Identitatea dintre capitalism şi democraţie

Una dintre minciunile propagate de ideologii capitaliştilor este că democraţia este capitalismul. 

 

Identificarea frauduloasă a democraţiei cu capitalismul este doar unul dintre procedeele de deturnare a a cunoaşterii prin deturnarea gândirii corecte. Alături de la această procedură distructivă a gândirii raţionale se află şi altele. Aici acum ne concentrăm numai asupra acestui procedeu a cărui esenţă este nimicirea principiului identităţii. Acest principiu al cunoaşterii logice cere să considerăm că orice lucru este identic cu sine însuşi şi numai cu sine însuşi.

 

Cum poate fi identică democraţia cu capitalismul?

 

Iată cum.

 

Proprietatea individuală sau particulară asupra bunurilor materiale ale colectivităţii creează un ascendent al individului şi grupului înavuţit asupra restului majoritar al colectivităţii. Acesta este primul semn al puterii poporului. Puterea poporului se înfiripă cu îmbogăţirea unei minorităţi.

 

Chiar din punctul în care persoana sau grupul dispune de mijloacele materiale de trai poate să îşi subordoneze prin plătire celelalte persoane, persoane care nu au bunuri materiale pentru că nu au stăpânit acea artă a deposedării care te face proprietar de capital. Acesta este al doilea semn al puterii colectivităţii în sistemul social şi politic.

 

Următoarea fază în creşterea puterii poporului este condiţionarea existenţei şi funcţionării statului de către posesorii mijloacelor materiale. În această fază vedem cel de la treilea semn al democraţiei capitaliste: creşterea puterii poporului prin subordonarea organizaţiei statale faţă de voinţa persoanelor şi grupurilor deţinătoare de capital.

 

Pasul următor al puterii poporului se concretizează diferenţiat în condiţionarea celor trei tipuri de organe ale puterii statale capitaliste de finanţarea de către posesorii de capital. Aici avem de a face cu lucrul migălos al meşteşugarilor statali: lucrul legiuitor, lucrul executor şi lucrul judecător.

 

De bună seamă că lucrul legiuitor este democratic deoarece veniturile legiuitorilor sunt dependente numai de finanţarea populară făcută prin intermediul contribuţiilor proprietarilor capitalişti. De aceea şi produsele muncii legiuitorilor nu vor fi decât expresia voinţei şi puterii poporului. Capitaliştii sunt garanţii autenticităţii legiuirii populare. Ei nu au interese personale sau de grup. Deci legea nu are caracter de clasă ci numai o natură populară. Această situaţie este suficientă şi nici nu se mai îndoieşte nimeni de buna credinţă a clasei capitaliste. 

 

Deoarece statul capitalist nu este unitar deoarece capitaliştii ca reprezentanţi siguri ai poporului l-au împărţit în trei grupuri de organe care se bat între ele cu puteri egale, organul legiuitor nu are cum să îşi impună voinţa organului executiv sau organului judecător. Nu are cum deoarece deşi este finanţat de minoritatea cinstită a proprietarilor imediat ce ar încerca să înşele legiuitorilor li s-ar şi paraliza oarece de frica poporului. Legiuitorilor li s-a inoculat virusul paralizării la alegeri, virus ce se activează imediat la începerea legiuirii. În mod inexorabil atât proprietarul capitalist cît şi legiuitorul sunt slujitori ai majorităţii cel puţin, dacă nu ai totalităţii poporului.

 

Trecând la organele executive constatăm că legea de fier a democraţiei acţionează imperturbabil. Organul executiv are garantată egalitatea de putere cu organul legiuitor deoarece execută întocmai şi la timp norma făcută de legiuitor finanţat de capitalist care musai nu poate fi capitalist decât sub acceptul şi controlul poporului.

 

Organul judecător se află în egalitate cu organul executor deoarece şi el se subordonează legilor făcute de legiuitor care este controlat de popor prin garanţii capitalişti. De asemenea organul judecător este egal cu legiuitorul deoarece judecă numai în baza legilor făcute de acesta, legi care nu pot fi decât expresia motivaţiilor populare garantate de clasa proprietarilor. Judecătorul are o dublă egalitate: este egal cu legiuitorul ca judecător pe norme făcute de legiuitor dar este egal şi cu executorul pentru că îi judecă faptele iar executorul trebuie să se subordoneze deciziilor judecătorului. Această dublă egalitate o are şi organul executor deoarece el execută şi legea făcută de legiuitor dar şi hotărârea judecătorului.

 

Cine are felonia de a crede că este ierarhie  socială este de o mârşăvie condamnabilă deoarece egalitatea este liniară: puterea poporului este egală cu puterea capitaliştilor şi puterea capitaliştilor este egală cu puterile statale.

 

Ceea ce era de demonstrat.

DemoDuba poliţiei stă la pândocraţie capitalistă

Astăzi 2015-06-07 la ora 19 capitaliştii şi-au exemplificat în Piaţa Universităţii din Bucureşti democraţia capitalistă.

În timpul în care cetăţenii patrioţi au spus adevărul despre sabotarea economiei naţionale româneşti prin defrişarea pădurilor poliţiştii i-au eliminat pe protestatari din Piaţa Universităţii prin avertizare amendare şi ridicare cu forţa, ducerea în dube şi apoi la secţiile de poliţie pentru a fi amendaţi.

Reacţia poliţiei politice   a fost tipică. Călcându-se în picioare principiul liberei exprimări a voinţei poporului pentru apărarea unei valori materiale bazale a ţării, poliţia politică capitalistă a ridicat mai presus de aceste valori formalităţile unui regulament de funcţionare a adunărilor şi au reprimat o manifestaţie pentru simplul motiv că manifestanţii nu au înştiinţat primăria că vor să facă adunare pentru comunicarea subminării cadrului natural al poporului român.

Deci înştiinţarea primăriei pentru o adunare publică este mai importantă decât înştiinţarea poporului de săvârşirea crimei de subminare a economiei naţionale.

Ăia care au vândut pădurile poporului român au plătit amenzi pentru că nu au anunţat sabotarea economică a României?

Ăia care  trebuiau să apere mediul natural al României au anunţat că sunt părtaşi la un dezastru naţional?

Etc. etc.

Vorbele sunt de prisos România capitalistă postpucistă.

Nu! Este răspunsul general. Nici înştiinţări nici amenzi nu au plătit trădătorii de neam şi ţară. Au făcut crimele fără să anunţe poporul şi nu au plătit nimic pentru actele lor criminale.

Amenzile le plătesc băieţii tineri care trebuiau să înştiinţeze primăria bucalistă că vor să comunice poporului subminarea economiei naţionale şi trădarea.

Aceasta este democraţia capitalistă.

Oamenii au tremurat de frică şi au fugit din faţa poliţiei politice astăzi  şapte iunie 2015 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste România.

Trăiască capitalizmu! Jos comunizmu!

La 200 de metri de locul protestului terminat democratic cu amenzi şi arestări pentru că s-a protestat pentru interes naţional nu pentru burduhanele capitaliste, capitaliştii au organizat un circ în jurul statuii lui Mihai Viteazul de care şi-au bătut joc în faţa copiilor borând apă din gură spre copii mici.

Borîrea apei din gură în faţa statuii lui Mihai Viteazu a fost mult mai ochei decît protestul vital pentru pădurile poporului român. Au adunat capitaliştii de două ori mai mulţi spectatori decât au fost protestatarii  pentru apărarea pădurilor.

Peste drum de circari lângă spitalul Colţea capitaliştii au organizat o altă momeală anesteziantă a revoltei împotriva subminării şi trădării: un concert cu spatele la protest.

Capitaliştii au diferite droguri pentru clasele  de jos ale poporului. Ba le bagă circ, ba le bagă muzică, ba le bagă pornografie, ba le bagă violenţă ba le bagă perversiuni sexuale, etc. etc. Vorbele nu mai au valoare.

Iată câteva imagini de la democraţia capitalistă din Piaţa Universităţii din 2015-06-07 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste Române postpuciste.

Un cerşetor capitalist în apropierea  protestului anticapitalist

Duba poliţiei politice stă la pândă.

Poliţia era aliniată şi în faţa Teatrului  Naţional Bucureşti

În faţa fântânii arteziene erau aliniaţi poliţişti capitalişti.

Poliţiştii erau nu pentru apărarea protestatarilor şi priveau cu ură la protestatari.

Teatrul Naţional Român are aspectul batjocoritor al unei paraşute capitaliste

Încă o dubă de poliţie capitalistă.

Doi poliţişti ai capitaliştilor gata de bătaie.

Tensiunea psihică creşte

Protestatarii erau mai puţini decât poliţiştii.

Protestatarii nu erau violenţi.

Poliţiştii erau nervoşi.

În faţa teatrului paraşută poliţiştii păzeau.

Tensiune psihică la poliţişti.

Se aştepta ceva.

Situaţia nu prezenta nici un semn periculos.

Între protestatari era o atmosferă destinsă.

O discuţie care se ridică la opoziţie.

Oamenii nu se aşteptau la violenţă.

Totul părea normal în conduita protestatarilor.

Nimeni nu manifesta violenţă

Poliţiştii s-au grupat câte patru şi au sărit la câte un vorbitor la megafon.

Un român despre care se spunea că e cetăţean german este încercuit de poliţişti şi poliţiştii îi cer actul de identitate.

Românul protestează ştiind că va fi amendat pentru că a vorbit pentru ţară.

Poliţistul devine mai agresiv şi îl previne că dacă nu dă buletinul va fi ridicat cu forţa.

Mai mulţi poliţişti intervin la cetăţeanul german  pentru a-l prinde.

Prietenul său cu ochelari se solidarizează cu el şi poliţiştii îl apucă şi pe el iar el se agaţă puternic de barele de fier pentru a nu fi ridicat cu forţa de poliţişti. Lumea din jur devine agitată se revoltă şi urlă.

Începe prinderea de mâini a cetăţeanului german şi unii protestatari îi sar în ajutor. Poliţiştii se înmulţesc în jurul celui vizat de poliţie şi îi domină prin forţă pe protestatarii care sar să-l ajute pe cetăţeanul german.

Poliţia se purta ameninţător faţă de oamenii din jurul fântânii arteziene şi încerca să îl agaţe când pe unul când pe altul. Situaţia nu mai putea fi controlată. Dacă protestatarii erau mai mulţi decât poliţiştii atunci foarte probabil s-ar fi iscat o bătaie generală între protestatari şi poliţia politică.

Cetăţeanul german şi prietenul lui cu ochelari sunt înşfăcaţi de poliţişti şi târâţi spre duba băgată lângă Facultatea de Arhitectură.

.

Protestatarii au fugit spre dubă urlând dar poliţiştii au fugit în jurul dubei făcând cordon ca să nu ajungă cei revoltaţi la dubă unde au fost băgaţi cu forţa nişte vorbitori.

Oamenii fiind puţini nu le mai rămânea decât să asiste pasiv  fotografiind sau filmând capturarea rând pe rând a vorbitorilor la megafoane.

Atmosfera era violentă între oamenii din jurul fântânii arteziene dar erau mai puţini decât poliţiştii căci dacă erau mai mulţi democraţia capitalistă s-ar fi lăsat cu ciomăgeli populare între poliţia capitalistă şi poporul a cărui putere tocmai se exercită în dube acum...

e

În faţa Universităţii de Stat capitaliştii au organizat un circ pentru prostirea poporului unde barbaţi borau pe gură apă spre copii lângă statuia lui Mihai Viteazul.

Lângă spitalul Colţea capitaliştii distribuie drogul muzical pentru oamenii ,,culţi” nu pentru cei ce îşi pun viaţa în joc pentru salvarea României.

Iresponsabilitate prezidenţială

 

“Iar acum vedem cu adevărat că atunci am făcut o alegere corectă, care ne asigură securitatea, într-un context internațional complicat și extrem de periculos. Cooperarea pe multiple planuri între București și Washington s-a accentuat și consolidat în ultimii 15 ani, lucru recunoscut și continuat de președinții și guvernele care s-au succedat de atunci la conducerea României. Ne-am asumat niște angajamente, care nu sunt nici ale mele, nici ale lui Traian Băsescu sau ale noului președinte, Klaus Iohannis. Sunt ale României, sunt în logica servirii intereselor României. Revin și spun: pentru toate există un cost. SUA și-au asumat lupta împotriva terorismului. Această luptă a avut și are niște costuri, umane și materiale. Costuri pe care le-am cunoscut și noi, în angajamentul nostru în Irak și Afganistan. Nu trebuia să ni le asumăm? Nu trebuia să respectăm regulile stabilite prin tratatele la care suntem parte?”, a spus Ion Iliescu.

Sursa:  http://www.ziuaveche.ro/

1. Putem vedea şi cu minciunat;

2. Alegere corectă faţă de cine?

3. Dacă securitatea se asigură atunci securitatea ce asigură?

4. Unde vede Iliescu context căci nu suntem în text?

5. Acum este conjunctură periculoasă dar când a distrus echilibrul României nu era o faptă periculoasă.

5. A trimis mercenari români pe banii noştri în ţara irakienilor şi în ţara afganilor pentru a reprima pe duşmanii americanilor şi de aceea ne-a băgat preşedenţia în costuri pentru care ei  preşedinţii nu răspund.
 

6. Preşedinţii şi-au asumat nişte angajamente care nu sunt ale lor dar nu au făcut referendum deşi pretind că au făcut democraţie în România după lovitura de stat.

7. Parcă în 1989 nu era vorba că ne va costa lovitura de stat antiromânească. Acum ne costă.

8. Unde aveam noi terorism de ne trebuia teroarea americană pe cap în România?

9. Noi nu suntem parte la nici un tratat şi în consecinţă nu ne asumăm noi nici o obligaţie şi nici nu trebuie să respectăm angajamentele impostorilor postpucişti . Preşedinţii să-şi trimită copii şi nepoţii la moarte pe fronturile americane să nu-i lase să se prăsească pe banii noştri în România.

Definirea democraţiei

Există o deosebire între exercitarea puterii colective  a unui popor, exercitarea puterii colective într-o organizaţie umană şi exercitarea puterii colective într-un grup uman. Confundarea modului de exercitare a puterii în cele trei entităţi duce la concluziile pseudoştiinţifice propagate de agenţii capitalismului care se bazează pe efectele procesului capitalist postpucist de învăţare care a produs în 25 de ani zombii intelectuale incapabile să-şi construiască o viaţă colectivă independentă.

Propagandiştii capitaliştilor încalcă principiul identităţii în gîndire atunci când afirmă că normele negării puterii poporului nu pot fi aplicate grupurilor şi organizaţiilor. Nu există identitate între popor, organizaţie şi grup uman. Poporul este mai mare, are o mişcare dominant naturală în timp ce organizaţiile şi grupurile au mişcări dominant sociale. Poporul este divers şi imprevizibil sub aspectul creativităţii în timp ce organizaţiile şi grupurile sunt cognoscibile sub aspectul tendinţei creative.

Propagandistul capitaliştilor caută să acrediteze ideea că judecăţile adevărate despre popor sunt adevărate şi referitor la grupuri şi organizaţii umane.