O propunere sociologică-termenul de putere socială

O analiză științifică a puterii sociale

Se folosește în mod greșit termenul democrație. Un semn al folosirii eronate este că a fost extins de la popor la alte specii de colectivități umane.Cauzele care au determinat această folosire eronată sunt legate de : practica socială comuncicării rapide,neglijente, incapacitatea de gândire personală sau de grup. Există însă o cauză politică: perpetuarea folosirii greșite, fără discernământ a termenului ,,democrație” face bine la conservarea sitemului social capitalist. Ascunde bine exercitarea abuzivă a puterii de către clasa capitaliștilor sub masca puterii poporului.

Trebuie să lămurim ce este poporul.

După DEX 1998, POPÓR, popoare, 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.

Această definiție a poporului este neștiințifică: îi lipsește liantul biologic. Un popor nu se poate forma numai pe bază de teritoriu, limbă și tradiții culturale. Dacă se adună mai mulți oameni din continente și rase diferite pe același teritoriu, adoptă aceeași limbă și cultură ei nu formează niciodată un popor. Mai lipsește un element științific: cantitatea. De la ce cantitate o colectivitate umană devine un popor. De la un milion , de la cinci milioane de la zece milioane? Bine, vor spune sociologii dar un dicționar lingvistic nu poate fi luat drept cadru general de definire științifică a tuturor termenilor. Un dicționar lingvistic consemnează doar semnificațiile unui termen într-o colectivitate dată care are o limbă. Bine, atunci înseamnă că există un fundament al definirii care  nu ne leagă de vreo paradigmă gramaticală. Care este acel fundament care ne dă certitudinea definirii raționale a unui termen? Probleme nerezolvate... Este vai de școala noastră pentru că este vai de știința noastră.

Să încercăm cumva să revenim la la termenul democrație. Etimologia spune că termenul elin kratos stă la baza termenului democrație alături de cel de demos care înseamnă popor. Ce este poporul ne-am lămurit ca în tren. Ce este puterea? Acesta este un subiect din lista subiectelor interzise de ideologia dominantă a capitaliștilor. Cum să facem să îl descifrăm că de cauți în ,,democratul” internet nu vei găsi un termen bine definit? Va trebui să luăm la răsfoit hârțoagele demodate care spre deosebire de encicolpediile internetistice au niște autori, date și locuri de editare. Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009 nu identifică nici o definiție care să circumscrie puterea socială sau puterea colectivității legată de decidere.

Circumscrierea puterii sociale a unei colectivități este legată de decidere. Se vede într-o colectivitate cine are putere atunci când se finalizează o decidere într-o decizie. Puterea socială este un raport între puterile parțiale care la rândul lor sunt rezultante între puterile individuale. Doctrinarii comuniști au spus că atât timp cât în colectivitate există clase sociale puterea este exercitată de clasa mai puternică. Chiar din dicționarul filosofic din 1969 constatăm o greșeală logică: că în societățile clasiale democrația este exercitarea puterii de către o clasă. Dacă puterea este exercitată de o clasă a poporului, atunci cum este exercitată de popor? Vai de cărțile noastre! Neîndemînaticul definitor al democrației din 1969 a vrut să zică altceva decât a scris: în societățile clasiale nu există exercitarea puterii de către popor adică în societățile împărțite în clase sociale nu există democrație. Așa da tătucă. Acuma se potrivește cu teza dependenței claselor de relația de proprietate căci clasele sociale definite după alte criterii decât raportarea la relația de proprietate asupra bunurilor nu sunt teoretic vorbind, stabile; rozătorii de ciungă și băutorii de pepsi nu sunt clase sociale.

Am sosit în punctul în care trebuie să descoperim temeiul termenului de democrație. Etimologia rămâne etimologie deoarece în mod decent ne arată originea termenului. Dar atât. Termenul de democrație nu trebuie extins abuziv dincolo de referirea la colectivitatea umană numită popor. De acolo vine, acolo rămâne dacă vrem să fim serioși. Bulangeala capitalistă însă nu ne dă pace și ne arată ea că termenul de democrație merge și la alte situații. Manipulatorii capitaliști ne antrenează în aplicații scremute cum ar fi democrația grupurilor mici, democrația diadei, a cuplului, a triadei, a familiei, a neamului, a tribului a uniunii de triburi, a grupurilor mari, a organizațiilor etc.

Să presupunem că este cum zice ideologul capitaliștilor. În cazul acesta am avea următoarea succesiune de concretizări ale democrației: puterea poporului unei perechi de oameni, puterea poporului unui grup de trei persoane, puterea poporului unui grup de patru persoane, puterea poporului de cinci persoane, puterea poporului de zece persoane, puterea poporului unui grup de 15 persoane, puterea poporului neamului, puterea poporului tribului, puterea poporului uniunii de triburi, puterea poporului unei organizații. Hi,hi, va râde prostologul și va zice că totul e o chestiune de limbaj, că de fapt realitatea nu există, că toate sunt construcții mentale și lingvistice, că de fapt tu însuți nu exiști, că el însuși nu există, ș.a.m.d. Cunoaștem avortoanele social-politice. Nu mai este nevoie de lămuriri.

Totuși nu suntem lămuriți asupra ideii de putere exercitată în cadrul unei colectivități umane. Această idee se face necesară din cauzele mai sus enunțate. Colectivități umane există, putere în colectivități există. Nu avem termen pentru exprimarea puterii din colectivitatea umană. Cel folosit de greci este logic inaplicabilpentru că este particular. 

Este o regulă nescrisă printre intelectuali pseudo-români cum că poporul român este prost și el nu are capacitate creatoare. Regula este valabilă și pentru crearea lingvistică. Activitatea de creare este numai la popoarele superioare din Occident în special în ghetourile democratice de la Paris, Londra și New York. Totuși noi nu ne vom autocenzura la sugestie și vom crea lexic românesc.

Puterea specifică dintr-o colectivitate umană apare în viața colectivității din cauza voinței de a fi a oamenilor din colectivitate. Acum urmează să îi dăm nume: puterea generală în colectivitate o numim putere socială sau sociocrație . Pornim acum de la individual la universal. Dacă într-o colectivitate umană puterea, altfel spus deciderea privind acțiunile importante pentru colectivitate aparține numai unei singure persoane atunci avem specia puterii sociale numită monocrație sau personocrație. Dacă puterea socială dintr-o colectivitate aparține unei minorități adică unei cantități demografice de la 2% inclusiv până la 49% inclusiv atunci avem specia puterii sociale numită minocrație. Dacă puterea de decidere ( de determinare) a acțiunilor majore într-o colectivtate umană aparține unei jumătăți, atunci acolo este semicrație. Semicrația este o posibilitate cu mică probabilitate de realizare dar trebuie reținută pentru că poate fi. Dacă puterea socială de determinare a acțiunilor majore în colectivitate aparține unei cantități umane de la 51% până la 99% atunci ea se numește majoricrație sau dominocrație. Dacă puterea determinării acțiunilor sociale majore în colectivitatea umană este exercitată de sută la sută din membrii colectivității atunci puterea socială se numește totalocrație.

Legat de putere în colectivitate s-ar putea face obiecții că ar fi o chestiune politologică, sau economică sau juridică sau de altă specie socială. Nu negăm dar tot ce este social este sociologic abordabil și interpretabil și în consecință toate speciile puterii sociale după naturile lor sunt subordonate genului putere socială.

Mutilarea învățământului dacic

În primul rând chiar patrioții care discută despre patriotism sunt loviți de mutilarea pedagogică postpucistă. Nu cunosc termenii pe care îi folosesc.

Organizarea procesului de învățămânr superior în două trepte a fost făcută de slugoii Occidentului pentru a ține tineretul ocupat până la vârsta căsătoriei pentru că altfel trebuia să le ofere o profesie până la 20 de ani și să îi instruiască militar ca apoi să le ofere munci productive.

Admițând cacialmaua occidentală cu facultatea ca învățământ popular de masă facem următoarele observații.

1. După trei ani de studii generale într-o profesie superioară presupunând că absolventul și-a însușit cunoștințele, priceperile și deprinderile din programă nu ai putea să fii licențiat (dezlegat) pentru practicarea profesiei. Licențierea ar pune absolventul licențiat în sarcina de a rezolva probleme specifice profesiei pe care el în fapt nu o stăpânește. Licențiatul nu este calificat.
2. După încă doi ani în care chipurile licențiatul se specializează după titulatura englezită el trebuie să devină maestru adică ,, master”. Cum poți fi maestru într-o profesie după cinci ani de școală. Aceasta este o propagandă demagogică a capitaliștilor. Școala post licență se numește românește ”masterat” nu master dar mulți dintre agramații postpuciști engleziți nu cunosc nici aceste cuvinte englezești.

Spălați-vă imediat de zoaiele culturii occidentale. Nu numai că nu veți fi maeștri după cinci ani de studii facultatiste capitaliste dar vă veți face și de râs pentru că nu veți ști ce sunteți.

Pe de altă parte sesizarea unor observatori că facultățile de istorie sunt mutilate de doctrina oficială a imperialismului american este doar o reflectare parțială a acțiuniii pedagogice criminale a Occidentului împotriva Daciei.

Mutilarea învățământului

Mutilarea sistemului și procesului de învățământ român este parte integrantă din acțiunea generală de distrugere a poporului nostru pe baza banilor noștri. Nici că se putea o luptă mai calificată. În acest fel puteți constata dacă mergeți la fața locului că toate școlile cu aplicație socială directă sunt mutilate caricatural astfel încât nu mai scot absolvenți cu pregătire superioară ci simple slugi de buticari și de mafioți politici.

Luăm cîteva exemple.

Facultatea de economie în loc să pregătească specialiști care să organizeze producția, distribuția, schimburile, transporturile unei economii naționale se ocupă de pregătirea de specialiști în deposedare capitalistă a poporului român.

Mână în mână cu facultatea de economie merge facultatea capitalistă de drept care în loc să se ocupe cu pregătirea juriștilor care să aranjeze cadrul juridic pentru buna desfășurare a vieții poporului român se ocupă cu pregătirea specialiștilor în apărarea clicii capitaliste interne și externe notamente occidentale. Probă stă constituția postpucistă, codurile penale și civile precum și codurile de procedură civilă și penală.

Facultatea de sociologie din facultate științifică în care cercetarea trebuia să se finalizeze în soluții ale problemelor colectivității umane a ajuns să formeze slujitori de întreprinzători capitaliști agramați care subordonează metodologia cercetării sociologice întreținerii buricului din colțul străzii.

Facultatea de psihologie a substituit cunoașterea științifică a bazei activității psihice cu studiul fenomenelor comportamentale în vederea manipulării forței de muncă și a agenților acțiunii sociale în slujba capitaliștilor. Aici nu există de exemplu un masterat de cercetare științifică neuropsihologică.

Facultatea de filosofie caută să îndepărteze tinerii aspiranți la onoarea de a deveni filosofi și înțelepți ai națiunii. Cei care perseverează sunt orientați imediat către probleme minore și nu către autenticele probleme filosofice. Profesorii caută să îi orienteze către teme speciale ce țin de diferite științe astfel încât așa zisul maestru în filosofie după cinci ani este un diletant bun de compus jocuri pe calculator dar incapabil de a prelua și soluționa o problemă filosofică precum aceea privitoare la sensul existenței umane.

Facultatea de istorie deși ar părea mai obiectivă este totuși supusă procesului imperializării. Istoria în sine nu este o cunoaștere științifică teoretizată sau teoretizantă. Ea are ca sarcină urgentă identificarea obiectivă a faptelor. Totuși poate fi manipulată și cercetarea istorică atunci când nu pornește de la inventarierea faptelor. Dacă pornește de la o doctrină atunci faptele vor fi alese pentru susținerea acelei doctrine. În cazul prezent avem doctrina imperialistă a romanizării poporului român și doctrina poporului ales de Iehova în virtutea căreia toate popoarele trebuie să se subordoneze zeilor semitici: Iehova, Iisus, Spiritul sfânt, etc.

Probabil că toate școlile cu impact social direct sunt îndoctrinate întru acest fel; urmează doar să vă documentați.

Soluții

1. Memorii la Ministerul învățământului;
2. Lansarea unui program complex de instruire și educare dacică prin intermediul persoanelor, grupurilor și organizațiilor patriotice;
3. Căutarea temeiurilor juridice pentru atacarea programelor antinaționale;
4. Construirea unei concepții dacice generale despre Dacia actuală sub aspectul stării prezente și sub aspectul stării posibile;
5. Obstrucționarea activităților antidacice flagrante.
6. Etc.