O propunere sociologică-termenul de putere socială

O analiză științifică a puterii sociale

Se folosește în mod greșit termenul democrație. Un semn al folosirii eronate este că a fost extins de la popor la alte specii de colectivități umane.Cauzele care au determinat această folosire eronată sunt legate de : practica socială comuncicării rapide,neglijente, incapacitatea de gândire personală sau de grup. Există însă o cauză politică: perpetuarea folosirii greșite, fără discernământ a termenului ,,democrație” face bine la conservarea sitemului social capitalist. Ascunde bine exercitarea abuzivă a puterii de către clasa capitaliștilor sub masca puterii poporului.

Trebuie să lămurim ce este poporul.

După DEX 1998, POPÓR, popoare, 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.

Această definiție a poporului este neștiințifică: îi lipsește liantul biologic. Un popor nu se poate forma numai pe bază de teritoriu, limbă și tradiții culturale. Dacă se adună mai mulți oameni din continente și rase diferite pe același teritoriu, adoptă aceeași limbă și cultură ei nu formează niciodată un popor. Mai lipsește un element științific: cantitatea. De la ce cantitate o colectivitate umană devine un popor. De la un milion , de la cinci milioane de la zece milioane? Bine, vor spune sociologii dar un dicționar lingvistic nu poate fi luat drept cadru general de definire științifică a tuturor termenilor. Un dicționar lingvistic consemnează doar semnificațiile unui termen într-o colectivitate dată care are o limbă. Bine, atunci înseamnă că există un fundament al definirii care  nu ne leagă de vreo paradigmă gramaticală. Care este acel fundament care ne dă certitudinea definirii raționale a unui termen? Probleme nerezolvate... Este vai de școala noastră pentru că este vai de știința noastră.

Să încercăm cumva să revenim la la termenul democrație. Etimologia spune că termenul elin kratos stă la baza termenului democrație alături de cel de demos care înseamnă popor. Ce este poporul ne-am lămurit ca în tren. Ce este puterea? Acesta este un subiect din lista subiectelor interzise de ideologia dominantă a capitaliștilor. Cum să facem să îl descifrăm că de cauți în ,,democratul” internet nu vei găsi un termen bine definit? Va trebui să luăm la răsfoit hârțoagele demodate care spre deosebire de encicolpediile internetistice au niște autori, date și locuri de editare. Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009 nu identifică nici o definiție care să circumscrie puterea socială sau puterea colectivității legată de decidere.

Circumscrierea puterii sociale a unei colectivități este legată de decidere. Se vede într-o colectivitate cine are putere atunci când se finalizează o decidere într-o decizie. Puterea socială este un raport între puterile parțiale care la rândul lor sunt rezultante între puterile individuale. Doctrinarii comuniști au spus că atât timp cât în colectivitate există clase sociale puterea este exercitată de clasa mai puternică. Chiar din dicționarul filosofic din 1969 constatăm o greșeală logică: că în societățile clasiale democrația este exercitarea puterii de către o clasă. Dacă puterea este exercitată de o clasă a poporului, atunci cum este exercitată de popor? Vai de cărțile noastre! Neîndemînaticul definitor al democrației din 1969 a vrut să zică altceva decât a scris: în societățile clasiale nu există exercitarea puterii de către popor adică în societățile împărțite în clase sociale nu există democrație. Așa da tătucă. Acuma se potrivește cu teza dependenței claselor de relația de proprietate căci clasele sociale definite după alte criterii decât raportarea la relația de proprietate asupra bunurilor nu sunt teoretic vorbind, stabile; rozătorii de ciungă și băutorii de pepsi nu sunt clase sociale.

Am sosit în punctul în care trebuie să descoperim temeiul termenului de democrație. Etimologia rămâne etimologie deoarece în mod decent ne arată originea termenului. Dar atât. Termenul de democrație nu trebuie extins abuziv dincolo de referirea la colectivitatea umană numită popor. De acolo vine, acolo rămâne dacă vrem să fim serioși. Bulangeala capitalistă însă nu ne dă pace și ne arată ea că termenul de democrație merge și la alte situații. Manipulatorii capitaliști ne antrenează în aplicații scremute cum ar fi democrația grupurilor mici, democrația diadei, a cuplului, a triadei, a familiei, a neamului, a tribului a uniunii de triburi, a grupurilor mari, a organizațiilor etc.

Să presupunem că este cum zice ideologul capitaliștilor. În cazul acesta am avea următoarea succesiune de concretizări ale democrației: puterea poporului unei perechi de oameni, puterea poporului unui grup de trei persoane, puterea poporului unui grup de patru persoane, puterea poporului de cinci persoane, puterea poporului de zece persoane, puterea poporului unui grup de 15 persoane, puterea poporului neamului, puterea poporului tribului, puterea poporului uniunii de triburi, puterea poporului unei organizații. Hi,hi, va râde prostologul și va zice că totul e o chestiune de limbaj, că de fapt realitatea nu există, că toate sunt construcții mentale și lingvistice, că de fapt tu însuți nu exiști, că el însuși nu există, ș.a.m.d. Cunoaștem avortoanele social-politice. Nu mai este nevoie de lămuriri.

Totuși nu suntem lămuriți asupra ideii de putere exercitată în cadrul unei colectivități umane. Această idee se face necesară din cauzele mai sus enunțate. Colectivități umane există, putere în colectivități există. Nu avem termen pentru exprimarea puterii din colectivitatea umană. Cel folosit de greci este logic inaplicabilpentru că este particular. 

Este o regulă nescrisă printre intelectuali pseudo-români cum că poporul român este prost și el nu are capacitate creatoare. Regula este valabilă și pentru crearea lingvistică. Activitatea de creare este numai la popoarele superioare din Occident în special în ghetourile democratice de la Paris, Londra și New York. Totuși noi nu ne vom autocenzura la sugestie și vom crea lexic românesc.

Puterea specifică dintr-o colectivitate umană apare în viața colectivității din cauza voinței de a fi a oamenilor din colectivitate. Acum urmează să îi dăm nume: puterea generală în colectivitate o numim putere socială sau sociocrație . Pornim acum de la individual la universal. Dacă într-o colectivitate umană puterea, altfel spus deciderea privind acțiunile importante pentru colectivitate aparține numai unei singure persoane atunci avem specia puterii sociale numită monocrație sau personocrație. Dacă puterea socială dintr-o colectivitate aparține unei minorități adică unei cantități demografice de la 2% inclusiv până la 49% inclusiv atunci avem specia puterii sociale numită minocrație. Dacă puterea de decidere ( de determinare) a acțiunilor majore într-o colectivtate umană aparține unei jumătăți, atunci acolo este semicrație. Semicrația este o posibilitate cu mică probabilitate de realizare dar trebuie reținută pentru că poate fi. Dacă puterea socială de determinare a acțiunilor majore în colectivitate aparține unei cantități umane de la 51% până la 99% atunci ea se numește majoricrație sau dominocrație. Dacă puterea determinării acțiunilor sociale majore în colectivitatea umană este exercitată de sută la sută din membrii colectivității atunci puterea socială se numește totalocrație.

Legat de putere în colectivitate s-ar putea face obiecții că ar fi o chestiune politologică, sau economică sau juridică sau de altă specie socială. Nu negăm dar tot ce este social este sociologic abordabil și interpretabil și în consecință toate speciile puterii sociale după naturile lor sunt subordonate genului putere socială.