CONSUMISM ȘI SOCIALISM

Consumismul este ideologia creată de capitaliști pentru a ține pe loc progresul uman. Această ideologie a fost creată prin observarea comportamentului omului simplu, plafonat comportament care nu se ridică deasupra satisfacerii necesităților biologice. Așa cum sclavagistul voia să mențină omul în condiția de sclav, feudalul în condiție de șerb, capitalistul vrea să îl țină pe om în condiția de forță de muncă sau de sistem bio-psihic. Adică pentru capitalist omul nu trebuie să își realizeze potențialul personal. Pentru a face acest lucru capitalistul se străduiește să îl mențină pe om în stadiul de individ animalic și realizează acest scop oferindu-i numai ceea ce îl satisface ca animal. În aceasta constă caracterul reacționar al ideologiei capitaliste consumiste. Idealul uman consumist este individul care trăiește ca să își satisfacă nevoile trupești: nutrire, conservare și reproducere.

Atunci când acest scop nu îl mai satisface capitalistul dezvoltă trebuințe biologice antinaturale pentru care el fabrică obiecte de satisfacere: alimente inutile, obiecte accesorii fără utilitate, organe sexuale artificiale, etc. În acțiunea de denaturare a trebuințelor capitalistul ajunge să se sprijine pe diferite științe care concură la crearea de indivizi denaturați prin stimularea excesivă a poftelor trupești.

Consumul excesiv atinge limite dincolo de care omul devine nenatural. Din punctul de vedere al câștigului financiar atunci când consumatorul devine inutil este exterminabil ceea ce se face în capitalism prin organizarea de războaie convenționale sau neconvenționale.

Prin menținerea omului în condiția de ființă bio-psihică capitalistul în fond se sabotează și pe el însuși pentru că se privează de preopinentul care îi pune probleme umane complexe a căror soluționare l-ar emancipa și pe el. Ceea ce împiedică sistemul capitalist este extensia vieții psihice dincolo de rolul de coordonator al adaptării biologice. Capitalismul nu permite oamenilor saltul la viața spirituală care în fapt constă în cunoștere, acționare și contemplare. Aceste activități în capitalism sunt accesibile și permise numai capitaliștilor și numai capitaliștilor din fascie.

Consumismul nu este o ideologie socialistă deoarece socialismul urmărește împlinirea potențialului nativ al fiecărui om astfel încât orice individ să devină o persoană și orice persoană dacă este posibil să devină o personalitate. Acestă devenire contravine oricărei stagnări a omului. Într-un sistem social superior orice om este într-o permanentă devenire depășin stadiul viețuirii biologice pe care se bazează ideologia consumistă a capitaliștilor. Aici în această situație se evidențiază foarte bine deosebirea dintre capitalism, socialism și comunism. De aceea se și luptă ideologii capitaliștilor să distragă atenția de la problema realizării de sine a omului.

Lichidarea economică prin industrializare capitalistă a României

Socialismul român a fost net superior sub aspectul realizărilor economice comparativ cu capitalismul postpucist. Capitaliștii postpuciști au distrus ceea ce au construit socialiștii români cu poporul în 40 de ani. Pierderea suferită de poporul român în anii capitalismului postpucist este de două ori mai mare decât pierderile suferite în ambele războaie mondiale. Aceasta dovedește clar că noi am intrat din 1989 în război cu pretinșii prieteni capitaliști.

În fapt dezastrul economic și social al României postpuciste nu are precedent în istoria țării noastre.

1. Capitalul românesc este minoritar și ca pondere și ca forță;
2. Toate pozițiile economice și de control sunt deținute de de capitaliștii străini;
3. Capitaliștii străini angajează doar o pătrime din forța de muncă ocupată;
4. Deși capitaliștii străini pretind că lucrează nerentabil în România comparativ cu capitaliștii români, în fapt străinii i-au redus pe români la agenți economici de mâna a doua.
5. Capitaliștii străini au scos în afara României profituri neimpozitate;
6. Compoziția economiei din România este:
   1. Consumare fără producere;
   2. Activitate bancară fără economie reală;
   3. Transporturi cu mașini fără șosele;
   4. Căi ferate fără mărfuri.

7. Structural cele două componente ale economiei române postpuciste respectiv componenta străină dominantă , respectiv componenta română subordonată nu au aproape nici o legătură pe verticală sau pe orizontală.

a) Componenta străină a activității economice este insularizată, se aprovizionează din afară și lucrează pentru străinătate nedifuzând în interior;

Exemple:

Întreprinderea ,,Nokia”. A exportat 1 miliard de euro și beneficiile noastre au a fost aproape ca înaitea venirii ei în România, adică aproape nule.

Întreprinderea ,,Dacia”. A realizat export maxim și locuri de muncă puține.

Industrializarea străină în România este o înșelăciune durabilă.

În fapt industrializarea este crearea unui țesut de întreprinderi ale cărui noduri se leagă organic între ele. Acest țesut trebuie să fie de origine endogenă (românească) pentru că numai așa poate avea trăinicie și durabilitate.

Factorul economic exogen ( străin) poate ajuta dar nu poate înlocui factorul endogen ( român) în crearea țesutului industrial autentic.

Nu există îndustrializare pe bază de investiții străine; orice investiție străină riscă să devină ,,insulă” și rareori se integrează solid. Industrializarea de după anul 2000 pentru că se bazează pe capital străin nu este industrializare. Străinii nu au venit aici să ne rezolve nouă problemele ci au venit să și le rezolve pe ale lor.

Acest proces de insularizare este în fapt exploatarea colonială oportunistă a celor slabi și nedezvoltați de căte cei puternci și dezvoltați. Adică este colonizare. Tocmai de aceea a fost destructurat (distrus) țesutul industrial al României: pentru a creea insule ale exploatării capitaliste străine în România.

(După economist dr. Șerbănescu Ilie)

Despre locul și rolul înțelepciunii

Ați mai auzit pe cineva să propovăduiască înțelepciunea? Eu nu cred că mai încearcă cineva. Slugoii capitalismului se feresc înțelepciune ca dracul de tămâie.

 Să încălcăm interdicția ideologică capitalistă de:  a nu mai aminti de înțelepciune.

Înțelepciunea este cea mai înaltă ipostază spirituală la care poate ajunge omul în viață.  În moarte poate avea ceva mai valoros dar în viață înțelepciunea este cea mai importantă creație spirituală. De ce? Pentru că îl poziționează dinamic pe om în conjunctura naturală socială și spirituală în care a avut norocul sau nenorocul să fie născut.

Înțelepciunea ca tot ce este în viață este relativ. Absolutul în găsești dincolo de viață. Relativitatea înțelepciunii ne cere să fim treji.

Înțelepciunea se extrage din învățămintele oamenilor și din experiența de viață precum și din creația omului care o caută. Înțelepciunea este deci trecătoare. Dacă vrei să ai înțelepciune trebuie să ți-o reconstruiești continuu pentru a fi în prezent. Ceea ce a fost înțelepciune într-o  epocă nu mai este înțelepciune în altă epocă. Așa-zisele învățături sfinte sunt bune de aruncat  la gunoi. Isus a venit să strice legea nebună de până la el în care Iehova păzea averile stăpânilor de sclavi. Nu mai continuăm cu exemple pentru că ne plictisim.

Înțelepciunea este dependentă de Natură dar mai cu seamă este dependentă de Umanitate și anume de timpul uman. Momentul necesității înțelepciunii este dependent de  devenirea colectivității umane.  Ea se cere atunci când colectivitatea intră în criză.

Un tembel capitalist m-a întrebat dacă este înțelept să îmi risc  pierderea vieții pentru un scop  umanitar. Ca orice animal socializat el înțelegea prin înțelepciune întruchiparea intelectuală a instinctului de supraviețuire egoistă, individuală. Bineînțeles că în capitalism totul devine o problemă lingvistică; viața și moartea sunt probleme lingvistice și cel mult logice. Există sau nu există viață, există sau nu există moarte în funcție de semnificația pe care o atribui termenilor. Ce bună este ,, filosofia analitică” ! Idealul filosofiei analitice este sinuciderea în scopurile capitalismului.

Capitaliștii creează imaginea falsă a înțelepciunii. Ei arată că înțelepciunea este o stare de încremenire a spiritului, o mortificare. De aceea ei în mod ticălos vă recomandă să fugiți de înțelepciune. În cazul acesta capitaliștii confundă înțelepciunea cu ceea ce se numește filosofie. Filosofia este un produs finit al spiritului uman necesar dar nu sufcient pentru existența înțelepciunii. Filosofia joacă la un nivel mai jos. Joacă mai jos deoarece ea necesită fixare lingvistică de un fel sau de altul. De aceea noi trebuie să privim cu rezervă toate filosofiile. Trebuie să le știm pentru că în ele așa cum Marx a constatat oamenii au fixat quintesența spirituală a epocii lor. Imagiea cu care ideologii capitalismului vă sperie este imaginea unui bătrân înțepenit într-un sistem de idei nepractic, neactual. Nu acesta este însă înțeleptul. Deși înțelepciunea și înțeleptul prezintă mare stabilitate aceste două exitențe sunt dinamice sunt vii.

Capitaliștii pleacă de la ideea falsă că sistemul social capitalist este ultimul. Nimic mai bun decât capitalismul nu poate fi. Tot ce nu intră în patul procustian al capitalismului este anormal și trebuie chilăvit pentru a intra în ,, normalitate”. De aceea înțelepciunea și și înțelepții sunt repudiați. Nu joacă bine în teatrul operetei capitaliste.

Jos fascizmu!
Jos comunizmu!

Putorile capitaliste; unitatea şi separarea lor

Nu există puteri in statul român  deoarece nu există stat. 

Există un grup de oameni care se imparte in subgrupuri pe criteriul intereselor de grup pe care propaganda imperialistă a Americii il numeste stat. A pretinde că esti stat inseamnă a servi poporul. Din momentul in care nu mai servesti poporul ci nevoile tale de grup poti fi o putere dar nu a poporului. Insusi statul a fost pervertit devenind dusmanul poporului. Cand statul se instrăinează de functia lui de apărător al poporului, atunci statul nu mai există fiind transformat in simplu parazit al poporului si slugă a statelor suprapuse. 


Propaganda mincinoasă a banditillor postpucisti nu este si nu va fi crezută de popor. Statul care si-a pierdut credibilitatea si care isi pierde unitatea de actiune in raport cu nevoile poporului se ascunde după eticheta capitalistă a separării puterilor ce luptă pentru scopuri ale indivizilor ce compun institutiile. In cazul acesta poporul poate refuza să-i plătească pe cei ce lucrează pentru străini după cum le poate lua si dreptul de a-i reprezenta.

In cazul precis al dreptacilor romani, oamenii dreptului au gandirea alterată de specificul activitătii pe care o fac mintea mergandu-le ca o rasnită in interesul capitalist nu in scopul justitiei.

 
Nu există identitate intre justitie si puterea judecătorească după cum nu există identitate intre capitalism si democratie. Identitatea intre capitalism si democratie  ca şi identitatea între justiţie şi sistemul judecătoresc sunt marote ale ideologiei postpuciste iar identitatea intre institutiile judecătoresti si justitie este cacialma occidentală realizată pentru inselarea cetătenilor romani.