenților politicianismului politicianiștii.

V-ar place să vă cânte la ureche un muzicianist, să vă facă mâncare un bucătărist, să vă îmbrace un croitorist?  Ar fi bine să ai o mămistă sau un tătist în loc de mamă și de tată.  

Împuțismele sunt denaturări produse de ființarea inautentică a colectivității umane ca și a persoanelor ce admit să trăiască în orice condiții: judecătorisme, polițisme, procurisme, stătisme de drept etc.

Asupra subminării postpuciste a statului nostru

Criza politică actuală și remediul acestei crize trebuie căutate normal în baza economică a poporului român. Totuși trebuie examinată originea și devenirea statului statului român. Inumana așezare a instituțiilor statale române actuale este rezultatul acestei origini și deveniri.

Subminarea și lovirea statului român din 1989 în luna decembrie a fost un moment critic al unei acțiuni începute înainte cu circa 10 ani. Abolirea în 1991 Constituției socialiste a fost un pas important spre ruinarea puterii statale române. Distrugerea postpucistă a statului socialist a continuat cu procesul legislativ de improvizare a legii fundamentale. Legiuitorii s-au întrecut ca într-o psihoză colectivă în dezmățul antipopular al destrămării statului poporului român. În această conjunctură cei mai mulți și-au arătat configurația caracterială autentică caracterizată prin lipsa dimensiunilor umane sociale: cunoașterea și acțiunile lor erau cel mult de parametri grupali și nicidecum naționali.

În locul unei construcții juridice care menținea unitatea statului și poporului puciștii au adus în fața poporului român un fapt împlinit la care poporul nu a participat: Constituția din 1991. Nici poporul român nici Partidul Comunist Român nu au avut un rol esențial în această degradare legislativă dirijată cu răbdare din exteriorul României de către agenturile oligarhiei capitaliste occidentale. Nici în cei zece ani premergători lovituri de stat P.C.R. nu a avut vreun rol esențial în destrămarea ce avea să vină. Casta constituită în interiorul partidului a făcut inutile eforturile de salvare prin cele patru milioane de membri ai P.C.R. Divizarea și camuflarea politică au fost procedurile de slăbire și derutare politică a poporului român. Asalturile străine au luata prin surprindere un popor convins de multă vreme că are instituții de apărare. Desigur străinii cunoașteau mai bine capacitatea de apărare a poporulului român decât însuși poporul. În acest fel se și explică prăbușirea instituțiilor puterii ca o construcție făcută de mântuială.

Acțiunea antistatală antiromânească se concretiza în acțiunea paralelă de construire a monstruosului stat de drept. Chiar profesori universitari de drept propovăduiau ideea că dreptul este de sorginte divină și nu expresia nevoilor și voinței poporului. Paleta aberațiilor ideatice nu avea limite. Ideea absurdă prin caracterul său contradictoriu a statului de trept era trâmbițată perturbator pe toate căile de manipulare a maselor. Până atunci existase statul de nedrept și puciștii acum făceau statul bazat pe norme juridice. Se proclama prin instituțiile postpuciste că puciștii erau aleșii poporului că legiuitorii tocmai dobândeau demnitatea exercițiului suveranității, miniștrii dobândeau responsabilitatea guvernării iar magistrații dobândeau atributele independenței și inamovabilității pe baza acestui proces legislativ postpucist și al creării improvizate de subsisteme sociale nesigure la sugestia mizerabilă a instituțiilor capitaliste occidentale. Oligarhii occidentali își râdeau în gușă de circul juridic și instituțional pe care l-au creat cvasiexperimental în România. În acest cadru juridic dezorientat și dezorientant puciștii pretindeau mai mult sau mai puțin perfid că obligau organelele de stat să se supună în mod rațional legii și numai legii și totodată condamnau arbitrariul și abuzul de drept ca și cum până în 1990 statul român nu ar fi trăit după legi. Bineînțeles că totul era o cacialma în spatele căreia se auzea hohotul grotesc la magnaților din Occident. În realitate puciștii executau întocmai și la timp ordinele oligarhiei capitaliste imperialiste occidentale și nicidecum voința poporului care îi crescuse pe puciști și îi hrănise din munca lui timp de 40 de ani.