Capitaliştii au suprimat practic
jurnalismul de informare.
Este logic să suprimi prima funcţie a
jurnalismului atunci când scopul guvernării este subordonarea
cetăţeanului faţă de oligarhia capitalistă.
În condiţiile actualului jurnalism ,
neinformativ, needucativ, preponderent degenerativ nimeni nu îşi va
putea vreodată compune vreo viziune adevărată asupra lumii
actuale. Cu atât mai puţin va putea vreodată să îşi
construiască cineva vreo doctrină asupra acestei lumi în care
trăim pe baza acestui jurnalism zombificat.
Unii oameni conştientizează
amputarea informaţională a jurnalismului actual. De aceea ei
caută mijloace de contracarare a acestei cenzuri şi manipulări
informaţionale practicată de capitalişti. Capitaliştilor le scapă
deocamdată cel puţin comunicarea nonjurnalistică.
Totuşi comunicarea nonjurnalistică
a început să fie controlată prin cenzurarea făcută
de administratorii platformelor, de proprietarii motoarelor de
căutare informatică. Sabotarea comunicării
internetistice a început deja şi se află în faza identificării
opozanţilor la sistemul capitalist a identificării tematicii
contestatarilor, a controlării corespondenţei şi relaţiilor
interumane din reţelele internetistice de comunicare socială.
Controlul crescut al activităţii
internetistice este o branşă a activităţii capitaliste de
suprimare a puterii poporului adică a democraţiei. Un indicator
al acestei activităţi este inaccesibilitatea posturilor şi
funcţiilor politice pentru cei sinceri, pentru cei din popor.
Grupurile politice capitaliste s-au mafiotizat şi au creat un sistem
dinamic de accesare exclusivă a puterii politice în stat.
Discuţiile cu
cetăţenii obişnuiţi pe tema democraţiei au ajuns obiect de
batjocură căci toată lumea ştie că nu există putere a poporului
ci numai o putere a curvelor şi hoţilor. Democraţia a devenit
o iluzie acum: nu ai avere, nu ai putere, nu ai drepturile elementare
pe care socialiştii ţi le asigurau în anii antepucişti. Poporului
i se inoculează o teamă difuză nedefinită în care orice
încercare de a spune opinii adevărate este obstrucţionată
ameninţător.
Ceea cea a mai rămas din pretenţia
politicii burgheze postpuciste este o aparenţă. Capitaliştii
ştiu că procesul deposedării este un proces legic al societăţii
capitaliste şi de aceea luptă atunci cînd pericolul real se
evidenţiază, luptă să mascheze sărăcirea inexorabilă a
majorităţii poporului. În aceste condiţii lingăul capitaliştilor
rage jurnalistic pe toate canalele împotriva comunismului ca fantomă
creată de capitalişti spre sperierea poporului drogat cu alimente
intoxicate. Oridecâteori cineva ridică demn capul în favoarea
poporului, pata anticomunistă se pune pe creierul ideologului
burghez atât de intens încât întră în delir anticomunist.
Totuşi avem o întrebare pentru capitalist: ce legătură este între
comunism şi ridicarea demnă a cetăţeanului împotriva exploatării
capitaliste?
