Antisistemul - o nouă găoază a mogâldanilor

În vocabularul sărac al intelectualilor postpuciști există termenul de ”Sistem”. În vizuina lor termenul este vag. Nu exprimă aproape nimic. În realitate termenul sistem este cel ce desemnează o mulțime de elemente relaționate într-un întreg care are o rațiune de a fi adică are o funcție în lume. 

Cum intelectualul postpucist confundă existența cu realitatea cum confundau impostorii comunismului existența cu substanțialitatea, ei nu vor fi capabili niciodată să precizeze împotriva cui luptă. Dacă este vorba că luptă împotriva sistemului atunci lupta lor este foarte generală, iresponsabilă și fără sfârșit, exact așa cum și-o doresc beneficiarii actualei orânduiri sociale. Pentru capitaliști este bine să se lupte împotriva sistemului deoarece orice sistem tinde la organizare în funcție de rostul pe care îl are în lume. Capitaliștilor nu le trebuie organizare între adversarii lor. Deci lupta antisistem este bună pentru ei. Să nu fie sisteme bă! Sistemul nu este bun. Noi luptăm împotriva sistemului. Noi vrem haos. Noi vrem destructurare nu structurare. În mod iresponsabil și fricos vajnicii luptători se folosesc de termenul nevinovat de sistem pentru a desemna nimicul. Când te lupti cu nimicul nu esti pasibil de pedeapsă.

Hai să luptăm împotriva unui anumit sistem. Hai să luptăm împotriva sistemului social capitalist. Că când aud slugoii capitaliștilor de sistemul social capitalist se îmbolnăvesc. Se învinețesc la față. Își pierd graiul. Se ascund de lume. Se feresc să fie văzuți. Nu este voie să vorbești de sistemul social capitalist. Este voie să vorbești de sistem. Trebuie vorbit numai de  Sistem. Dacă vorbești de sistem atunci îți poți ascunde hoitul după cuvinte. Sistemul în sus sistemul în jos, sistemul în dreapta sistemul în stânga. Orice ar fi, numai Sistemul să hie. Nu sistemul social. Nu sistemul capitalist. Doare. Sistemul social capitalist doare. Luați bătăiță la fund și la portofel dacă vă referiți la sistemul social capitalist.

Sistemul este de vină. Așa a fost și sistemul socialist. Socialismul a fost ca capitalismul. Jos comunizmu! Oamenii trăiau pentru satisfacerea nevoilor biologice dar spuneau că trăiesc pentru satisfacerea nevoilor spirituale. Și în sistemul socialist vitele se înfofoleau în cojoace furau din întreprinderi și te batjocoreau dacă erai cinstit. Același comportament îl au mogâldanii acum ca și în vremea socialismului: trăiesc pentru a mânca , a se adăposti și a se regula. Dacă ieși din turmă vei fi marginalizat și exclus de mogâldani. Sistemul social capitalist este lângă sistemul social socialist. Mârlănimea nu admite depășirea condiției de animal. A fi animal este natural. Ceea ce este comun ambelor sisteme sociale este iresponsabilitatea proprietarului, adminstatorului, producătorului și beneficiarului. Toți patru sunt părți de oameni care își fac iluzia că sunt oameni în timp ce sunt departe de această condiție.

Pe scurt ceea ce vreau să evidențiez aici este că iresponsabilii viermi se ascund după ținte găunoase. Nu au curajul responsabilității propriilor lor fapte. Nu lovesc direct în condiție, în cauză și în lege. Lovesc în abstracții  sau în fenomen, doar, doar o face altcineva pentru ei ceva și în locul lor. Apa caca, mama papa. Cu o mentalitate infantilă aurolacul postpucist vrea să fie omorât de alții pentru că nu are curajul să se omoare singur. Acum au găsit culcușul cald al meritocrației crezând că va fi cineva protector care îi va menține în realitate pe bază de bani, pe bază de slugărnicie, pe bază de autovindere la taraba capitalistă.

Modelul interbelic al vieţii româneşti

12.000 de prostituate în 1927 erau în capitala bucalistă a României capitaliste. Este un indicator al civilizaţiei libidiniste mult idolatrizate de apologeţii capitalismului român. Legionarii voiau să îi omoare pe guvernanţii de atunci. Comuniştii deja le puseseră bombe la cur. Perioada interbelică a fost o perioadă interbelită adorată de intelectualitatea biologică a burgheziei româneşti. Borfăşia era ridicată la rang de cultură în acea perioadă. Astăzi criminalii demagogi ai Occidentului burghez vor să acrediteze modelul bordelesc de viaţă practicat atunci.

Iresponsabilitate prezidenţială

 

“Iar acum vedem cu adevărat că atunci am făcut o alegere corectă, care ne asigură securitatea, într-un context internațional complicat și extrem de periculos. Cooperarea pe multiple planuri între București și Washington s-a accentuat și consolidat în ultimii 15 ani, lucru recunoscut și continuat de președinții și guvernele care s-au succedat de atunci la conducerea României. Ne-am asumat niște angajamente, care nu sunt nici ale mele, nici ale lui Traian Băsescu sau ale noului președinte, Klaus Iohannis. Sunt ale României, sunt în logica servirii intereselor României. Revin și spun: pentru toate există un cost. SUA și-au asumat lupta împotriva terorismului. Această luptă a avut și are niște costuri, umane și materiale. Costuri pe care le-am cunoscut și noi, în angajamentul nostru în Irak și Afganistan. Nu trebuia să ni le asumăm? Nu trebuia să respectăm regulile stabilite prin tratatele la care suntem parte?”, a spus Ion Iliescu.

Sursa:  http://www.ziuaveche.ro/

1. Putem vedea şi cu minciunat;

2. Alegere corectă faţă de cine?

3. Dacă securitatea se asigură atunci securitatea ce asigură?

4. Unde vede Iliescu context căci nu suntem în text?

5. Acum este conjunctură periculoasă dar când a distrus echilibrul României nu era o faptă periculoasă.

5. A trimis mercenari români pe banii noştri în ţara irakienilor şi în ţara afganilor pentru a reprima pe duşmanii americanilor şi de aceea ne-a băgat preşedenţia în costuri pentru care ei  preşedinţii nu răspund.
 

6. Preşedinţii şi-au asumat nişte angajamente care nu sunt ale lor dar nu au făcut referendum deşi pretind că au făcut democraţie în România după lovitura de stat.

7. Parcă în 1989 nu era vorba că ne va costa lovitura de stat antiromânească. Acum ne costă.

8. Unde aveam noi terorism de ne trebuia teroarea americană pe cap în România?

9. Noi nu suntem parte la nici un tratat şi în consecinţă nu ne asumăm noi nici o obligaţie şi nici nu trebuie să respectăm angajamentele impostorilor postpucişti . Preşedinţii să-şi trimită copii şi nepoţii la moarte pe fronturile americane să nu-i lase să se prăsească pe banii noştri în România.

Traiectul imperialist al zombificării

Nu poţi fi altceva decât eşti până nu te negi pe tine.

Ca să te negi pe tine trebuie să nu te suporţi; în cazul nostru să nu te suporţi ca dac.

Te negi ca dac afirmându-te ca roman. Abia după ce eşti roman atunci devii realmente mai  liber deoarece nu eşti legat de teritoriul strămoşesc. 

În libertatea vulnerabilă a romanităţii dobândite prin negare de sine poţi fi europenist bruxelez. Odată devenit europenist bruxelez nu mai eşti nici roman căci te-ai negat şi în această calitate. Eşti ceea ce propagandistul capitalistului vrea să facă din tine: un  proletar europoid, fiul ploii şi al cerului creştin european.

Totuşi ca fiu al ploii europeniste  bruxeleze încă nu eşti destul de liber căci nu eşti imperialist. Pentru a dobîndi calitatea absolută a fazei actuale a devenirii zombificante trebuie să te negi şi ca europenist bruxelez şi să devii cetăţean al imperiului american. Abia în această ipostază eşti autentic boschetar mondial. În această calitate te poţi deda la orice pentru că nu ai mamă, nu ai tată nici patrie adevărată.  Poţi avea mai multe sexe, mai multe cetăţenii, mai multe origini, mai multe limbi mai multe sensuri ale vieţii, mai multe valori supreme şi aşa mai departe. Eşti un ghem biologic, o sculă imperialistă folosibilă universal.