Acest blog conţine judecăţi exprimate despre Tracia actuală și realitatea conexă acesteia. Cunoașterea este reproducerea în spiritul cunoscător a ceea ce este în afara sa fără să atingă obiectul.Cunoașterea şi produsul ei finit sunt necesare dar nu suficiente.Căutătorul înțelepciunii depășește cunoașterea şi ştiinţa acționând. ============== NU COLECTEZ DATE. NUMAI BANDIȚII OLIGARHIEI BRUXELEZE COLECTEAZĂ DATE DESPRE VOI. DACĂ NU VĂ CONVINE CEVA PLECAȚI DE AICI URGENT.
Se afișează postările cu eticheta agresiune spirituală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta agresiune spirituală. Afișați toate postările
2016/11/25
Dacă puciștii erau patrioți
Etichete:
agresiune axiologică,
agresiune biologică,
agresiune capitalistă,
agresiune postpucistă,
agresiune psihologică,
agresiune spirituală,
antiromânism,
asasini capitalişti,
deposedare capitalistă
2016/09/15
Despre opera socială a capitaliștilor
România a fost distrusă de către capitaliștii occidentali în cârdășie cu capitaliștii autohtoni.
Ceea ce nu par să accepte lingăii Occidentului este faptului că tocmai orânduirea capitalistă postpucistă a creat gaștile de mafioți ce au demolat România după lovitura de stat antiromânească din 1989. Așa-zisa educație din învățământul capitalist postpucist, pe care trădătorii de neam îl laudă și recomandă ca fiind revoluționar, a însemnat, de fapt, o lipsă crasă de educație, un dispreț total față de valori sacre ale oricărei comunități civilizate și evoluate, precum: respectul față de familie, față de neam și față de popor precum și față de cadrul natural al vieții sociale. Capialiștii postpuciști occidentali și cei din România și-au bătut joc de educația patriotică, socială, spirituală a poporului român. Au destructurat sistemul de învățământ au degenrat procesul educațional al poporului român au stopat formarea omului superior. Și-au bătut joc de obiectul proprietății sociale a poporului român au distrus orice relație de proprietate comună asupra bunurilor populare și au lăsat pe drumuri întegul popor trecând în proprietatea iresponsabilă a străinilor și persoanelor fizice avuția națională. România a ajuns obiectul de batjocură al străinilor iar poporul român a fost adus la stadiul capitalist de populație urmând a fi adus la stadiul de haită.
Gulagul proocidental, capitalist este plin de gunoaie fizice, chimice, biologice, psihologice și sociale
Ca să vezi măreția educației capitaliste trebuie să te uiți atent la ce fac slugoii capitalismului imperialist dar și la copiii sau nepoții educați de ei: aruncă pe oriunde ambalaje de tot soiul, doar așa au fost “educați” de licențiații postpuciști cu studii în limba engleză care nu mai știu nici să vorbească gramatical. Ce au lăsat în urmă hoardele de reformatori, privatizatori, privatizați, decratizați proamericani și grobieni ce au distrus și distrug în continuare România? Acești dușmani ai poporului român nu știu decât de frică deoarece îi susține oligarhia americoidă și bruxeleză a capitalismului monopolist imperialist. Însuși statul s-a înstrăinat de funția sa națională devenind o adunătură de slugi capitaliste aservite bandiților internaționali capitaliști.
Jaful capitalist occidental a inoculat în mintea românului postpucist, lenea, parazitismul social, ura față de muncă, ura față de țară, ura față de propriul neam
Este destul să privești ce lasă în urmă pervertiții care jinduiesc după bunăstarea materială a bogaților occidentali, pentru a conștientiza cât rău a făcut capitalismul postpucist României. Dincolo de ce s-a mai construit în capitalism, după ce au distrus România după 1989, au rămas oamenii, cel mai important capital al unei țări, oameni care au fost corupți la greu, oameni ce au ras resturile rămase după privatizarea întreprinderilor construite cu ani grei de muncă în timpul socialismului de către răbdătorul popor român. Fostul popor muncitor a ajuns să se ameni ce se comporte acum în sistem capitalist mai rău ca dușmanii străini ai țării.
O societate este bună sau rea în funcție de orânduirea sa.
Până la urmă o societate este bună sau rea în funcție raporturile obiective care se instituie între grupuri, clase și persoane. O societate nu este bună pentru că ultimul tinerii își cumpără diplome de studii superiore. Nu este bună pentru că așteaptă să facă calculatorul ceea ce trebuie să facă persoana manual. O societate nu este bună pentru că s-au deschis coafuri de câini și oamenii dorm în boscheți. O societate nu este bună pentru că o minoritate de 20% a deposedat 80% din poporul de venituri și bunuri. O societate nu este bună pentru că mijloacele de informare masivă se prostituează. O societate este bună doar în măsura în care obiectul proprietății este dsitribuit egal între membrii societății și acestă situație este consfințită printr-o consttuție a cărei încălcare se pedepsește drastic. Cetățenii sunt oameni civilizați dacă au cultură și dacă acea cultură rezolvă prin practică toate problemele vieții sociale ale poporului. Cultivarea relațiilor ce sfidează legile naturale ale vieții umane nu vor duce niciodată la un om superior, un om cu dimeniusni sociale. Cultivarea relațiilor interumane care sfidează legile sociale precum este legea creșterii continue a productivității muncii sau legea creșterii necontenite a nivelului de trai material și spiritual nu va duce niciodată la societate superioară și nu va împlini nici o personalitate. Poporul român nu este nostalgic după capitalism ci doar regretă abandonarea realizărilor socialiste și regretă că s-a lăsat înșelat de viclenia capitaliștilor occidentali. România capitalistă este țara hoților, a interlopilor, țara asistaților sociali, țara televiziunilor distructive de conștiință, ce prezintă preponderent degenerați pe post de modele sociale umane, țara găștilor de infractori, țara de corupți, infractori, țară cu cele mai mult biserici pe cap de locuitor din UE, dar cu cea mai mică moralitate șu cei mai mulți bolnavi.
Celor care mai cred în virtuțile educației capitaliste le-aș reaminti, încă o dată, un fapt evident: ca să vezi cu adevărat cum arată cineva (ce educație are) oferă-i libertatea de a face tot ce crede. Doar așa ai imaginea adevărată a persoanei respective, nu imaginea denaturată de teroarea ideologică capitalistă așa cum e propagată acum de propagandiștii capitaliștilor.
Cât de bună a fost educația capitalistă postpucistă s-a văzut după 1989: o țară distrusă de agenturile capitaliste în cârdășie cu licențiații, masterații și doctorații capitaliști postpuciști.
Etichete:
agresiune antiromânească,
agresiune axiologică,
agresiune economică,
agresiune postpucistă,
agresiune psihologică,
agresiune spirituală
2016/09/14
Despre locul și rolul înțelepciunii
Ați mai auzit pe cineva să propovăduiască înțelepciunea? Eu nu cred că mai încearcă cineva. Slugoii capitalismului se feresc înțelepciune ca dracul de tămâie.
Să încălcăm interdicția ideologică capitalistă de: a nu mai aminti de înțelepciune.
Înțelepciunea este cea mai înaltă ipostază spirituală la care poate ajunge omul în viață. În moarte poate avea ceva mai valoros dar în viață înțelepciunea este cea mai importantă creație spirituală. De ce? Pentru că îl poziționează dinamic pe om în conjunctura naturală socială și spirituală în care a avut norocul sau nenorocul să fie născut.
Înțelepciunea ca tot ce este în viață este relativ. Absolutul în găsești dincolo de viață. Relativitatea înțelepciunii ne cere să fim treji.
Înțelepciunea se extrage din învățămintele oamenilor și din experiența de viață precum și din creația omului care o caută. Înțelepciunea este deci trecătoare. Dacă vrei să ai înțelepciune trebuie să ți-o reconstruiești continuu pentru a fi în prezent. Ceea ce a fost înțelepciune într-o epocă nu mai este înțelepciune în altă epocă. Așa-zisele învățături sfinte sunt bune de aruncat la gunoi. Isus a venit să strice legea nebună de până la el în care Iehova păzea averile stăpânilor de sclavi. Nu mai continuăm cu exemple pentru că ne plictisim.
Înțelepciunea este dependentă de Natură dar mai cu seamă este dependentă de Umanitate și anume de timpul uman. Momentul necesității înțelepciunii este dependent de devenirea colectivității umane. Ea se cere atunci când colectivitatea intră în criză.
Un tembel capitalist m-a întrebat dacă este înțelept să îmi risc pierderea vieții pentru un scop umanitar. Ca orice animal socializat el înțelegea prin înțelepciune întruchiparea intelectuală a instinctului de supraviețuire egoistă, individuală. Bineînțeles că în capitalism totul devine o problemă lingvistică; viața și moartea sunt probleme lingvistice și cel mult logice. Există sau nu există viață, există sau nu există moarte în funcție de semnificația pe care o atribui termenilor. Ce bună este ,, filosofia analitică” ! Idealul filosofiei analitice este sinuciderea în scopurile capitalismului.
Capitaliștii creează imaginea falsă a înțelepciunii. Ei arată că înțelepciunea este o stare de încremenire a spiritului, o mortificare. De aceea ei în mod ticălos vă recomandă să fugiți de înțelepciune. În cazul acesta capitaliștii confundă înțelepciunea cu ceea ce se numește filosofie. Filosofia este un produs finit al spiritului uman necesar dar nu sufcient pentru existența înțelepciunii. Filosofia joacă la un nivel mai jos. Joacă mai jos deoarece ea necesită fixare lingvistică de un fel sau de altul. De aceea noi trebuie să privim cu rezervă toate filosofiile. Trebuie să le știm pentru că în ele așa cum Marx a constatat oamenii au fixat quintesența spirituală a epocii lor. Imagiea cu care ideologii capitalismului vă sperie este imaginea unui bătrân înțepenit într-un sistem de idei nepractic, neactual. Nu acesta este însă înțeleptul. Deși înțelepciunea și înțeleptul prezintă mare stabilitate aceste două exitențe sunt dinamice sunt vii.
Capitaliștii pleacă de la ideea falsă că sistemul social capitalist este ultimul. Nimic mai bun decât capitalismul nu poate fi. Tot ce nu intră în patul procustian al capitalismului este anormal și trebuie chilăvit pentru a intra în ,, normalitate”. De aceea înțelepciunea și și înțelepții sunt repudiați. Nu joacă bine în teatrul operetei capitaliste.
Jos fascizmu!
Jos comunizmu!
Să încălcăm interdicția ideologică capitalistă de: a nu mai aminti de înțelepciune.
Înțelepciunea este cea mai înaltă ipostază spirituală la care poate ajunge omul în viață. În moarte poate avea ceva mai valoros dar în viață înțelepciunea este cea mai importantă creație spirituală. De ce? Pentru că îl poziționează dinamic pe om în conjunctura naturală socială și spirituală în care a avut norocul sau nenorocul să fie născut.
Înțelepciunea ca tot ce este în viață este relativ. Absolutul în găsești dincolo de viață. Relativitatea înțelepciunii ne cere să fim treji.
Înțelepciunea se extrage din învățămintele oamenilor și din experiența de viață precum și din creația omului care o caută. Înțelepciunea este deci trecătoare. Dacă vrei să ai înțelepciune trebuie să ți-o reconstruiești continuu pentru a fi în prezent. Ceea ce a fost înțelepciune într-o epocă nu mai este înțelepciune în altă epocă. Așa-zisele învățături sfinte sunt bune de aruncat la gunoi. Isus a venit să strice legea nebună de până la el în care Iehova păzea averile stăpânilor de sclavi. Nu mai continuăm cu exemple pentru că ne plictisim.
Înțelepciunea este dependentă de Natură dar mai cu seamă este dependentă de Umanitate și anume de timpul uman. Momentul necesității înțelepciunii este dependent de devenirea colectivității umane. Ea se cere atunci când colectivitatea intră în criză.
Un tembel capitalist m-a întrebat dacă este înțelept să îmi risc pierderea vieții pentru un scop umanitar. Ca orice animal socializat el înțelegea prin înțelepciune întruchiparea intelectuală a instinctului de supraviețuire egoistă, individuală. Bineînțeles că în capitalism totul devine o problemă lingvistică; viața și moartea sunt probleme lingvistice și cel mult logice. Există sau nu există viață, există sau nu există moarte în funcție de semnificația pe care o atribui termenilor. Ce bună este ,, filosofia analitică” ! Idealul filosofiei analitice este sinuciderea în scopurile capitalismului.
Capitaliștii creează imaginea falsă a înțelepciunii. Ei arată că înțelepciunea este o stare de încremenire a spiritului, o mortificare. De aceea ei în mod ticălos vă recomandă să fugiți de înțelepciune. În cazul acesta capitaliștii confundă înțelepciunea cu ceea ce se numește filosofie. Filosofia este un produs finit al spiritului uman necesar dar nu sufcient pentru existența înțelepciunii. Filosofia joacă la un nivel mai jos. Joacă mai jos deoarece ea necesită fixare lingvistică de un fel sau de altul. De aceea noi trebuie să privim cu rezervă toate filosofiile. Trebuie să le știm pentru că în ele așa cum Marx a constatat oamenii au fixat quintesența spirituală a epocii lor. Imagiea cu care ideologii capitalismului vă sperie este imaginea unui bătrân înțepenit într-un sistem de idei nepractic, neactual. Nu acesta este însă înțeleptul. Deși înțelepciunea și înțeleptul prezintă mare stabilitate aceste două exitențe sunt dinamice sunt vii.
Capitaliștii pleacă de la ideea falsă că sistemul social capitalist este ultimul. Nimic mai bun decât capitalismul nu poate fi. Tot ce nu intră în patul procustian al capitalismului este anormal și trebuie chilăvit pentru a intra în ,, normalitate”. De aceea înțelepciunea și și înțelepții sunt repudiați. Nu joacă bine în teatrul operetei capitaliste.
Jos fascizmu!
Jos comunizmu!
Etichete:
agresiune spirituală,
capitalsm,
filosofie,
înțelepciune,
joc,
loc,
rol
2016/01/04
Prostologizare postpucistă
ÎNTR-O ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN ARDEAL, ANUL 2003
- strict autentic şi fără comentarii -
Am fost, zilele trecute, într-un sat din Ardeal. Un sat vechi, atestat de pe la
etc. etc. Eram invitat (în calitatea mea oficială, de vicepreşedinte al Comisiei
pentru Învăţămînt a Senatului) la un “Bal al Bobocilor”, bobocii fiind nişte
proaspăt intraţi la o şcoală profesională. Ghirlande, confetti, muzici, veselie.
Sala plină cu săteni, părinţi, profesori, elevi.
După un lung moment, în care vreo 7-8
cupluri elev-elevă au fost întrebate de prezentator “care e idolul lor
preferat” (şi ei răspundeau că idolul lor preferat e Madonna sau formaţia
locală “Hali” sau unul Ricky Nuştiucum), a apărut pe scenă un alt elev, care
ne-a anunţat că ne va spune glume.
Contorsionîndu-se, strîmbîndu-se şi
rîzînd singur de ceea ce zicea, elevul a emis la microfon următorul banc (îl
citez... textual):
“-Mărie,
vino să te regulez în ureche! -Ba nu, că oi rămîne surdă! -Da’ ce, după ce am
făcut ieri, ai rămas mută?”
Sala
(părinţi, profesori, profesoare, elevi, săteni) se prăpădeşte de rîs.
Încurajat de succesul orbitor, elevul
de pe scenă continuă, hîţînîndu-se şi bălăngănindu-se mereu, cu un fel de
scheci, al cărui text era cam aşa:
“Mărie,
tu să mă apuci de pu... lpana de la palton, şi să mă tragi de coa... te, şi eu
am să te caut la pi... tpalac într-un copac, şi după aia am să te fu... găresc
prin curte”
etc.
Sala (părinţi, profesori, profesoare,
elevi, săteni) se prăpădeşte de rîs.
Eu scriu acest text, mă întreb pe ce
lume trăiesc şi am sentimentul că n-am să fiu crezut. Şi totuşi asta s-a
întîmplat deunăzi, în aprilie 2003, în România, într-un sat, în Ardeal. Într-o
şcoală de ţară, în Ardeal.
George Pruteanu Sursa: http://www.pruteanu.ro/8idei-TOT.htm
Etichete:
agresiune antiromânească,
agresiune spirituală,
anticultură,
antiromânism,
antiumanism,
degenerare,
învățământ capitalist
2015/09/05
Soluţia antiemigrare
1. Sub pretextul luptei împotriva terorismului islamist Rusia şi România ar putea trimite armată în Siria şi să-i lovească pe toţi adversarii preşedintelui Asad.
2. Sub pretextul ajutorului economic România ar putea reţine cinci sute de milioane de euro din cotizaţia anuală probruxeleză pentru investiţii în ţările africane distruse de americani pentru a ridica nivelul de trai al celor distruşi acolo.
3. Sub pretextul recuperării teritoriilor româneşti imigranţii izgoniţi de americani din ţările arabe trebuie trimişi la graniţa cu Ucraina să recupereze ca mercenari teritoriile luate cu forţa de la România.
Etichete:
agresiune antiromânească,
agresiune capitalistă,
agresiune culturală,
agresiune postpucistă,
agresiune spirituală,
antieuropean,
antiromân,
antiromânism
2015/08/08
Forma limbistică de luptă antiromânească - ,,Societatea” postpucistă
Profesionalism limbistic capitalist
Societate postpucistă
Societatea comercială
Societate ornitologică
Societatea chinologică
Societate industrială
Societate umană
Societate animală
Societate vegetală
Societate bancară
Societate minerală
Societate academică
societate univesitară
Societate liceală
Societate şcolară
Societate grădinară
Societate coteţară
Societate reptiliană
Societate artistică
Societate ştiinţifică
Societate culturală
Societate tehnică
Societate religioasă
Societate filosofică
Societate economică
Societate asiguratorie
Societate de avocaţi
Societate de judecători
Societate de procurori
Societate de poliţişti
Societate militară
Societate pe acţiuni
Societate sub acţiuni
Societate pe gînduri
Societate pe intenţii
Societate pe trăiri
Societate pe contemplaţii
Societate socială
Societate politică
Societate patologică
Societate bancară
Societate agricolă
Societate financiară
Societate transportoare
Societate de comunicaţii
Societate de construcţii
Societate industrială
Societate manufacturieră
Societate sanitară
Societate pedagogică
Societate cu răspundere limitată
Societate cu răspundere nelimitată
Societate fără răspundere
Societate în regie autonomă
Societate de stat
Societate astatală
Societate particulară privată
Societate militară
Societate civilă
Societate biologică
Societate chimică
Societatte spirituală
Societate muzicală
Societate sportivă
Societate zootehnică
Societate geologică
Societate astronomică
Societate terestră
Societate extraterestră
Societate literară
Societate retrogradă
Societate capitalistă
Societate democratică
Societate nedemocratică
Societate comunistă
Societate de colţul străzii
Societate de fundul curţii
Şi aşa mai departe. Se poate multiplica degradarea lexicală a limbii române până la zombificarea tineretului postpucist.
Etichete:
agresiune antiromânească,
agresiune axilogică,
agresiune capitalistă,
agresiune culturală,
agresiune lingvistică,
agresiune postpucistă,
agresiune spirituală
Abonați-vă la:
Postări (Atom)