Conceptul pervers de stat de drept

Ideea de stat de drept nu este o idee științifică . Termenul nu are în fapt un concept pentru că nu poate fi gândit logic. Conceptele sunt idei gândite logic. În realitate nu există stat de drept deoarece nu există stat fără drept. Prin natura sa statul este construit pe drept. Nu există stat acolo unde nu există drept. În ordine cronologică, istorică mai întâi au apărut regulile de conduită. Constatând oamenii că regulile de conduită nu erau respectate au fost nevoiți să înființeze un grup uman al colectivității care avea sarcina de a veghea respectarea regulilor. Din momentul în care regulile erau garantate de către un grup de forță a apărut statul. Deci statul s-a făcut pe baza regulilor și nu regulile de conduită pe baza statului. Deci nu există stat acolo unde în prealabil nu s-au făcut reguli. Dreptul este sistemul de reguli a cărui respectare este garantată de forța coercitivă a statului. Nu există stat de nedrept cum presupun hingherii capitalismului. Vă mint cu nerușinare.

Ceea ce vor capitaliștii să sugereze prin termenul de stat de nedrept este existența grupurilor de forță ale claselor dominante economic în societate și în ierarhia socială. Aceste grupuri de forță ale claselor dominante au existat de la începutul omenirii în colectivitățile întemeiate pe exercitarea forței oarbe. Grupul de forță care nu are de apărat reguli juridice de conduită nu este stat decât în vizuina capitalistă. Într-un fel capitaliștii se deconspiră recunoscând că statul lor este statul de nedrept adică stat fără sistem de reguli. Este plauzibil pentru că principiul dominant în societatea capitalistă este principiul creșterii necontenite a profitului nu principiul ordinii umane a sistemului social.

Sunt sigur că scursurile capitaliste fac spume la gură când dau aceste explicații dar se bazează pe acțiunea degenerativă psihologic declanșată după lovitura de stat antiromânească din 1989. Își închipuie că i-a prostit destul pe români ca să fie încapabili să înțeleagă un text de jumătate de pagină. În orice caz băieți nu vă pierdeți speranța: veți înțelege mai târziu că nu există stat de drept pentru că nu există stat acolo unde mai întâi nu a existat drept. Gașca de ciraci ai clasei capitaliste nu este stat de drept ci grup infracțional organizat.

Eliminarea politicianismului

Precizări politologice terminologice

Ceea ce se practică în societatea capitalistă la nivelul conducerii colectivității umane nu este politică sau nu este acțiunea politică la vedere. Ceea ce practică șobolanii capitalismului este politicianism iar agenții acestei practici sunt politicianiști. Bineînțeles în lenea intelectuală întreținută a capitalismului postpucist este greu să îți precizezi lexicul și politicianismului i se va spune tot politică și politicianistului i se va spune în mod prostește tot politician.  Vai săracă slugărnicie!

 Avantajele eliminării politicianismului

1. Eliminarea actelor arbitrare din  activitatea  de conducere socială;

2. Bazarea conducerii colectivității umane  pe necesitate naturală și socială;

3.  Proiectarea rațională a stării posibile și dezirabile a colectivității umane;

4. Valorificarea culturii științifice în conducerea colectivității umane;

5. Eliminarea actelor inutile din activitatea de conducere socială.

Avantajele eliminării politicianistului

1. Eliminarea unei cheltuieli sociale inutile;

2. Eliminarea  temelor redundante din dezbaterea publică;

3. Eliminarea unui factor distructiv din organele de conducere socială;

4. Eliberarea de resurse și energii creatoare care sunt blocate  de politicianist;

5. Promovarea unor modele umane noi, productive și creatoare.


Desigur avantajele eliminării politicianismului și  politicianiștilor sunt mai multe, dumneavoastră având datoria de ale descoperi și evidenția. Ceea ce contează este eliminarea politicianismului și a agenților politicianismului politicianiștii.

V-ar place să vă cânte la ureche un muzicianist, să vă facă mâncare un bucătărist, să vă îmbrace un croitorist?  Ar fi bine să ai o mămistă sau un tătist în loc de mamă și de tată.  

Împuțismele sunt denaturări produse de ființarea inautentică a colectivității umane ca și a persoanelor ce admit să trăiască în orice condiții: judecătorisme, polițisme, procurisme, stătisme de drept etc.

Asupra subminării postpuciste a statului nostru

Criza politică actuală și remediul acestei crize trebuie căutate normal în baza economică a poporului român. Totuși trebuie examinată originea și devenirea statului statului român. Inumana așezare a instituțiilor statale române actuale este rezultatul acestei origini și deveniri.

Subminarea și lovirea statului român din 1989 în luna decembrie a fost un moment critic al unei acțiuni începute înainte cu circa 10 ani. Abolirea în 1991 Constituției socialiste a fost un pas important spre ruinarea puterii statale române. Distrugerea postpucistă a statului socialist a continuat cu procesul legislativ de improvizare a legii fundamentale. Legiuitorii s-au întrecut ca într-o psihoză colectivă în dezmățul antipopular al destrămării statului poporului român. În această conjunctură cei mai mulți și-au arătat configurația caracterială autentică caracterizată prin lipsa dimensiunilor umane sociale: cunoașterea și acțiunile lor erau cel mult de parametri grupali și nicidecum naționali.

În locul unei construcții juridice care menținea unitatea statului și poporului puciștii au adus în fața poporului român un fapt împlinit la care poporul nu a participat: Constituția din 1991. Nici poporul român nici Partidul Comunist Român nu au avut un rol esențial în această degradare legislativă dirijată cu răbdare din exteriorul României de către agenturile oligarhiei capitaliste occidentale. Nici în cei zece ani premergători lovituri de stat P.C.R. nu a avut vreun rol esențial în destrămarea ce avea să vină. Casta constituită în interiorul partidului a făcut inutile eforturile de salvare prin cele patru milioane de membri ai P.C.R. Divizarea și camuflarea politică au fost procedurile de slăbire și derutare politică a poporului român. Asalturile străine au luata prin surprindere un popor convins de multă vreme că are instituții de apărare. Desigur străinii cunoașteau mai bine capacitatea de apărare a poporulului român decât însuși poporul. În acest fel se și explică prăbușirea instituțiilor puterii ca o construcție făcută de mântuială.

Acțiunea antistatală antiromânească se concretiza în acțiunea paralelă de construire a monstruosului stat de drept. Chiar profesori universitari de drept propovăduiau ideea că dreptul este de sorginte divină și nu expresia nevoilor și voinței poporului. Paleta aberațiilor ideatice nu avea limite. Ideea absurdă prin caracterul său contradictoriu a statului de trept era trâmbițată perturbator pe toate căile de manipulare a maselor. Până atunci existase statul de nedrept și puciștii acum făceau statul bazat pe norme juridice. Se proclama prin instituțiile postpuciste că puciștii erau aleșii poporului că legiuitorii tocmai dobândeau demnitatea exercițiului suveranității, miniștrii dobândeau responsabilitatea guvernării iar magistrații dobândeau atributele independenței și inamovabilității pe baza acestui proces legislativ postpucist și al creării improvizate de subsisteme sociale nesigure la sugestia mizerabilă a instituțiilor capitaliste occidentale. Oligarhii occidentali își râdeau în gușă de circul juridic și instituțional pe care l-au creat cvasiexperimental în România. În acest cadru juridic dezorientat și dezorientant puciștii pretindeau mai mult sau mai puțin perfid că obligau organelele de stat să se supună în mod rațional legii și numai legii și totodată condamnau arbitrariul și abuzul de drept ca și cum până în 1990 statul român nu ar fi trăit după legi. Bineînțeles că totul era o cacialma în spatele căreia se auzea hohotul grotesc la magnaților din Occident. În realitate puciștii executau întocmai și la timp ordinele oligarhiei capitaliste imperialiste occidentale și nicidecum voința poporului care îi crescuse pe puciști și îi hrănise din munca lui timp de 40 de ani.

Manifestația antiguvernamentală din București-Pervertirea termenilor politici

https://www.facebook.com/mihai.robert.35/videos/1138370936228249/

Terminologie capitalistă- Stat

Stat de drept

Statul de drept este statul care lucrează după drept adică fie după dreptate fie după norme juridice. Dacă lucrează după dreptate atunci este un stat al capitaliştilor. Dacă lucrează după norme juridice atunci aceste norme sunt legile capitaliştilor. Respectarea normelor capitaliste este garantată de organele de forţă capitalistă.

 

Stat de nedrept

Statul de nedrept este statul care fie acţionează nedrept fie acţionează fără norme. Exemple de state de nedrept sunt statele comuniste primitive şi statele comuniste moderne. Aceste state acţionează fără norme juridice şi prin consecinţă fără dreptate ( faţă de capitalişti).

 

Stat tehnocratic

Statul tehnocratic este statul nepolitic adică statul ce nu deţine puterea ci acţionează în baza unor norme tehnice şi pe baza tehnologiei şi tehnicii. Este statul natural, fizic, chimic, biologic şi cel mult psihologic. Deserveşte interese naturale ale populaţiei şi interese economice ale capitaliştilor.

 

Stat politic

Statul politic este statul care acţionează în baza puterii sale asupra populaţiei prin utilizarea forţei. 

 

Stat apolitic

Statul apolitic este statul fără putere, stat care acţionează dacă este manipulat din exterior de agenţi diferiţi. Termenul de stat apolitic este un termen al lexicului fantomă al limbii capitaliste. Totuşi statul apolitic este o formă capitalistă de stat care acţionează tehnocratic considerând poporul populaţie şi populaţia un conglomerat biologic manipulabil. Este apolitic pentru că maschează puterea sub acţiuni cvasigenerale.

 

Stat naţional

Statul naţional este statul care acţionează asupra unui conglomerat populaţional sau asupra unei sinteze populaţionale care are trăsături unitare. Statul naţional este o capcană politică creată de capitalişti în secolul XIX în vederea emancipării întreprinzătorilor capitalişti locali. Statul naţional suportă o metamorfoză rezultată din eterogenitatea etnică a poporului condus. Statul naţional este treapta intermediară a dezvoltării statului poporan care îi premerge. Statul naţional este urmat în linia dezvoltării capitaliste de statul internaţional în care diferenţele etnice se anihilează şi viaţa popoarelor se standardizează după principiile economice ale capitalismului. 

 

Stat internaţional

Statul internaţional este statul care acţionează asupra mai multor popoare pe baza forţei, vicleniei şi violenţei. Statul internaţional este statul oligarhiei capitaliste transpoporane. 

 

Stat democratic

Statul democratic este statul în care puterea aparţine poporului prin interpuşi adică prin intermediul minorităţii capitaliste. 

 

Stat nedemocratic

Stat nedemocratic este statul populist care impune voinţa oarbă a maselor prin intermediul unui grup politic care pretinde că cunoaşte nevoile gloatei.

 

Stat suveran

Statul suveran este statul care crede că este stăpân asupra teritoriului poporului pe care îl conduce. 

 

Stat nesuveran

Stat care se conformează voinţei forţelor străine poporului pe care crede că îl conduce. 

 

Stat marionetă

Statul marionetă este statul care adoptă democraţia capitalistă americană şi conduce poporul pe cele mai înalte culmi ale colonialismului.

Stat nemarionetă

Statul care nu execută întocmai şi la timp ordinul oligarhiei capitaliste imperiale. Statul nemarionetă duce poporul la nenorociri adică la războaie cu statele democratice strânse unitar în jurul liderului capitalist mondial.

Identitatea dintre capitalism şi democraţie

Una dintre minciunile propagate de ideologii capitaliştilor este că democraţia este capitalismul. 

 

Identificarea frauduloasă a democraţiei cu capitalismul este doar unul dintre procedeele de deturnare a a cunoaşterii prin deturnarea gândirii corecte. Alături de la această procedură distructivă a gândirii raţionale se află şi altele. Aici acum ne concentrăm numai asupra acestui procedeu a cărui esenţă este nimicirea principiului identităţii. Acest principiu al cunoaşterii logice cere să considerăm că orice lucru este identic cu sine însuşi şi numai cu sine însuşi.

 

Cum poate fi identică democraţia cu capitalismul?

 

Iată cum.

 

Proprietatea individuală sau particulară asupra bunurilor materiale ale colectivităţii creează un ascendent al individului şi grupului înavuţit asupra restului majoritar al colectivităţii. Acesta este primul semn al puterii poporului. Puterea poporului se înfiripă cu îmbogăţirea unei minorităţi.

 

Chiar din punctul în care persoana sau grupul dispune de mijloacele materiale de trai poate să îşi subordoneze prin plătire celelalte persoane, persoane care nu au bunuri materiale pentru că nu au stăpânit acea artă a deposedării care te face proprietar de capital. Acesta este al doilea semn al puterii colectivităţii în sistemul social şi politic.

 

Următoarea fază în creşterea puterii poporului este condiţionarea existenţei şi funcţionării statului de către posesorii mijloacelor materiale. În această fază vedem cel de la treilea semn al democraţiei capitaliste: creşterea puterii poporului prin subordonarea organizaţiei statale faţă de voinţa persoanelor şi grupurilor deţinătoare de capital.

 

Pasul următor al puterii poporului se concretizează diferenţiat în condiţionarea celor trei tipuri de organe ale puterii statale capitaliste de finanţarea de către posesorii de capital. Aici avem de a face cu lucrul migălos al meşteşugarilor statali: lucrul legiuitor, lucrul executor şi lucrul judecător.

 

De bună seamă că lucrul legiuitor este democratic deoarece veniturile legiuitorilor sunt dependente numai de finanţarea populară făcută prin intermediul contribuţiilor proprietarilor capitalişti. De aceea şi produsele muncii legiuitorilor nu vor fi decât expresia voinţei şi puterii poporului. Capitaliştii sunt garanţii autenticităţii legiuirii populare. Ei nu au interese personale sau de grup. Deci legea nu are caracter de clasă ci numai o natură populară. Această situaţie este suficientă şi nici nu se mai îndoieşte nimeni de buna credinţă a clasei capitaliste. 

 

Deoarece statul capitalist nu este unitar deoarece capitaliştii ca reprezentanţi siguri ai poporului l-au împărţit în trei grupuri de organe care se bat între ele cu puteri egale, organul legiuitor nu are cum să îşi impună voinţa organului executiv sau organului judecător. Nu are cum deoarece deşi este finanţat de minoritatea cinstită a proprietarilor imediat ce ar încerca să înşele legiuitorilor li s-ar şi paraliza oarece de frica poporului. Legiuitorilor li s-a inoculat virusul paralizării la alegeri, virus ce se activează imediat la începerea legiuirii. În mod inexorabil atât proprietarul capitalist cît şi legiuitorul sunt slujitori ai majorităţii cel puţin, dacă nu ai totalităţii poporului.

 

Trecând la organele executive constatăm că legea de fier a democraţiei acţionează imperturbabil. Organul executiv are garantată egalitatea de putere cu organul legiuitor deoarece execută întocmai şi la timp norma făcută de legiuitor finanţat de capitalist care musai nu poate fi capitalist decât sub acceptul şi controlul poporului.

 

Organul judecător se află în egalitate cu organul executor deoarece şi el se subordonează legilor făcute de legiuitor care este controlat de popor prin garanţii capitalişti. De asemenea organul judecător este egal cu legiuitorul deoarece judecă numai în baza legilor făcute de acesta, legi care nu pot fi decât expresia motivaţiilor populare garantate de clasa proprietarilor. Judecătorul are o dublă egalitate: este egal cu legiuitorul ca judecător pe norme făcute de legiuitor dar este egal şi cu executorul pentru că îi judecă faptele iar executorul trebuie să se subordoneze deciziilor judecătorului. Această dublă egalitate o are şi organul executor deoarece el execută şi legea făcută de legiuitor dar şi hotărârea judecătorului.

 

Cine are felonia de a crede că este ierarhie  socială este de o mârşăvie condamnabilă deoarece egalitatea este liniară: puterea poporului este egală cu puterea capitaliştilor şi puterea capitaliştilor este egală cu puterile statale.

 

Ceea ce era de demonstrat.

DemoDuba poliţiei stă la pândocraţie capitalistă

Astăzi 2015-06-07 la ora 19 capitaliştii şi-au exemplificat în Piaţa Universităţii din Bucureşti democraţia capitalistă.

În timpul în care cetăţenii patrioţi au spus adevărul despre sabotarea economiei naţionale româneşti prin defrişarea pădurilor poliţiştii i-au eliminat pe protestatari din Piaţa Universităţii prin avertizare amendare şi ridicare cu forţa, ducerea în dube şi apoi la secţiile de poliţie pentru a fi amendaţi.

Reacţia poliţiei politice   a fost tipică. Călcându-se în picioare principiul liberei exprimări a voinţei poporului pentru apărarea unei valori materiale bazale a ţării, poliţia politică capitalistă a ridicat mai presus de aceste valori formalităţile unui regulament de funcţionare a adunărilor şi au reprimat o manifestaţie pentru simplul motiv că manifestanţii nu au înştiinţat primăria că vor să facă adunare pentru comunicarea subminării cadrului natural al poporului român.

Deci înştiinţarea primăriei pentru o adunare publică este mai importantă decât înştiinţarea poporului de săvârşirea crimei de subminare a economiei naţionale.

Ăia care au vândut pădurile poporului român au plătit amenzi pentru că nu au anunţat sabotarea economică a României?

Ăia care  trebuiau să apere mediul natural al României au anunţat că sunt părtaşi la un dezastru naţional?

Etc. etc.

Vorbele sunt de prisos România capitalistă postpucistă.

Nu! Este răspunsul general. Nici înştiinţări nici amenzi nu au plătit trădătorii de neam şi ţară. Au făcut crimele fără să anunţe poporul şi nu au plătit nimic pentru actele lor criminale.

Amenzile le plătesc băieţii tineri care trebuiau să înştiinţeze primăria bucalistă că vor să comunice poporului subminarea economiei naţionale şi trădarea.

Aceasta este democraţia capitalistă.

Oamenii au tremurat de frică şi au fugit din faţa poliţiei politice astăzi  şapte iunie 2015 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste România.

Trăiască capitalizmu! Jos comunizmu!

La 200 de metri de locul protestului terminat democratic cu amenzi şi arestări pentru că s-a protestat pentru interes naţional nu pentru burduhanele capitaliste, capitaliştii au organizat un circ în jurul statuii lui Mihai Viteazul de care şi-au bătut joc în faţa copiilor borând apă din gură spre copii mici.

Borîrea apei din gură în faţa statuii lui Mihai Viteazu a fost mult mai ochei decît protestul vital pentru pădurile poporului român. Au adunat capitaliştii de două ori mai mulţi spectatori decât au fost protestatarii  pentru apărarea pădurilor.

Peste drum de circari lângă spitalul Colţea capitaliştii au organizat o altă momeală anesteziantă a revoltei împotriva subminării şi trădării: un concert cu spatele la protest.

Capitaliştii au diferite droguri pentru clasele  de jos ale poporului. Ba le bagă circ, ba le bagă muzică, ba le bagă pornografie, ba le bagă violenţă ba le bagă perversiuni sexuale, etc. etc. Vorbele nu mai au valoare.

Iată câteva imagini de la democraţia capitalistă din Piaţa Universităţii din 2015-06-07 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste Române postpuciste.

Un cerşetor capitalist în apropierea  protestului anticapitalist

Duba poliţiei politice stă la pândă.

Poliţia era aliniată şi în faţa Teatrului  Naţional Bucureşti

În faţa fântânii arteziene erau aliniaţi poliţişti capitalişti.

Poliţiştii erau nu pentru apărarea protestatarilor şi priveau cu ură la protestatari.

Teatrul Naţional Român are aspectul batjocoritor al unei paraşute capitaliste

Încă o dubă de poliţie capitalistă.

Doi poliţişti ai capitaliştilor gata de bătaie.

Tensiunea psihică creşte

Protestatarii erau mai puţini decât poliţiştii.

Protestatarii nu erau violenţi.

Poliţiştii erau nervoşi.

În faţa teatrului paraşută poliţiştii păzeau.

Tensiune psihică la poliţişti.

Se aştepta ceva.

Situaţia nu prezenta nici un semn periculos.

Între protestatari era o atmosferă destinsă.

O discuţie care se ridică la opoziţie.

Oamenii nu se aşteptau la violenţă.

Totul părea normal în conduita protestatarilor.

Nimeni nu manifesta violenţă

Poliţiştii s-au grupat câte patru şi au sărit la câte un vorbitor la megafon.

Un român despre care se spunea că e cetăţean german este încercuit de poliţişti şi poliţiştii îi cer actul de identitate.

Românul protestează ştiind că va fi amendat pentru că a vorbit pentru ţară.

Poliţistul devine mai agresiv şi îl previne că dacă nu dă buletinul va fi ridicat cu forţa.

Mai mulţi poliţişti intervin la cetăţeanul german  pentru a-l prinde.

Prietenul său cu ochelari se solidarizează cu el şi poliţiştii îl apucă şi pe el iar el se agaţă puternic de barele de fier pentru a nu fi ridicat cu forţa de poliţişti. Lumea din jur devine agitată se revoltă şi urlă.

Începe prinderea de mâini a cetăţeanului german şi unii protestatari îi sar în ajutor. Poliţiştii se înmulţesc în jurul celui vizat de poliţie şi îi domină prin forţă pe protestatarii care sar să-l ajute pe cetăţeanul german.

Poliţia se purta ameninţător faţă de oamenii din jurul fântânii arteziene şi încerca să îl agaţe când pe unul când pe altul. Situaţia nu mai putea fi controlată. Dacă protestatarii erau mai mulţi decât poliţiştii atunci foarte probabil s-ar fi iscat o bătaie generală între protestatari şi poliţia politică.

Cetăţeanul german şi prietenul lui cu ochelari sunt înşfăcaţi de poliţişti şi târâţi spre duba băgată lângă Facultatea de Arhitectură.

.

Protestatarii au fugit spre dubă urlând dar poliţiştii au fugit în jurul dubei făcând cordon ca să nu ajungă cei revoltaţi la dubă unde au fost băgaţi cu forţa nişte vorbitori.

Oamenii fiind puţini nu le mai rămânea decât să asiste pasiv  fotografiind sau filmând capturarea rând pe rând a vorbitorilor la megafoane.

Atmosfera era violentă între oamenii din jurul fântânii arteziene dar erau mai puţini decât poliţiştii căci dacă erau mai mulţi democraţia capitalistă s-ar fi lăsat cu ciomăgeli populare între poliţia capitalistă şi poporul a cărui putere tocmai se exercită în dube acum...

e

În faţa Universităţii de Stat capitaliştii au organizat un circ pentru prostirea poporului unde barbaţi borau pe gură apă spre copii lângă statuia lui Mihai Viteazul.

Lângă spitalul Colţea capitaliştii distribuie drogul muzical pentru oamenii ,,culţi” nu pentru cei ce îşi pun viaţa în joc pentru salvarea României.

Ce este dreptul?

Dreptul este totalitatea deciziilor şi legilor statului care reglementează într-un anumit fel relaţiile sociale dintre oameni. Dreptul este voinţa clasei dominante dintr-o societate dată voinţă ridicată la rangul de lege de stat.

Puterea capitalistă judecătorească

Puterea capitalistă este unitară. Latura judiciară a puterii capitaliste se exercită prin prin mecanisme de drept şi de stat mult mai flexibile astăzi decât altădată mai adecvate exploatării oamenilor. Unul dintre aceste mecanisme este pedepsirea celui care cere dreptate. 

Împotriva celui care vrea justiţie oligarhia capitalistă are următoarele pârghii juridice:

1.Încărcarea cu cheltuieli a celui care cere dreptate.

Pentru a putea împrăştia eforturile celui care justiţie, capitaliştii impun taxe crescânde pe actele judiciare astfel încât cel nedreptăţit să nu le poată plăti şi depăşi.

Pentru a nu fi tras la răspundere capitalistul care acţionează în defavoarea cetăţeanului. 
Cel ce vrea să combată un abuz capitalist prin lege, cetăţeanul cinstit este obligat să plătească cheltuieli ocazionate de proces supraîncărcate faţă de necesitatea procesului. De exemplu trebuie să folosească un onorariu foarte mare pentru avocat.

Experţii sunt scoşi în afara activităţii statale pentru a lucra particular. Deci statul este slăbit exact în zonele de activitate în care ar trebui să îl servească pe cetăţeanul cinstit. Aceasta este o dovadă că statul capitalist nu este un stat al oamenilor cinstiţi.

Tot pentru a nu fi traşi la răspundere capitaliştii stabilesc tarife foarte mari pentru experţi ca să nu nu poată fi plătite de către petent.

2. Complicarea procedurilor.

Sunt îngreunate condiţiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.

Un cetăţean ce munceşte nu poate îndeplini condiţiile de admisibilitate ale cererii pentru că sunt complicate şi sub pretextul profesionalizării activităţii legiuitorii capitalişti le multiplică până la sabotaj.

Prin mulţimea regulilor şi prin dispunerea lor neştiinţifică şi nepractică capitaliştii caută să îl descurajeze pe petent.

3. Scurtarea programului de lucru cu publicul.

Prin organizarea antidemocratică a programului de activitate zilnică a instituţiilor juridice este împiedicat accesul la justiţie a părţii vătămate şi este urmărită protejarea prelungită a răufăcătorilor. Orarul instituţiilor este astfel făcut ca cetăţeanul prin în munca capitalistă nu mai ajunge să îi contacteze pe funcţionarii sistemului judecătoresc.

4. Parazitismul birocratic al capitalismului.

Deşi cheltuiesc sume enorme cu tehnica informatizării în fapt cantittate de hârtii pe care dublează evidenţa face ca munca funcţionarilor să devină o rutină. Fiecare funcţionar caută să scape de corvoada arhivistică şi să petreacă timpul într-un mod mai uşor de suportat.

De fapt scade calitatea actilui judecătoresc prin cantitatea dosarelor ce se adună.

5. Perfecţionarea infracţională în interiorul sistemului judecătoresc.

Esenţa partinică, de clasă a orânduirii capitaliste imprimă şi sistemului judecătoresc acest caracter de deposedare prin multiple metode judiciare de fraudare, înşelare şi furare. Activitatea judecătorească capitalistă ocazionează acumularea de experienţă periculoasă social în activitatea deposedare materială.

Există în sistemul capitalist judiciar o experienţă infracţională care depăşeşte pe departe experienţa amatoricească din afara sistemului.

6. Propaganda mincinoasă a dreptului capitalist.

Pe multiple căi se propagă diferite principii care sunt principii false ale dreptului capitalist: principiul separării puterilor capitaliste de stat, principiul statului de drept etc. În realitate aceste idei nu sunt principii pentru că în realitate statul capitalist acţionează unitar în diversitatea formelor sale de subjugare faţă de motivaţiile capitaliştilor.

De exemplu separarea puterilor capitaliste în stat nu este compusă din puterile legislativă, executivă şi judecativă ci se dispune în cele trei puteri susmenţionate pentru că trebuie salvgardată puterea unică a capitaliştilor asupra restului poporului în vederea exploatării pentru profit.

În general procesul judiciar capitalist se sfârşeşte prin sărăcirea petentului cinstit, abandonarea acţiunii judiciare, pedepsirea petentului pentru încercarea de a face dreptate.

7. Manevrarea personalului incompetent.

Capitaliştii au grijă ca şcolile de drept să fie din ce înce mai neştiinţifice. Aceasta produce ca efect creşterea cantităţii de licenţiaţi în drept care nu posedă cunoştinţele priceperile şi deprinderile profesionale.

Această masă de absolvenţi necalificaţi este însă foarte utilă pentru manipularea dosarelor. În caz de descoperire vinovaţii nu sunt pedepsiţi ci sunt pedepsiţi aceste slugi capitaliste. De exemplu o anchetă poate să nu fie bine făcută, o cauză să nu fie bine încadrată o sentinţă să fie greşit judecată. O slabă pregătire nu formează conştiinţă cetăţenească şi nici una profesională ceea ce se poate constata în modul iresponsabil în care este făcut lucrul judiciar.

Un efect al existenţei acestei mase de manevră este că în multe cazuri personalul judiciar nu acţionează ca părţi ale unei instituţii sociale utile cetăţenilor ci ca persoane particulare. De exemplu un funcţionar poate să îşi rezolve o problemă personală prin exercitarea funcţiei sale pentru a presa un cetăţean să sustragă un document de la dosar pentru a avantaja o parte din proces.