Dacă puciștii erau patrioți

Dacă puciștii români din 1989 ar fi fost patrioți am fi avut o altă situație în România acum.

În situația în care suntem problema cu care ne confruntăm este o problemă a inteligenței. Străinii au fost în perioada postpucistă mai deștepți decât românii. Străinii au distrus țara noastră prin intermediul românilor. Agențiile războinice străine au cunoscut mintea românilor și au manevrat-o în așa fel încât românii să se distrugă singuri. Ce au însemnat toate acele acte de discreditare a economiei românești, de discreditare a statului român, de discreditare a poporului român însuși? Au fost manevre de convingere a poporului român că economia română este un rateu economic, că statul român este un rău administrator, că poporul român este prost. Toate aceste marote ale bufonilor capitalismului occidental au avut rolul picăturii chinezești asupra conștiinței sănătoase a poporului român timp de un sfert de secol.

Printre insultele proferate de agenții capitalismului antiromân, împotriva noastră au fost folosite frecvent lozinca mincinoasă a josniciei comunismului, a caracterului hoț al comuniștilor, lozinca securismului și securiștilor care chipurile au fost niște prădători ai neamului român și nu niște apărători ai independenței și suveranității poporului român. În conjunctura agresiunii capitaliste occidentale împotriva poporului român foștii deținători ai puterii statale nici nu puteau face altceva decât să se salveze ca reprezentanți procapitaliști ai poporului român, acumulând averi ca să nu fie deposedați totalmente de către oligarhia prădătoare calificată a Occidentului. Dacă nu și-ar fi însușit ce au apucat din avuția națională poporul român ajungea o masă proletară sau chiar un lumpenproletariat dependent de mila agresorului occidental. Oricum chiar și în acest caz capitaliștii români au ajuns o minoritate economică în propria lor țară, minoritate care cu averea lor nu vor putea salva niciodată un popor. Puciștii ,,democrați” după ce au reușit lovitura de stat au lansat alarma de mizerie capitalistă: ,,Scapă cine poate!” Scăpa-i-ar moartea din viață să îi scape pe acești criminali trădători. Acum au aliați: tâlhărimea occidentală. Să vedem pe cine vor avea ei aliați când oligarhia occidentală nu va mai fi.

 

 

Cheia problemei noastre este inteligența. Dacă nu vom avea inteligență, vom fi omorâți pe rând, treptat până câd nu va mai fi cine să se revolte. Lupta împotriva poporului român este o luptă inteligentă. Este o luptă a unei armate înalt calificate în materie economică, sociologică, politologică, juridică și psihologică. Împotriva unei acțiuni de o asemenea anvergură și profunzime poporul român trebuie să se unească și să se organizeze pentru a-i elimina rând pe rând pe toți cei care sapă la temelia României.

O parte din românii postpuciști adică unii din aceia care nu au plătit cu viața lupta lor împotriva României au greșit atunci când au acceptat treptatele și subtilele sugestii și indicații crimnale ale oligarhiei occidentale. Dacă deținătorii puterii statale în România postpucistă ar fi refuzat propunerile criminale ale oligarhiei capitaliste bruxeleze, i-ar fi determinat pe agresorii occidentali să folosească războiul convențional pentru a ne distruge și atunci s-ar fi văzut mult mai clar cine este dușmanul poporului român. Capitaliștii occidentali au jucat la limită psihologică și au câștigat fără uzul armelor convenționale un război pe care l-ar fi putut pierde dacă stârnea conștiința patriotică a poporului român prin atac frontal.

 

 

Acum capitaliștii bazându-se pe faptul împlinit al subminării economiei populare române, al subminarii statului român, pe rărirea fizică prin omorâre lentă, avorturi pervertiri sexuale și emigrare, pe degradarea mentală a poporului prin televiziuni, radio și ziare precum și prin școlile distruse se raportează altfel la noi. Pun condiții.Dictează legi. Impun norme. Conduc ei. În același timp îți bagă picioarele în gură zicându-ți că este democrație nu dictatură ca în comunism. ,,Jos comunizmu!” Acum străinii sunt stăpâni pe țara noastră și ne iau banii puțini din buzunare prin moluri, farmacii, bănci, servicii pe bunurile noastre legitime, pe toate troacele și gunoaiele venite din lada de gunoi occidentală. Am ajuns colonia prădătorilor capitaliști occidentali. De ce nu ne-au spus de la început că aici au vrut să ne aducă? Răspunsul este că riscau să fie desființați cu capitalismul lor cu tot.

Jaf capitalist în România 2016

Statul capitaliștilor vrea să scoată de 20 de ori mai mulți bani de pe proprietarii locuințelor dacă nu se vor lăsa pe mâna evaluatorilor de locuințe. Statul capitalist postpucist vrea să ne facă boschetari. Practic vor să ne deposedeze de locuințe.

Sursa aici:http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html

Cei care nu-și reevaluează locuințele vor plăti impozite și de 20 de ori mai mari. Numărul evaluatorilor autorizați nu este suficient pentru a face față solicitărilor. În prezent, se oferă date doar despre costul evaluarii unui autoturism, de circa 300 de lei. Cel mai probabil, evaluatorii imobilelor vor crește puternic prețul, în 2016. - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

SeSeCei care nu-și reevaluează locuințele vor plăti impozite și de 20 de ori mai mari. Numărul evaluatorilor autorizați nu este suficient pentru a face față solicitărilor. În prezent, se oferă date doar despre costul evaluarii unui autoturism, de circa 300 de lei. Cel mai probabil, evaluatorii imobilelor vor crește puternic prețul, în 2016. - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

Cei care nu-și reevaluează locuințele vor plăti impozite și de 20 de ori mai mari. Numărul evaluatorilor autorizați nu este suficient pentru a face față solicitărilor. În prezent, se oferă date doar despre costul evaluarii unui autoturism, de circa 300 de lei. Cel mai probabil, evaluatorii imobilelor vor crește puternic prețul, în 2016. - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

Impozitul crește de zeci de ori dacă nu se face reevaluarea apartamentului - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

Impozitul crește de zeci de ori dacă nu se face reevaluarea apartamentului - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

Impozitul crește de zeci de ori dacă nu se face reevaluarea apartamentului - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

Impozitul crește de zeci de ori dacă nu se face reevaluarea apartamentului - See more at: http://www.dcnews.ro/firmele-de-apartament-ce-se-intampla-din-4-ianuarie-2016_493766.html#sthash.x0Eg4UkP.dpuf

Identitatea dintre capitalism şi democraţie

Una dintre minciunile propagate de ideologii capitaliştilor este că democraţia este capitalismul. 

 

Identificarea frauduloasă a democraţiei cu capitalismul este doar unul dintre procedeele de deturnare a a cunoaşterii prin deturnarea gândirii corecte. Alături de la această procedură distructivă a gândirii raţionale se află şi altele. Aici acum ne concentrăm numai asupra acestui procedeu a cărui esenţă este nimicirea principiului identităţii. Acest principiu al cunoaşterii logice cere să considerăm că orice lucru este identic cu sine însuşi şi numai cu sine însuşi.

 

Cum poate fi identică democraţia cu capitalismul?

 

Iată cum.

 

Proprietatea individuală sau particulară asupra bunurilor materiale ale colectivităţii creează un ascendent al individului şi grupului înavuţit asupra restului majoritar al colectivităţii. Acesta este primul semn al puterii poporului. Puterea poporului se înfiripă cu îmbogăţirea unei minorităţi.

 

Chiar din punctul în care persoana sau grupul dispune de mijloacele materiale de trai poate să îşi subordoneze prin plătire celelalte persoane, persoane care nu au bunuri materiale pentru că nu au stăpânit acea artă a deposedării care te face proprietar de capital. Acesta este al doilea semn al puterii colectivităţii în sistemul social şi politic.

 

Următoarea fază în creşterea puterii poporului este condiţionarea existenţei şi funcţionării statului de către posesorii mijloacelor materiale. În această fază vedem cel de la treilea semn al democraţiei capitaliste: creşterea puterii poporului prin subordonarea organizaţiei statale faţă de voinţa persoanelor şi grupurilor deţinătoare de capital.

 

Pasul următor al puterii poporului se concretizează diferenţiat în condiţionarea celor trei tipuri de organe ale puterii statale capitaliste de finanţarea de către posesorii de capital. Aici avem de a face cu lucrul migălos al meşteşugarilor statali: lucrul legiuitor, lucrul executor şi lucrul judecător.

 

De bună seamă că lucrul legiuitor este democratic deoarece veniturile legiuitorilor sunt dependente numai de finanţarea populară făcută prin intermediul contribuţiilor proprietarilor capitalişti. De aceea şi produsele muncii legiuitorilor nu vor fi decât expresia voinţei şi puterii poporului. Capitaliştii sunt garanţii autenticităţii legiuirii populare. Ei nu au interese personale sau de grup. Deci legea nu are caracter de clasă ci numai o natură populară. Această situaţie este suficientă şi nici nu se mai îndoieşte nimeni de buna credinţă a clasei capitaliste. 

 

Deoarece statul capitalist nu este unitar deoarece capitaliştii ca reprezentanţi siguri ai poporului l-au împărţit în trei grupuri de organe care se bat între ele cu puteri egale, organul legiuitor nu are cum să îşi impună voinţa organului executiv sau organului judecător. Nu are cum deoarece deşi este finanţat de minoritatea cinstită a proprietarilor imediat ce ar încerca să înşele legiuitorilor li s-ar şi paraliza oarece de frica poporului. Legiuitorilor li s-a inoculat virusul paralizării la alegeri, virus ce se activează imediat la începerea legiuirii. În mod inexorabil atât proprietarul capitalist cît şi legiuitorul sunt slujitori ai majorităţii cel puţin, dacă nu ai totalităţii poporului.

 

Trecând la organele executive constatăm că legea de fier a democraţiei acţionează imperturbabil. Organul executiv are garantată egalitatea de putere cu organul legiuitor deoarece execută întocmai şi la timp norma făcută de legiuitor finanţat de capitalist care musai nu poate fi capitalist decât sub acceptul şi controlul poporului.

 

Organul judecător se află în egalitate cu organul executor deoarece şi el se subordonează legilor făcute de legiuitor care este controlat de popor prin garanţii capitalişti. De asemenea organul judecător este egal cu legiuitorul deoarece judecă numai în baza legilor făcute de acesta, legi care nu pot fi decât expresia motivaţiilor populare garantate de clasa proprietarilor. Judecătorul are o dublă egalitate: este egal cu legiuitorul ca judecător pe norme făcute de legiuitor dar este egal şi cu executorul pentru că îi judecă faptele iar executorul trebuie să se subordoneze deciziilor judecătorului. Această dublă egalitate o are şi organul executor deoarece el execută şi legea făcută de legiuitor dar şi hotărârea judecătorului.

 

Cine are felonia de a crede că este ierarhie  socială este de o mârşăvie condamnabilă deoarece egalitatea este liniară: puterea poporului este egală cu puterea capitaliştilor şi puterea capitaliştilor este egală cu puterile statale.

 

Ceea ce era de demonstrat.

DemoDuba poliţiei stă la pândocraţie capitalistă

Astăzi 2015-06-07 la ora 19 capitaliştii şi-au exemplificat în Piaţa Universităţii din Bucureşti democraţia capitalistă.

În timpul în care cetăţenii patrioţi au spus adevărul despre sabotarea economiei naţionale româneşti prin defrişarea pădurilor poliţiştii i-au eliminat pe protestatari din Piaţa Universităţii prin avertizare amendare şi ridicare cu forţa, ducerea în dube şi apoi la secţiile de poliţie pentru a fi amendaţi.

Reacţia poliţiei politice   a fost tipică. Călcându-se în picioare principiul liberei exprimări a voinţei poporului pentru apărarea unei valori materiale bazale a ţării, poliţia politică capitalistă a ridicat mai presus de aceste valori formalităţile unui regulament de funcţionare a adunărilor şi au reprimat o manifestaţie pentru simplul motiv că manifestanţii nu au înştiinţat primăria că vor să facă adunare pentru comunicarea subminării cadrului natural al poporului român.

Deci înştiinţarea primăriei pentru o adunare publică este mai importantă decât înştiinţarea poporului de săvârşirea crimei de subminare a economiei naţionale.

Ăia care au vândut pădurile poporului român au plătit amenzi pentru că nu au anunţat sabotarea economică a României?

Ăia care  trebuiau să apere mediul natural al României au anunţat că sunt părtaşi la un dezastru naţional?

Etc. etc.

Vorbele sunt de prisos România capitalistă postpucistă.

Nu! Este răspunsul general. Nici înştiinţări nici amenzi nu au plătit trădătorii de neam şi ţară. Au făcut crimele fără să anunţe poporul şi nu au plătit nimic pentru actele lor criminale.

Amenzile le plătesc băieţii tineri care trebuiau să înştiinţeze primăria bucalistă că vor să comunice poporului subminarea economiei naţionale şi trădarea.

Aceasta este democraţia capitalistă.

Oamenii au tremurat de frică şi au fugit din faţa poliţiei politice astăzi  şapte iunie 2015 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste România.

Trăiască capitalizmu! Jos comunizmu!

La 200 de metri de locul protestului terminat democratic cu amenzi şi arestări pentru că s-a protestat pentru interes naţional nu pentru burduhanele capitaliste, capitaliştii au organizat un circ în jurul statuii lui Mihai Viteazul de care şi-au bătut joc în faţa copiilor borând apă din gură spre copii mici.

Borîrea apei din gură în faţa statuii lui Mihai Viteazu a fost mult mai ochei decît protestul vital pentru pădurile poporului român. Au adunat capitaliştii de două ori mai mulţi spectatori decât au fost protestatarii  pentru apărarea pădurilor.

Peste drum de circari lângă spitalul Colţea capitaliştii au organizat o altă momeală anesteziantă a revoltei împotriva subminării şi trădării: un concert cu spatele la protest.

Capitaliştii au diferite droguri pentru clasele  de jos ale poporului. Ba le bagă circ, ba le bagă muzică, ba le bagă pornografie, ba le bagă violenţă ba le bagă perversiuni sexuale, etc. etc. Vorbele nu mai au valoare.

Iată câteva imagini de la democraţia capitalistă din Piaţa Universităţii din 2015-06-07 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste Române postpuciste.

Un cerşetor capitalist în apropierea  protestului anticapitalist

Duba poliţiei politice stă la pândă.

Poliţia era aliniată şi în faţa Teatrului  Naţional Bucureşti

În faţa fântânii arteziene erau aliniaţi poliţişti capitalişti.

Poliţiştii erau nu pentru apărarea protestatarilor şi priveau cu ură la protestatari.

Teatrul Naţional Român are aspectul batjocoritor al unei paraşute capitaliste

Încă o dubă de poliţie capitalistă.

Doi poliţişti ai capitaliştilor gata de bătaie.

Tensiunea psihică creşte

Protestatarii erau mai puţini decât poliţiştii.

Protestatarii nu erau violenţi.

Poliţiştii erau nervoşi.

În faţa teatrului paraşută poliţiştii păzeau.

Tensiune psihică la poliţişti.

Se aştepta ceva.

Situaţia nu prezenta nici un semn periculos.

Între protestatari era o atmosferă destinsă.

O discuţie care se ridică la opoziţie.

Oamenii nu se aşteptau la violenţă.

Totul părea normal în conduita protestatarilor.

Nimeni nu manifesta violenţă

Poliţiştii s-au grupat câte patru şi au sărit la câte un vorbitor la megafon.

Un român despre care se spunea că e cetăţean german este încercuit de poliţişti şi poliţiştii îi cer actul de identitate.

Românul protestează ştiind că va fi amendat pentru că a vorbit pentru ţară.

Poliţistul devine mai agresiv şi îl previne că dacă nu dă buletinul va fi ridicat cu forţa.

Mai mulţi poliţişti intervin la cetăţeanul german  pentru a-l prinde.

Prietenul său cu ochelari se solidarizează cu el şi poliţiştii îl apucă şi pe el iar el se agaţă puternic de barele de fier pentru a nu fi ridicat cu forţa de poliţişti. Lumea din jur devine agitată se revoltă şi urlă.

Începe prinderea de mâini a cetăţeanului german şi unii protestatari îi sar în ajutor. Poliţiştii se înmulţesc în jurul celui vizat de poliţie şi îi domină prin forţă pe protestatarii care sar să-l ajute pe cetăţeanul german.

Poliţia se purta ameninţător faţă de oamenii din jurul fântânii arteziene şi încerca să îl agaţe când pe unul când pe altul. Situaţia nu mai putea fi controlată. Dacă protestatarii erau mai mulţi decât poliţiştii atunci foarte probabil s-ar fi iscat o bătaie generală între protestatari şi poliţia politică.

Cetăţeanul german şi prietenul lui cu ochelari sunt înşfăcaţi de poliţişti şi târâţi spre duba băgată lângă Facultatea de Arhitectură.

.

Protestatarii au fugit spre dubă urlând dar poliţiştii au fugit în jurul dubei făcând cordon ca să nu ajungă cei revoltaţi la dubă unde au fost băgaţi cu forţa nişte vorbitori.

Oamenii fiind puţini nu le mai rămânea decât să asiste pasiv  fotografiind sau filmând capturarea rând pe rând a vorbitorilor la megafoane.

Atmosfera era violentă între oamenii din jurul fântânii arteziene dar erau mai puţini decât poliţiştii căci dacă erau mai mulţi democraţia capitalistă s-ar fi lăsat cu ciomăgeli populare între poliţia capitalistă şi poporul a cărui putere tocmai se exercită în dube acum...

e

În faţa Universităţii de Stat capitaliştii au organizat un circ pentru prostirea poporului unde barbaţi borau pe gură apă spre copii lângă statuia lui Mihai Viteazul.

Lângă spitalul Colţea capitaliştii distribuie drogul muzical pentru oamenii ,,culţi” nu pentru cei ce îşi pun viaţa în joc pentru salvarea României.

Discuţii capitaliste

VladB spune:

31/10/2014 la 13:28

Capitalismul este un sistem perdant pentru ca nu poti produce etern mai mult pentru ca resursele sunt limitate, mai bun are o limita de la care pretul incepe sa fie factorul predominant si nu calitatea fapt care invariabil face ca in timp calitatea sa scada: a se vedea alimentele insipide, cu coloranti si aditivi, masinile ieftine. In ultima instanta eficienta are si ea o limita a timpului. In momentul in care reusesti sa produci ceva intr-un interval cvasi nul e clar ca nu se mai poate imbunatati. Criteriul pretului are si el o limita fizica cea a resurselor, pentru ca nu poti oferi gratis decat ceva ce nu este cuantificabil material de exemplu servicii, materia prima din care sunt facute bunurile fiind limitata va avea un pret. Exista cu alte cuvinte un moment in care calitatea si disponibilitatea bunurilor va fi afectata. Cei afectati vor avea de suferit, e o chestiune doar de timp.
Piata nu este libera. Este o iluzie intretinuta de cei care detin capitalul sau sunt in pozitii de putere. In conuzie cei care au acumulat resurse de capital foarte mari dicteaza pe piata. Nu poti sa vorbesti de o competitie reala intre un intreprinzator care trebuie sa faca credite si o corporatie cu venituri de zeci de miliarde care sunt tratati “egal”. Unde e egalitatea si unde e “libertatea” pietei ?
Proprietatea privata este o conditie necesara oricarei libertati, cu toate acestea ea nu este garantata in nici una din asa zisele economii “libere” si anume, pe proprietate esti fortat sa platesti impozit chiar daca nu beneficiezi si nu vrei sa beneficiezi de serviciile oferite de Stat.
Statul ca si cumul de legi si organe administrative impreuna cu sistemul monetar sunt in fapt garantii si liantii economiei “libere”. Statul, sa-i spunem capitalist, nu serveste interesele oamenilor, ceea ce ar trebui de fapt sa faca ci gireaza un sistem disfunctional accentuand disparitatile economice.
Pentru a remedia aceste aspecte Statul ar trebui sa garanteze dreptul la proprietate fara sa asocieze un cost pentru acest lucru. Impozitele si taxele ar trebui sa fie optionale si defalcate pe categorii in asa fel incat omul sa stie pentru ce plateste ( drumuri, educatie, sanatate, fond social, samd). De asemenea ar trebui sa fie o taxa pentru eficienta. Daca poti produce sa zicem haine pentru cateva sute de mii de oameni inseamna ca esti incredibil de eficient si ca sporul de eficienta nu are cum sa fie in beneficiul societatii ci in detrimentul ei. Omul trebuie vazut ca o fiinta sociala asistatii ar trebui sa fie o categorie mai larga care sa includa extremele sociale: cei care nu fac nimic productiv si cei care fac prea multe.

Răspunde

Capitalist roman spune:

31/10/2014 la 19:38

Eu sunt un adevarat capitalist, eficient si de succes. Deci, am investit:(m-au costat)
250 Eu-lucrare licenta; 250 Eu lucrare dizetatie pt. masterat; 1500 Eu dati cui trebuie si iata-ma cadru universitar; Inca 3000 Eu m-a costat doctoratul. Total 5000 Eu.
Iar acum sunt profesor universitar cu un salar mediu de 1000 Eu pe luna, 12 ore pe saptamana si 4 luni vacanta pe an. Asa ca ma doare in palarie de bugetari. Capitalismul romanesc sa traiasca !

Răspunde

Capitalista romanca spune:

01/11/2014 la 12:07

Draga Capitalistule roman, eu am obtinut o eficienta si mai mare (mult mai mare) decat tine.
Eu am fost amanta sefului de catedra si nu m-a costat nimic ,nici angajarea ,nici doctoratul , decat o multime de clipe placute. Plus mute excursii “de documentare” prin strainatate, la fel de placute si instructive, platite evident de Universitate.Acum sunt si prodecan in facultatea mea, asa ca pot spune cu indreptatire ca nu pot face o mie de fraieri barbati ce poate face o singura femeie cu sexul ei binecuvantat. Hai noroc!

http://www.contributors.ro/economie/cum-functioneaza-capitalismul-ghid-pentru-oameni-nu-clase/

Puterea capitalistă judecătorească

Puterea capitalistă este unitară. Latura judiciară a puterii capitaliste se exercită prin prin mecanisme de drept şi de stat mult mai flexibile astăzi decât altădată mai adecvate exploatării oamenilor. Unul dintre aceste mecanisme este pedepsirea celui care cere dreptate. 

Împotriva celui care vrea justiţie oligarhia capitalistă are următoarele pârghii juridice:

1.Încărcarea cu cheltuieli a celui care cere dreptate.

Pentru a putea împrăştia eforturile celui care justiţie, capitaliştii impun taxe crescânde pe actele judiciare astfel încât cel nedreptăţit să nu le poată plăti şi depăşi.

Pentru a nu fi tras la răspundere capitalistul care acţionează în defavoarea cetăţeanului. 
Cel ce vrea să combată un abuz capitalist prin lege, cetăţeanul cinstit este obligat să plătească cheltuieli ocazionate de proces supraîncărcate faţă de necesitatea procesului. De exemplu trebuie să folosească un onorariu foarte mare pentru avocat.

Experţii sunt scoşi în afara activităţii statale pentru a lucra particular. Deci statul este slăbit exact în zonele de activitate în care ar trebui să îl servească pe cetăţeanul cinstit. Aceasta este o dovadă că statul capitalist nu este un stat al oamenilor cinstiţi.

Tot pentru a nu fi traşi la răspundere capitaliştii stabilesc tarife foarte mari pentru experţi ca să nu nu poată fi plătite de către petent.

2. Complicarea procedurilor.

Sunt îngreunate condiţiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.

Un cetăţean ce munceşte nu poate îndeplini condiţiile de admisibilitate ale cererii pentru că sunt complicate şi sub pretextul profesionalizării activităţii legiuitorii capitalişti le multiplică până la sabotaj.

Prin mulţimea regulilor şi prin dispunerea lor neştiinţifică şi nepractică capitaliştii caută să îl descurajeze pe petent.

3. Scurtarea programului de lucru cu publicul.

Prin organizarea antidemocratică a programului de activitate zilnică a instituţiilor juridice este împiedicat accesul la justiţie a părţii vătămate şi este urmărită protejarea prelungită a răufăcătorilor. Orarul instituţiilor este astfel făcut ca cetăţeanul prin în munca capitalistă nu mai ajunge să îi contacteze pe funcţionarii sistemului judecătoresc.

4. Parazitismul birocratic al capitalismului.

Deşi cheltuiesc sume enorme cu tehnica informatizării în fapt cantittate de hârtii pe care dublează evidenţa face ca munca funcţionarilor să devină o rutină. Fiecare funcţionar caută să scape de corvoada arhivistică şi să petreacă timpul într-un mod mai uşor de suportat.

De fapt scade calitatea actilui judecătoresc prin cantitatea dosarelor ce se adună.

5. Perfecţionarea infracţională în interiorul sistemului judecătoresc.

Esenţa partinică, de clasă a orânduirii capitaliste imprimă şi sistemului judecătoresc acest caracter de deposedare prin multiple metode judiciare de fraudare, înşelare şi furare. Activitatea judecătorească capitalistă ocazionează acumularea de experienţă periculoasă social în activitatea deposedare materială.

Există în sistemul capitalist judiciar o experienţă infracţională care depăşeşte pe departe experienţa amatoricească din afara sistemului.

6. Propaganda mincinoasă a dreptului capitalist.

Pe multiple căi se propagă diferite principii care sunt principii false ale dreptului capitalist: principiul separării puterilor capitaliste de stat, principiul statului de drept etc. În realitate aceste idei nu sunt principii pentru că în realitate statul capitalist acţionează unitar în diversitatea formelor sale de subjugare faţă de motivaţiile capitaliştilor.

De exemplu separarea puterilor capitaliste în stat nu este compusă din puterile legislativă, executivă şi judecativă ci se dispune în cele trei puteri susmenţionate pentru că trebuie salvgardată puterea unică a capitaliştilor asupra restului poporului în vederea exploatării pentru profit.

În general procesul judiciar capitalist se sfârşeşte prin sărăcirea petentului cinstit, abandonarea acţiunii judiciare, pedepsirea petentului pentru încercarea de a face dreptate.

7. Manevrarea personalului incompetent.

Capitaliştii au grijă ca şcolile de drept să fie din ce înce mai neştiinţifice. Aceasta produce ca efect creşterea cantităţii de licenţiaţi în drept care nu posedă cunoştinţele priceperile şi deprinderile profesionale.

Această masă de absolvenţi necalificaţi este însă foarte utilă pentru manipularea dosarelor. În caz de descoperire vinovaţii nu sunt pedepsiţi ci sunt pedepsiţi aceste slugi capitaliste. De exemplu o anchetă poate să nu fie bine făcută, o cauză să nu fie bine încadrată o sentinţă să fie greşit judecată. O slabă pregătire nu formează conştiinţă cetăţenească şi nici una profesională ceea ce se poate constata în modul iresponsabil în care este făcut lucrul judiciar.

Un efect al existenţei acestei mase de manevră este că în multe cazuri personalul judiciar nu acţionează ca părţi ale unei instituţii sociale utile cetăţenilor ci ca persoane particulare. De exemplu un funcţionar poate să îşi rezolve o problemă personală prin exercitarea funcţiei sale pentru a presa un cetăţean să sustragă un document de la dosar pentru a avantaja o parte din proces.