Se afișează postările cu eticheta drept. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta drept. Afișați toate postările

2015/07/29

Identitatea dintre capitalism şi democraţie


Una dintre minciunile propagate de ideologii capitaliştilor este că democraţia este capitalismul. 

 

Identificarea frauduloasă a democraţiei cu capitalismul este doar unul dintre procedeele de deturnare a a cunoaşterii prin deturnarea gândirii corecte. Alături de la această procedură distructivă a gândirii raţionale se află şi altele. Aici acum ne concentrăm numai asupra acestui procedeu a cărui esenţă este nimicirea principiului identităţii. Acest principiu al cunoaşterii logice cere să considerăm că orice lucru este identic cu sine însuşi şi numai cu sine însuşi.

 

Cum poate fi identică democraţia cu capitalismul?

 

Iată cum.

 

Proprietatea individuală sau particulară asupra bunurilor materiale ale colectivităţii creează un ascendent al individului şi grupului înavuţit asupra restului majoritar al colectivităţii. Acesta este primul semn al puterii poporului. Puterea poporului se înfiripă cu îmbogăţirea unei minorităţi.

 

Chiar din punctul în care persoana sau grupul dispune de mijloacele materiale de trai poate să îşi subordoneze prin plătire celelalte persoane, persoane care nu au bunuri materiale pentru că nu au stăpânit acea artă a deposedării care te face proprietar de capital. Acesta este al doilea semn al puterii colectivităţii în sistemul social şi politic.

 

Următoarea fază în creşterea puterii poporului este condiţionarea existenţei şi funcţionării statului de către posesorii mijloacelor materiale. În această fază vedem cel de la treilea semn al democraţiei capitaliste: creşterea puterii poporului prin subordonarea organizaţiei statale faţă de voinţa persoanelor şi grupurilor deţinătoare de capital.

 

Pasul următor al puterii poporului se concretizează diferenţiat în condiţionarea celor trei tipuri de organe ale puterii statale capitaliste de finanţarea de către posesorii de capital. Aici avem de a face cu lucrul migălos al meşteşugarilor statali: lucrul legiuitor, lucrul executor şi lucrul judecător.

 

De bună seamă că lucrul legiuitor este democratic deoarece veniturile legiuitorilor sunt dependente numai de finanţarea populară făcută prin intermediul contribuţiilor proprietarilor capitalişti. De aceea şi produsele muncii legiuitorilor nu vor fi decât expresia voinţei şi puterii poporului. Capitaliştii sunt garanţii autenticităţii legiuirii populare. Ei nu au interese personale sau de grup. Deci legea nu are caracter de clasă ci numai o natură populară. Această situaţie este suficientă şi nici nu se mai îndoieşte nimeni de buna credinţă a clasei capitaliste. 

 

Deoarece statul capitalist nu este unitar deoarece capitaliştii ca reprezentanţi siguri ai poporului l-au împărţit în trei grupuri de organe care se bat între ele cu puteri egale, organul legiuitor nu are cum să îşi impună voinţa organului executiv sau organului judecător. Nu are cum deoarece deşi este finanţat de minoritatea cinstită a proprietarilor imediat ce ar încerca să înşele legiuitorilor li s-ar şi paraliza oarece de frica poporului. Legiuitorilor li s-a inoculat virusul paralizării la alegeri, virus ce se activează imediat la începerea legiuirii. În mod inexorabil atât proprietarul capitalist cît şi legiuitorul sunt slujitori ai majorităţii cel puţin, dacă nu ai totalităţii poporului.

 

Trecând la organele executive constatăm că legea de fier a democraţiei acţionează imperturbabil. Organul executiv are garantată egalitatea de putere cu organul legiuitor deoarece execută întocmai şi la timp norma făcută de legiuitor finanţat de capitalist care musai nu poate fi capitalist decât sub acceptul şi controlul poporului.

 

Organul judecător se află în egalitate cu organul executor deoarece şi el se subordonează legilor făcute de legiuitor care este controlat de popor prin garanţii capitalişti. De asemenea organul judecător este egal cu legiuitorul deoarece judecă numai în baza legilor făcute de acesta, legi care nu pot fi decât expresia motivaţiilor populare garantate de clasa proprietarilor. Judecătorul are o dublă egalitate: este egal cu legiuitorul ca judecător pe norme făcute de legiuitor dar este egal şi cu executorul pentru că îi judecă faptele iar executorul trebuie să se subordoneze deciziilor judecătorului. Această dublă egalitate o are şi organul executor deoarece el execută şi legea făcută de legiuitor dar şi hotărârea judecătorului.

 

Cine are felonia de a crede că este ierarhie  socială este de o mârşăvie condamnabilă deoarece egalitatea este liniară: puterea poporului este egală cu puterea capitaliştilor şi puterea capitaliştilor este egală cu puterile statale.

 

Ceea ce era de demonstrat.

2015/05/09

Ce este dreptul?

Dreptul este totalitatea deciziilor şi legilor statului care reglementează într-un anumit fel relaţiile sociale dintre oameni. Dreptul este voinţa clasei dominante dintr-o societate dată voinţă ridicată la rangul de lege de stat.

2014/07/10

Mutilarea învățământului dacic


În primul rând chiar patrioții care discută despre patriotism sunt loviți de mutilarea pedagogică postpucistă. Nu cunosc termenii pe care îi folosesc.
Organizarea procesului de învățămânr superior în două trepte a fost făcută de slugoii Occidentului pentru a ține tineretul ocupat până la vârsta căsătoriei pentru că altfel trebuia să le ofere o profesie până la 20 de ani și să îi instruiască militar ca apoi să le ofere munci productive.
Admițând cacialmaua occidentală cu facultatea ca învățământ popular de masă facem următoarele observații.

  1. După trei ani de studii generale într-o profesie superioară presupunând că absolventul și-a însușit cunoștințele, priceperile și deprinderile din programă nu ai putea să fii licențiat (dezlegat) pentru practicarea profesiei. Licențierea ar pune absolventul licențiat în sarcina de a rezolva probleme specifice profesiei pe care el în fapt nu o stăpânește. Licențiatul nu este calificat.
  2. După încă doi ani în care chipurile licențiatul se specializează după titulatura englezită el trebuie să devină maestru adică ,, master”. Cum poți fi maestru într-o profesie după cinci ani de școală. Aceasta este o propagandă demagogică a capitaliștilor. Școala post licență se numește românește ”masterat” nu master dar mulți dintre agramații postpuciști engleziți nu cunosc nici aceste cuvinte englezești.
Spălați-vă imediat de zoaiele culturii occidentale. Nu numai că nu veți fi maeștri după cinci ani de studii facultatiste capitaliste dar vă veți face și de râs pentru că nu veți ști ce sunteți.

Pe de altă parte sesizarea unor observatori că facultățile de istorie sunt mutilate de doctrina oficială a imperialismului american este doar o reflectare parțială a acțiuniii pedagogice criminale a Occidentului împotriva Daciei.
Mutilarea învățământului
Mutilarea sistemului și procesului de învățământ român este parte integrantă din acțiunea generală de distrugere a poporului nostru pe baza banilor noștri. Nici că se putea o luptă mai calificată. În acest fel puteți constata dacă mergeți la fața locului că toate școlile cu aplicație socială directă sunt mutilate caricatural astfel încât nu mai scot absolvenți cu pregătire superioară ci simple slugi de buticari și de mafioți politici.
Luăm cîteva exemple.
Facultatea de economie în loc să pregătească specialiști care să organizeze producția, distribuția, schimburile, transporturile unei economii naționale se ocupă de pregătirea de specialiști în deposedare capitalistă a poporului român.
Mână în mână cu facultatea de economie merge facultatea capitalistă de drept care în loc să se ocupe cu pregătirea juriștilor care să aranjeze cadrul juridic pentru buna desfășurare a vieții poporului român se ocupă cu pregătirea specialiștilor în apărarea clicii capitaliste interne și externe notamente occidentale. Probă stă constituția postpucistă, codurile penale și civile precum și codurile de procedură civilă și penală.
Facultatea de sociologie din facultate științifică în care cercetarea trebuia să se finalizeze în soluții ale problemelor colectivității umane a ajuns să formeze slujitori de întreprinzători capitaliști agramați care subordonează metodologia cercetării sociologice întreținerii buricului din colțul străzii.
Facultatea de psihologie a substituit cunoașterea științifică a bazei activității psihice cu studiul fenomenelor comportamentale în vederea manipulării forței de muncă și a agenților acțiunii sociale în slujba capitaliștilor. Aici nu există de exemplu un masterat de cercetare științifică neuropsihologică.
Facultatea de filosofie caută să îndepărteze tinerii aspiranți la onoarea de a deveni filosofi și înțelepți ai națiunii. Cei care perseverează sunt orientați imediat către probleme minore și nu către autenticele probleme filosofice. Profesorii caută să îi orienteze către teme speciale ce țin de diferite științe astfel încât așa zisul maestru în filosofie după cinci ani este un diletant bun de compus jocuri pe calculator dar incapabil de a prelua și soluționa o problemă filosofică precum aceea privitoare la sensul existenței umane.
Facultatea de istorie deși ar părea mai obiectivă este totuși supusă procesului imperializării. Istoria în sine nu este o cunoaștere științifică teoretizată sau teoretizantă. Ea are ca sarcină urgentă identificarea obiectivă a faptelor. Totuși poate fi manipulată și cercetarea istorică atunci când nu pornește de la inventarierea faptelor. Dacă pornește de la o doctrină atunci faptele vor fi alese pentru susținerea acelei doctrine. În cazul prezent avem doctrina imperialistă a romanizării poporului român și doctrina poporului ales de Iehova în virtutea căreia toate popoarele trebuie să se subordoneze zeilor semitici: Iehova, Iisus, Spiritul sfânt, etc.
Probabil că toate școlile cu impact social direct sunt îndoctrinate întru acest fel; urmează doar să vă documentați.

Soluții

  1. Memorii la Ministerul învățământului;
  2. Lansarea unui program complex de instruire și educare dacică prin intermediul persoanelor, grupurilor și organizațiilor patriotice;
  3. Căutarea temeiurilor juridice pentru atacarea programelor antinaționale;
  4. Construirea unei concepții dacice generale despre Dacia actuală sub aspectul stării prezente și sub aspectul stării posibile;
  5. Obstrucționarea activităților antidacice flagrante.
  6. Etc.