Z- Cunoaștere- Dezbaterea 38 - România- o colonie capitalistă-P1

Dușmani interni ai poporului român

Dușmanii interni ai poporului român

Dușmanii interni ai statului român sunt dușmani ai poporului român. Dușmanii statului român sunt acei funcționari ai statului nostru care se asociază cu infractorii și îi sprijină în acțiunile lor antisociale. Aceste fapte sunt tot mai numeroase după lovitura de stat antiromânească din 1989 și atinge cote alarmante în prezent. În mod individual acest dușman al statului român poate fi polițist, procuror, judecător, consilier, primar, inspector, secretar, grefier, director, instructor, educator etc . În esență dușmanul statului este și dușmanul poporului pentru că funcția principală a statului este să aibă grijă de popor nu de oligarhiile străine. O acțiune împotriva statului este implicit o acțiune împotriva poporului.

Pentru a facilita și organiza acțiunea antipopulară, oligarhia occidentală în colaborare cu clica trădătorilor din România care au ocupat funcțiile de conducere în stat organizează controlul și sancționarea statului român.  

Oligarhia occidentală pentru a submina suveranitatea, independența și puterea statului român a înființat așa-zise instituții de drept internațional care îi ajută pe toți cei care vor să lupte împotriva statului român. Complicii lor din interior fac joncțiunea cu aceste instituții suprastatale ale oligarhiei capitaliste occidentale fiind persoane care comit abuzuri împotriva cetățenilor cinstiți tocmai pentru a-i stârni împotriva statului român.

Orice funcționar de stat care abuzează de funcția lui împotriva cetățeanului este un agent al subminării statului român și totodată prin aceasta este un dușman al poporului. De aceea, când sunteți îndemnați să atacați statul român la așa-zisa Curte Europeană a Drepturilor Omului sau la așa-numitul Tribunal Penal Internațional sau la orice instituție juridică capitalistă transnațională sunteți îndemnați în fapt să activați în fapt împotriva poporului român care va plăti daunele în locul funcționarului de stat care a abuzat de funcția lui. Dumneavoastră sunteți prinși între ciocanul oligarhiei capitaliste occidentale și nicovala infractorilor deghizați în organe ale statului român. Această tactică face parte integrantă din strategia moale a dizolvării popoarelor europene prin intermediul dizolvării statelor noastre.

La această capcană organizată și aplicată de dușmanii sincronizați ai poporului este posibilă o soluție internă. Legiuitorii patrioți ar putea face o lege patriotică a răspunderii funcționarului de stat. Această lege trebuie să prevadă pedepsirea imediată a oricărui funcționar de stat care abuzează de drepturile sale și prin acest abuz creează condiții pentru atacarea statului român prin forțe externe. Principala funcție a legii răspunderii organului de stat este evitarea actelor injuste care periclitează statul român.

Germenele acțiunilor antiromânești ascunse sub pretextul revendicării drepturilor omului este complicitatea organelor de stat cu infractorii. În acest caz se produce o contradicție între așa-zile drepturi ale omului și drepturile popoarelor și statelor. Această situație bizară și dizarmonică este îndeobște interpretată pervers de către ideologii burgheziei capitaliste astfel încât sub pretextul apărării drepturilor omului nu lovește în cei vinovați ci lovește direct în statul român și prin aceasta în popor.

Mai recent au apărut chiar provocatori de acțiuni antistatale, antiromânești prin provocare de conflicte artificiale cu organele statului român precum și instigatori la asemenea acțiuni. Așa-zisele grupuri de democratizatori ai societății române postpuciste sunt în fond agenți anarhiști care au ca sarcini imperialiste destructurarea ordinii statale a poporului român.

ATENȚIE LA DIVERSIUNILE IMPERIALISTE- JOCUL S-A SFÂRȘIT

Oligarhia capitalistă occidentală face orice pentru a-și impune voința asupra noastră. Din această cauză vom fi supuși la tot felul de denaturări ale mișcării populare: denaturări ale sindicatelor, denaturări ale mișcării ecologice, denaturări ale mișcărilor poporaniste, denaturări ale mișcărilor daciste, denaturări ale mișcărilor religioase, denaturări reproductive, denaturări nutriționiste și așa mai departe. Vor diversifica manifestațiile ajungând până la a obține rezultatul invers față de cel dorit de mișcarea legitimă.

Întregirea țării noastre a devenit mișcarea pentru România Mare. Deci nu este mișcare pentru revenire la Dacia sau Tracia ci este pentru mărirea abuzivă a improvizatului stat român. 

Aceste manevre împotriva noastră duc încet încet la dezbinare și la crearea condițiilor pentru război civil. 

Așa cum a făcut oligarhia capitalistă în Iugoslavia socialistă, în Irak, în Afganistan, în Libia și în Siria vor să facă bandiții internaționali și aici în țara noastră. Planul este același actorii sunt alții. 

Să oprim acest delir imperialist al oligarhiei capitaliste americane.


AFARĂ NATO!

AFARĂ UNIUNEA BRUXELEZĂ!

AFARĂ IMPERIUL AMERICAN!

Suprimarea funcţiei informative a jurnalismului

Capitaliştii au suprimat practic jurnalismul de informare.

Este logic să suprimi prima funcţie a jurnalismului atunci când scopul guvernării este subordonarea cetăţeanului faţă de oligarhia capitalistă.

În condiţiile actualului jurnalism , neinformativ, needucativ, preponderent degenerativ nimeni nu îşi va putea vreodată compune vreo viziune adevărată asupra lumii actuale. Cu atât mai puţin va putea vreodată să îşi construiască cineva vreo doctrină asupra acestei lumi în care trăim pe baza acestui jurnalism zombificat.

Unii oameni conştientizează amputarea informaţională a jurnalismului actual. De aceea ei caută mijloace de contracarare a acestei cenzuri şi manipulări informaţionale practicată de capitalişti. Capitaliştilor le scapă deocamdată cel puţin comunicarea nonjurnalistică.

Totuşi comunicarea nonjurnalistică a început să fie controlată prin cenzurarea făcută de administratorii platformelor, de proprietarii motoarelor de căutare informatică. Sabotarea comunicării internetistice a început deja şi se află în faza identificării opozanţilor la sistemul capitalist a identificării tematicii contestatarilor, a controlării corespondenţei şi relaţiilor interumane din reţelele internetistice de comunicare socială.

Controlul crescut al activităţii internetistice este o branşă a activităţii capitaliste de suprimare a puterii poporului adică a democraţiei. Un indicator al acestei activităţi este inaccesibilitatea posturilor şi funcţiilor politice pentru cei sinceri, pentru cei din popor. Grupurile politice capitaliste s-au mafiotizat şi au creat un sistem dinamic de accesare exclusivă a puterii politice în stat.

Discuţiile cu cetăţenii obişnuiţi pe tema democraţiei au ajuns obiect de batjocură căci toată lumea ştie că nu există putere a poporului ci numai o putere a curvelor şi hoţilor. Democraţia a devenit o iluzie acum: nu ai avere, nu ai putere, nu ai drepturile elementare pe care socialiştii ţi le asigurau în anii antepucişti. Poporului i se inoculează o teamă difuză nedefinită în care orice încercare de a spune opinii adevărate este obstrucţionată ameninţător.

Ceea cea a mai rămas din pretenţia politicii burgheze postpuciste este o aparenţă. Capitaliştii ştiu că procesul deposedării este un proces legic al societăţii capitaliste şi de aceea luptă atunci cînd pericolul real se evidenţiază, luptă să mascheze sărăcirea inexorabilă a majorităţii poporului. În aceste condiţii lingăul capitaliştilor rage jurnalistic pe toate canalele împotriva comunismului ca fantomă creată de capitalişti spre sperierea poporului drogat cu alimente intoxicate. Oridecâteori cineva ridică demn capul în favoarea poporului, pata anticomunistă se pune pe creierul ideologului burghez atât de intens încât întră în delir anticomunist. Totuşi avem o întrebare pentru capitalist: ce legătură este între comunism şi ridicarea demnă a cetăţeanului împotriva exploatării capitaliste?

Minciuni antidace dexate

URIAȘA MINCIUNĂ DIN DEX: Conform acestuia, toate piesele componente ale costumului național românesc au nume… luate de la străini! Nimic de la geto-daci!!!!!!

V-ați întrebat vreodată ce fel de etimologii or fi având, conform DEX-ului, piesele componente ale costumului nostru național?

M-am gândit să desenez o pereche de români îmbrăcați în straie tradiționale, pe care să atârn, ca pe un pom de Crăciun, etimologiile instrumentului nostru ,,științific”.

Ştiţi la ce mă gândesc, când mă uit la acest desen? Dacă ar fi avut măcar un pic de imaginaţie, autorii DEX-ului s-ar fi jenat ei înşişi de absurditatea ce o impuneau.

Numele pieselor din costumul național românesc sunt toate ,,împrumutate”.

Etimologiile DEX-ului par „normale”, când sunt rupte de întreg. Dar când analizăm întregul, ele devin mai mult decât absurde: sunt antiştiinţifice. Poţi să împrumuţi de la vecini numele unui fel de mâncare (ciulama, gulaş, pizza) sau al unei băuturi (vodka, wisky, coca-cola), al unei arme (iatagan, katiuşa, kalaşnikov), al unui aparat inventat de curând (sputnic, lunohod, computer, mouse). Dar nu majoritatea pieselor de port naţional, care, la toate popoarele, vin din timpuri imemorabile.

Uitați-vă atent la ţăranca specialiştilor în răsfoit dicţionare.

Bunda[1] din piele de oaie şi catrinţa[2] de lână le-au inventat strămoaşele noastre din neolitic, când au domesticit oile. Pe spatele bundelor românii brodează și azi simboluri geto-dacice vechi cât lumea, cum ar fi Pomul Vieții și pasărea-suflet. Catrința o ţeseau la stativele alcătuite dintr-un băţ sprijinit pe două crăci înfipte în pământ, iar urzeala era întinsă de pietre legate de fire. Dar, conform DEX-ului, ele n-au fost în stare să inventeze și nume pentru hainele lor. Mii de ani le-au arătat cu degetul. Au venit legionarii, apoi slavii, dar nu știu de ce nu le-au luat de la aceștia. I-au așteptat pe maghiari, ca sa se producă alt miracol lingvistic în stil DEX: deși vedeau pentru prima dată o catrinţă, maghiarii le-au dat româncelor numele fustei lor tradiţionale. Deși e mai logic să admiți că femeile maghiare, dupa ce au învățat să țeasă, au luat de la dace catrința și, pocind niţel cuvântul dac, au ajuns la katrinca. Este absurd să afirmi că pentru piese vestimentare străvechi românii au împrumutat nume de la ultimii migratori veniți lângă noi.

            Ia[3], bluza femeiască, dacă ar putea vorbi, ar spune că nu-i luată de la romani. O purtau femeile de la Cucuteni când desenau pe oalele lor aceleaşi semne ca cele de pe mâneca sa. În fața iei, toată suflarea europeană trebuie să se închine adânc. Pe mânecile sale a păstrat, în formă de ornamente, pictogramele celei mai vechi scrieri din lume. Femeile traco-dace scriau pe altiţă[4] formule magice, care îndepărtau duhurile rele de la persoana ce o purta. Din păcate acestea n-au putut îndepărta duhurile respective și din etimologiile DEX-ului. Conform lui, când au venit legionarii, strămoaşele noastre n-au avut altă treabă decât să umble pe sub gardurile castrelor cerșind cuvinte, inclusiv pentru cămaşa lor. DEX-ul afirmă că legionarii le-au dat linea, care, printr-o minune lingvistică, s-a transformat în ie.

Când mă uit la picioarele ţărăncii îmbrăcate în etimologiile „specialiştilor” de la Academie, mă copleşeşte mila pentru biata femeie. Pentru ciorapi[5] a aşteptat turcii ca să le dea un nume. Iar pentru colţuni închipuiţi-vă că s-a dus tocmai în Grecia. La limba neogreacă. Dar când, cu ce mijloc de transport şi în ce regiune a Greciei au mers strămoaşele noastre după numele unor simple obiecte de îmbrăcat pe picioare, specialiştii în confecţionat etimologii tac mâlc.

Cu opincile şi nojiţele le-a fost mai uşor. Au tras o fugă la bulgari.

Pentru brâu[6] au făcut o drumeţie lingvistică în Albania. Conform răsfoitorilor de dicţionare, alte popoare importau mirodenii, mătase, cafea. Noi importam cuvinte.

Să nu uităm de traistă[7]. Geanta tradiţională de lână ţesută la stative. Strămoaşele noastre o purtau pe umăr din străvechime. Dar numele ei, aţi ghicit, l-au împrumutat. De la cine? Tot de la albanezi. Când, cum, în ce împrejurări? Ce întrebări dacomanice? Răsfoitorii de dicţionare trebuie crezuţi pe cuvânt. Altfel se supără şi te fac dacoman, dacopat, promotor de teorii nocive.

Acum uitați-vă la țăranul român. N-are în costumul tradițional niciun cuvânt de la geto-daci.

NOTA MEA (Daniel Roxin): Este incredibil! Până și OPINCA ROMÂNEASCĂ, aia pe care o puteți vedea pe Columna lui Traian, purtată de strămoșii noștri încă de acum 2.000 de ani, cică e împrumut din BULGARĂ, de la migratorii care au venit după veacuri de la războaiele dintre Decebal și Traian. Ce mizerie! Ce mistificatori!!!

Sumanul[8], paltonul dacic din lână bătută la piuă, gluga[9], opincile, nojițele au nume bulgărești. Cojocul[10] l-a luat de la slavi. Dar dacă ar putea vorbi, această haină dacică ar spune că originea numelui său vine dintr-o rădăcină proto-indo-europeană -koug’, care însemna ,,coajă”, ,,înveliș”. O piele uscată, ca o coajă, ce învelea trupurile dacilor când bătea crivățul de nord. Dovada: acest radical există în mai multe limbi indo-europene. Știu că lingviștilor oficiali le tremură barba, când un Mihai Vinereanu sau alți cercetători de bună credință fac paralele între limba română și limbile indo-europene. Dar altfel nu se poate face etimologie științifică. N-au demonstrat chiar autorii DEX-ului că, răsfoind dicționarele vecinilor, obții acest tablou monstruos: costum național românesc cu numele pieselor exclusiv de împrumut?!

            Pălăria, fiindcă nu au găsit-o nicăieri, au dat-o cu ,,et. nec.”

            Dar culmea cinismului e că autorii DEX-ului nu se sinchisesc să spună despre cioareci, pantalonii dacici strânși pe picior, că au ,,etimologie necunoscută”. Am observat că susținătorii romanizării au frică de lucrurile clare. Metoda comparativa, principiile ferme, găsirea unor echivalente în limbile indoeuropene vechi nu sunt în favoarea romanizării. De aceea în DEX nu veți găsi nici principii ferme, nici metodă, nici criterii științifice. Totul este arbitrar. De aici și masa compactă de etimologii bizare. Asta se vede foarte bine când ne uităm la feluritele etimologii prin care a fost purtat cuvântul ,,cioareci”. Cihac îl considera împrumutat din maghiarul szövelèk ,,țesătură”. Șăineanu îl lua din turcă, čarek ,,cisme orientale”. Capidan din aromână, cioară ,,șireturi pentru picioare”. Observați intenționata încâlceală. Dacă ar fi mers, ca domnul Mihai Vinereanu, pe linia unui radical proto-indo-european, cum fac și alți etimologi serioși de pe alte meridiane, ar fi dat de (s)keu- ,,a acoperi”. Acestui radical i s-a adăugat, în limba veche traco-dacă, sufixul -iko-s, obținându-se keuriko-s. În traco-dacă se zicea k’uriko-s. În străromână ciorecu. Iar în română cioarec(i). Prin geto-daci, cuvântul a ajuns la noi. Metoda urmată de Vinereanu se cheamă comparativ istorică. Și ea chiar îl duce pe cercetător la originea cuvintelor. Spre deosebire de răsfoitorii de dicționare, care vor să ne convingă că cuvintele nu evoluează în decursul a mii de ani, ci sar pârleazul, ca niște găini, de la un vecin la altul. Dar mai ales că au sărit pârleazul de la toți vecinii în limba noastră. Asta te face să pui la îndoială corectitudinea celor de la DEX.

            Până și unealta principală de muncă a țăranului român are denumiri numai de la migratori: de la legionari securea[11], de la slavi toporul[12], de la maghiari barda[13], de la turci baltagul[14].

            Nici pleata[15] nici chica[16] nu-i a lui. Și pe acestea le-a împrumutat de la slavi.

            Da poate nici trupul[17] nu-i al lui? parcă-l aud întrebând pe un cititor inimos.

            Firește că nu. Conform DEX-ului, l-a luat din vechea slavă.

            Dar măcar sufletul[18] îi al lui?

            Ce întrebare dacomanică! Firește, că nu. Conform DEX-ului l-a luat din latină. De la un suflitus cu asterisc, adică el nu există în limba latină, dar răsfoitorii de dicționare presupun că ar fi existat. De ce? Ca să provină din el românescul suflet, pe care ei nu l-au găsit nicăieri.

            Dar măcar capul, creierul, mintea, a munci, a gândi sunt ale lui?

            Nu, nici vorbă. Capul, mintea și creierul i le-au dat legionarii. Iar a munci și a gândi l-au învățat maghiarii.

            Citind etimologiile DEX-ului, ai senzația că te afli în lumea acelor ,,trolls” de pe internet care neagă totul. Cu un cinism și o lipsă de logică demnă de un balamuc, românului i se neagă adevărata identitate. Are în vocabular cuvinte de la toți vecinii și străinii. Numai de la strămoșii săi reali, geto-dacii, nici unul. Îți vine greu să crezi în profesionismul celor ce au alcătuit un asemenea ,,instrument științific”.

            Întrebarea este: ,,Cui folosește el?”

Nota mea: Bulversant acest articol al Iuliei Brânză Mihăileanu! Simplul bun simț este suficient pentru a ne da seama că DEX-ul este o catastrofă științifică, un instrument de menținere a falsului istoric. Cum e posibil ca un popor cu vechimea noastră, cu rădăcini clare în spațiul geto-dac (costumul popular românesc seamănă bine cu cel al dacilor de pe Columna lui Traian), cu tradiții care se pierd în negura timpului, să nu poată păstra nici măcar o denumire geto-dacă din costumul pe care îl poartă de peste 2.000 de ani? Cine ar putea crede așa ceva? În concluzie, putem spune că dicționarul Explicativ al Limbii Române este o mizerie iar faptul că Academia Română îl girează este foarte grav. Ar fi interesant să se facă o cercetare pentru a vedea câți dintre autorii DEX-ului, în ultimul secol și jumătate, au fost români. Din informațiile mele, majoritatea au fost de altă etnie…

Oameni buni, acest articol trebuie să circule, trebuie răspândit pentru ca toți românii să înțeleagă minciuna în care trăiesc. Dați-i Share, trimiteți-l pe e-mail, publicați-l pe blogurile voastre. Măcar atât!!!

Daniel Roxin

---

                [1] Din fondul pre-latin. Cf. MihaiVinereanu, Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2009, p. 166.

                [2] Din fondul indo-european. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 188-189.

                [3] Din radicalul proto-indo-european lino, care definește inul. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 431; p. 434.

                [4] Din radicalul proto-indo-european al- ,,a crește”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 74; p. 445.

                [5] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 230.

                [6] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 155.

                [7] Origine dacică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 843.

                [8] Din fondul prelatin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 798.

                [9] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 398-399.

                [10] Din radicalul proto-indo-european keug’-, koug’- ,,coajă”, înveliș”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 253.

                [11] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 754.

                [12] Din fondul indo-european. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 842.

                [13] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 116.

                [14] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 113.

                [15] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 647.

                [16] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 217.

                [17] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 850.

                [18] Din radicalul proto-indo-european bhel-, bhle- ,,a (se) umfla, sufla”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 796.

Publicat de Daniel Roxin la 18:25