Globalism, imperialism, naționalism, poporanism

Am de făcut niște precizări asupra cărora trebuie reflectat:

1. Națiunile au apărut abia de câteva sute de ani fiind o cale de dezmembrare a imperiilor care voiau să unifice cumva popoarele sub ele. Din această dezmembrare popoarele subjugate nu au revenit la compoziția structura și natura lor ci au rămas alterate de structurarea imperială. Imperiile deci au făcut un rău antinatural: pervertirea turcească, învrăjbirea austroungară, dezmembrarea rusească. Toate acestea au creat eterogenitate pe teritoriul țării. Aceasta este baza pe care s-a format națiunea umbrindu-se poporul care venea din străvechime, în cazul nostru tracii. Națiunea este rezultatul acestei încercări de revenire la popor. Națiunea este un hibrid și are ceva nenatural în ea. De aceea nu are unitate și penetranță istorică. Națiunea acum este un pas spre globalizare.

2. Autentica refacere a poporului este regenerarea poporului. Această direcție ni se prezintă ca utopie antiistorică de imperialiști  și de către globaliști. În secolul XX s-a făcut o singură încercare de revenire la popor și aceea a fost reprimată la scară genocidară. Viziunea poporanistă cere ca fiecare popor să aibe țara lui și să-și păstreze puritatea și vocația. Naționaliștii nu au înțeles că numai refacerea popoarelor redă umanității vigoarea naturală. Naționaliștii admit conviețuirea mai multor popoare în aceeași țară fiind un compromis între globalism și poporanism.

Despre dușmanii ascunși ai poporului

Dușmanii poporului român lucrează vârtos din interiorul subsistemelor sociale române; s-au înfiltrat canceros și în stat și în biserică și ne degradează dinăuntru.

Este vremea eroismului și a sforțării creatoare. Ni se pregătește distrugerea. Și-au dat seama capitaliștii imperialiști că că avem antidot pentru vechile specii de atacuri antipopulare și acum ei atacă într-o paradigmă nouă mult mai eficientă deoarece este potențată de știință.

La început noi am crezut că lupta împotriva poporului român este doar o idee. Nu este doar o idee ci este un fapt. Este un fapt în care impostorul politic și impostorul religios stau lipiți de victimă. Stă aproape de român ca să-i taie gâtul când se va ivi prilejul. De fapt în ultima perioadă de câțiva ani s-a descoperit că lupta împotriva poporului nostru este mult mai veche și s-a prezentat anterior cu niște secole ca luptă împotriva neamului tracic și în speță dacic.

Există oameni ai bisericii creștine ortodoxe care sunt cinstiți; își închipuie că sunt pe o cale a binelui pentru poporul nostru. Aceștia sunt persecutați în interiorul sistemului bisericesc de halerele suprapuse, halere care fac corp comun cu dușmanii poporului.

Vai lume vai. Suntem puși în situația în care trebuie să discriminăm pe dușmanii poporului de prietenii lui. După ce semne îi distingem? Răspunsul este: îi deosebim după natura faptelor lor raportată la existența, dezvoltarea și realizarea de sine poporului nostru.

Poporul capitalist și democrația lui

Toate sunt bune și frumoase pentru capitaliști atâta vreme cât te ocupi de probleme minore, ești nepractic și urmezi sugestiile și indicațiile lor. Când treci la probleme esențiale, practice și acționezi ignorând dugestiile lor pretins democratice și nu execuți indicațiile date de ei capitaliștii și slugile lor, devin furioși și apoi agresivi.

Această conduită a capitaliștilor ne indică drumul pe care trebuie să îl urmăm, ce trebuie să eliminăm din viața noastră personală și de grup și totodată ne indică drumul autentic pe care trebuie să mergem.
  
Trecem la o aplicație.

Capitalistul zice că în societatea română postpucistă există democrație. Adică poporul are puterea în stat și el exercită atributele conducerii României prin intermediul statului,  respectiv direcționează, organizează și desfășoară activitatea statului pentru satisfacerea nevoilor populare. Este nemaipomenit de bine la nivelul copilului, elevului, adolescentului și al tânărului credul. Pentru oamenii maturi însă nu mai este nemaipomenit ci este foarte pomenită această putere a poporului.

În practică capitalistul îți arată că puterea poporului este puterea minorității capitaliste, a oligarhiei capitaliste. De aceea el susține în practica luptei pentru putere în stat că există democrație dacă există pluralism ideologic și partinic și mai presus de toate dacă lupta pentru putere în stat este efectuată de mai multe partide. Când capitalistului nu îi ajunge mulțimea partidelor el creează și organizează grupuri sociale și organizații numite civice, zise neguvernamentale care pretinde el că sunt nepolitice. În fapt aceste grupuri și organizații sunt minorități sau cel mult reprezintă minorități sociale: minoritatea deviaților sexuali, minoritatea zoologică, minorități religioase, minorități etnice, minorități culturale, minorități vegetale, ș.a.m.d.

Prin prezența și acțiunea politică a minorităților capitaliștii sugerează prezența și acțiunea poporului. Adică pentru capitalist poporul este minoritatea sau mai precis minoritatea socială care îl slujește pe el.

Prin aceste minorități aparent inofensive capitaliștii acaparează spectrul politic al societății românești și electoratul manevrând în interesul lor. Vocea poporului va fi acoperită de pancarte, afișe, reclame, răgete electorale, oengiste. Dacă influența minorităților strigătoare va fi mare atunci va acapara o parte din electorat pe care îl vor dirija spre urne în favoarea partidelor capitaliste. ,, Poporul votează”. Poporul votează, numai că acel popor este 40% din 40% din electorat. Iată puterea poporului capitalist. Poporul capitalist se reduce deci la o minoritate de 25% din poporul cu drept de vot. Iată democrația capitalistă.

Deveselizarea românilor

Românii sunt mai triști.S-au deveselit. Nori cenușii se îngrămădesc deasupra lor. Dintre ei, lingătorii de profesie își pregătesc limbile pentru alte cururi. Cei ce au limbile înțepenite întru Occident se pregătesc de fugă.Nici unul dintre lingăi nu se gândește la luptă. La luptă s-au gândit doar proștii din timpurile de altădată cum au fost cei ai lui Mircea, ai lui Ștefan, Țepeș, Doja, Mihai,Horea, cei din 1877 și cei din 1907. De o sută de ani românii s-au răzgândit să mai lupte și au luptat doar împinși de criminalii forțelor străine pentru că s-a văzut mereu sub pământ după luptele lor deturnate. Au luptat pentru a păstra o țară și au sfârșit prin a-i obloji creștinește pe ucigașii săi.

Această schimbare contemporană a conduitei românilor are și o cauză exterioară.Schimbarea ordinii internaționale din ultima sută de ani a mers de la o aparentă descentralizare imperială către constituirea națiunilor. 

Constiturea națiunilor însă vine la pachet cu înglobarea popoarelor în alte sisteme sociale care nu respectă neamul și poporul. De aceea începând cu secolul XIX popoarele se pierd. Acest proces de denaturare a popoarelor a fost stimulat și de politica oficială a schimbării ordinii internaționale. Sub pretextul păcii între popoare s-au amestecat neamurile constituindu-se națiunile. În felul acesta alogenii au putut să sape la temelia popoarelor și România nu este o excepție.Treptat compoziția poporului român a fost alterată cu fiecare înfrângere. Încercarea de a salva ceva sub titulatura ,,națiune” este o altă escrocherie sub care se ascune mondializarea poporului român. În felul acesta s-a format națiunea română care într-adevăr este o creație nouă, sub două sute de ani, spre deosebire de poporul român de neam dacic care are o vârstă multimilenară. Odată cu formarea națiunii române s-a călcat pe o treaptă nouă în constituirea republicii capitaliste române parte a republicii capitaliste imperiale mondiale. Pentru lingăii imperialismului este valabilă noțiunea de națiune română pentru că prinde bine la viermuire și hoituire. 

Confuzia dintre popor și națiune este benefică pentru alogeni și fatală pentru poporul român.

Dar iată că s-a întâmplat ca unii dintre așteptătorii soluției române să înțeleagă că sunt într-o eroare. Naționalismul nu este bun. Pare stridentă această afirmație pentru urechile celor înșelați și bunicică pentru urechile criminalilor ce urăsc Dacia. Naționalismul ajută la construirea societății capitaliste ,,multilateral dezvoltate” și înaintate spre imperialism în zbor.

Apropo de ”aproapele” religiei evreiești creștine. ”Aproapele” religiei creștine este cel ce nu te bate , nu te înjură ci te minte și te fură. De aceea una intre cele mai perverse însăilări creștine este naționalismul creștin. Naționalismul creștin este cu asiduitate permis și încurajat, pentru că el pune umărul la transformarea poporului în națiune și a națiunii în gloată mondială. Iubește-ți dușmanul căci altfel el nu va putea să te înlocuiască în țara ta fiind nevoit să se întoarcă în țara lui.

Deveselirea este ca trezirea și trezirea este ca moartea. Sensul mișcării acestei lumi este de la viață către moarte. Sinuciderea este sugerată zi e zi, lună de lună, an de an. Sinuciderea este inoculată de decenii în România. Cultura morții este semănată de decenii cu asiduitate și răbbare transgenerațională. Poporul român este drogat cu această cultură otrăvitoare pe toate căile antieuropene fie ele legislative, executive sau judecătorești. Puterile ,,separate indubitabil” ale statului de drepți lucrează unitar în distrugerea poporului român dar sunt iresponsabile în mod separat, capitalist. Statul de drepți distruge poporul, propășește națiunea și creează Gloata pe care o numește nu popor ci Populație.

Criminalii capitaliști au introbăgat în mintea românilor cu de-a sila termenul de populație spre glotizarea națiunii. Psihologii lingerii nu spun nimic despre procesul naționalizării, populaționării și al glotizării modialiste. Nimic nu zic deoarece ei sunt niște ființe biologice americanizate imperial, ființe ce constau într-un stomac molar și un organ sexual. Pentru ei cultura este mijloc sau sculă de supraviețuire biologică. Unii psihologi capitaliști nu spun de frică, alți psihologi capitaliști nu spun din ură față de poporul român. Frica patriotică și ura antipatriotică sunt două stări de spirit ce sapă tăcut la temelia și așa șubredă a poporului român.

Suprimarea funcţiei informative a jurnalismului

Capitaliştii au suprimat practic jurnalismul de informare.

Este logic să suprimi prima funcţie a jurnalismului atunci când scopul guvernării este subordonarea cetăţeanului faţă de oligarhia capitalistă.

În condiţiile actualului jurnalism , neinformativ, needucativ, preponderent degenerativ nimeni nu îşi va putea vreodată compune vreo viziune adevărată asupra lumii actuale. Cu atât mai puţin va putea vreodată să îşi construiască cineva vreo doctrină asupra acestei lumi în care trăim pe baza acestui jurnalism zombificat.

Unii oameni conştientizează amputarea informaţională a jurnalismului actual. De aceea ei caută mijloace de contracarare a acestei cenzuri şi manipulări informaţionale practicată de capitalişti. Capitaliştilor le scapă deocamdată cel puţin comunicarea nonjurnalistică.

Totuşi comunicarea nonjurnalistică a început să fie controlată prin cenzurarea făcută de administratorii platformelor, de proprietarii motoarelor de căutare informatică. Sabotarea comunicării internetistice a început deja şi se află în faza identificării opozanţilor la sistemul capitalist a identificării tematicii contestatarilor, a controlării corespondenţei şi relaţiilor interumane din reţelele internetistice de comunicare socială.

Controlul crescut al activităţii internetistice este o branşă a activităţii capitaliste de suprimare a puterii poporului adică a democraţiei. Un indicator al acestei activităţi este inaccesibilitatea posturilor şi funcţiilor politice pentru cei sinceri, pentru cei din popor. Grupurile politice capitaliste s-au mafiotizat şi au creat un sistem dinamic de accesare exclusivă a puterii politice în stat.

Discuţiile cu cetăţenii obişnuiţi pe tema democraţiei au ajuns obiect de batjocură căci toată lumea ştie că nu există putere a poporului ci numai o putere a curvelor şi hoţilor. Democraţia a devenit o iluzie acum: nu ai avere, nu ai putere, nu ai drepturile elementare pe care socialiştii ţi le asigurau în anii antepucişti. Poporului i se inoculează o teamă difuză nedefinită în care orice încercare de a spune opinii adevărate este obstrucţionată ameninţător.

Ceea cea a mai rămas din pretenţia politicii burgheze postpuciste este o aparenţă. Capitaliştii ştiu că procesul deposedării este un proces legic al societăţii capitaliste şi de aceea luptă atunci cînd pericolul real se evidenţiază, luptă să mascheze sărăcirea inexorabilă a majorităţii poporului. În aceste condiţii lingăul capitaliştilor rage jurnalistic pe toate canalele împotriva comunismului ca fantomă creată de capitalişti spre sperierea poporului drogat cu alimente intoxicate. Oridecâteori cineva ridică demn capul în favoarea poporului, pata anticomunistă se pune pe creierul ideologului burghez atât de intens încât întră în delir anticomunist. Totuşi avem o întrebare pentru capitalist: ce legătură este între comunism şi ridicarea demnă a cetăţeanului împotriva exploatării capitaliste?

Definirea democraţiei

Există o deosebire între exercitarea puterii colective  a unui popor, exercitarea puterii colective într-o organizaţie umană şi exercitarea puterii colective într-un grup uman. Confundarea modului de exercitare a puterii în cele trei entităţi duce la concluziile pseudoştiinţifice propagate de agenţii capitalismului care se bazează pe efectele procesului capitalist postpucist de învăţare care a produs în 25 de ani zombii intelectuale incapabile să-şi construiască o viaţă colectivă independentă.

Propagandiştii capitaliştilor încalcă principiul identităţii în gîndire atunci când afirmă că normele negării puterii poporului nu pot fi aplicate grupurilor şi organizaţiilor. Nu există identitate între popor, organizaţie şi grup uman. Poporul este mai mare, are o mişcare dominant naturală în timp ce organizaţiile şi grupurile au mişcări dominant sociale. Poporul este divers şi imprevizibil sub aspectul creativităţii în timp ce organizaţiile şi grupurile sunt cognoscibile sub aspectul tendinţei creative.

Propagandistul capitaliştilor caută să acrediteze ideea că judecăţile adevărate despre popor sunt adevărate şi referitor la grupuri şi organizaţii umane.