Conceptul pervers de stat de drept

Ideea de stat de drept nu este o idee științifică . Termenul nu are în fapt un concept pentru că nu poate fi gândit logic. Conceptele sunt idei gândite logic. În realitate nu există stat de drept deoarece nu există stat fără drept. Prin natura sa statul este construit pe drept. Nu există stat acolo unde nu există drept. În ordine cronologică, istorică mai întâi au apărut regulile de conduită. Constatând oamenii că regulile de conduită nu erau respectate au fost nevoiți să înființeze un grup uman al colectivității care avea sarcina de a veghea respectarea regulilor. Din momentul în care regulile erau garantate de către un grup de forță a apărut statul. Deci statul s-a făcut pe baza regulilor și nu regulile de conduită pe baza statului. Deci nu există stat acolo unde în prealabil nu s-au făcut reguli. Dreptul este sistemul de reguli a cărui respectare este garantată de forța coercitivă a statului. Nu există stat de nedrept cum presupun hingherii capitalismului. Vă mint cu nerușinare.

Ceea ce vor capitaliștii să sugereze prin termenul de stat de nedrept este existența grupurilor de forță ale claselor dominante economic în societate și în ierarhia socială. Aceste grupuri de forță ale claselor dominante au existat de la începutul omenirii în colectivitățile întemeiate pe exercitarea forței oarbe. Grupul de forță care nu are de apărat reguli juridice de conduită nu este stat decât în vizuina capitalistă. Într-un fel capitaliștii se deconspiră recunoscând că statul lor este statul de nedrept adică stat fără sistem de reguli. Este plauzibil pentru că principiul dominant în societatea capitalistă este principiul creșterii necontenite a profitului nu principiul ordinii umane a sistemului social.

Sunt sigur că scursurile capitaliste fac spume la gură când dau aceste explicații dar se bazează pe acțiunea degenerativă psihologic declanșată după lovitura de stat antiromânească din 1989. Își închipuie că i-a prostit destul pe români ca să fie încapabili să înțeleagă un text de jumătate de pagină. În orice caz băieți nu vă pierdeți speranța: veți înțelege mai târziu că nu există stat de drept pentru că nu există stat acolo unde mai întâi nu a existat drept. Gașca de ciraci ai clasei capitaliste nu este stat de drept ci grup infracțional organizat.

Explicații limbologice asupra termenului justiție capitalistă

Capitala bucalistă a României- Sectorul 2 la colț cu Hlizeanu

Propagandiștii capitalismului occidental în lupta lor complexă împotriva popoarelor se agață de vocabularul limbii române. Această metodă a prostirii poporului este practicată după lovitura de stat din 1989 în România. Bineînțeles că dușmanii interni ai poporului român erau predispuși din timpul socialismului să strice mintea românilor prin stricarea limbii române.

Astăzi, aici prezint stricarea termenului justiție.

Ca și ceilalți termeni pervertibili ai lexicului românesc și acesta a fost valorificat în direcția distrugerii conștiinței sociale române. Scopul pervertirii termenului justiție este confuzia dintre starea de dreptate existentă în societate în urma procesului de judecare sistemul organelor judecătorești și activitatea judecătorească precum și sistemul organelor de stat însărcinate cu investigarea dinaintea judecării.

Confuzia dintre starea potențială finală a relațiilor dintre oameni desemnată de termenul justiție adică dintre dreptate și sistemul instituțiilor ce desfășoară activitatea de realizare a dreptății  prinde bine capitaliștilor pentru că dă impresia că simpla existență a organelor capitaliste de stat asigură existența justiției adică a dreptății. De exemplu dacă există poliție, există justiție. Dacă există procuratură există justiție, dacă există judecătorie există justiție. Nimic mai fals. Existența poliției capitaliștilor, a procuraturii capitaliste, a judecătoriilor capitaliștilor nu asigură existența justiției adică a dreptății. Perverșii capitaliști continuă cu argumentul că pentru a fi justiție adică dreptate mai este necesar ca organele de stat capitaliste trebuie să lucreze. Nu este adevărat nici  că existența celor două adică a instituției și activității asigură existența justiției. Poate exista și sistemul instituțiilor și activitatea lor specifică și justiția nu este asigurată.  Instituțiile capitaliste pot exista și pot acționa și justiție să nu existe. Ceea ce rămâne stabilă permanent este iluzia propagandistică că există justiție pentru simplul fapt că există instituții și există activități care simulează realizarea stării de justiție.

Deci români! Nu vă mai faceți iluzia și nu mai mușcați momeala capitalistă a existenței justiției. Utilizarea termenilor  ca  ,, justiție” are unic scop să îndobitocească poporul cu idea că există justiție.

Așa cum s-a demonstrat toate instituțiile capitaliste au caracter istoric ( trecător) și au caracter de clasă ( adică servesc nevoile clasei capitaliste) și implicit caracter ideologic ( derutant).

Denunirea instituțiilor și activităților destinate realizării justiției adică dreptății sociale trebuie făcută diferențiat astfel încât numele fiecăreia să indice exact cu ce se ocupă pentru a putea identifica precis locul și rolul acestor instituții și activități în cadrul colectivității umane orânduite capitalist.

Separarea puterilor capitaliste postpuciste

https://www.facebook.com/mihai.robert.35/videos/1134095463322463/

https://www.facebook.com/100012424810063/videos/173109736446519/

Tembelizare politică capitalistă

Tembelizare legionaroidă

Capitaliştii postpucişti joacă lingători la mai multe capete. După ce au ţinut în lesă 25 de ani poporul român pentru a-l putea jefui, acum când adversarii autentici au murit  ori au îmbătrânit, capitaliştii români sub protecţie străină dau o lege cu caracter de clasă, o lege de autoprotecţie capitalistă. În fond cele două legi împotriva identităţii de neam şi de popor sunt legi împotriva noastră, împotriva poporului român.

Capitaliştii români postpucişti sub protecţia capitaliştilor imperialişti occidentali au avut permanenta grijă să înfiltreze agenţi antinaţionali, plătiţi ca poliţie politică, în toate organizaţiile identitare, patriotice române. După aceea le-au penetrat, le-au dezinformat, manipulat şi denaturat în diferite variante. Aşa se explică de ce niciodată, niciunde, nici un grup politic patriotic român nu a avut acces la conducerea României în 25 de ani postpucişti. Vierii care s-au înfiltrat în grupurile şi organizaţiile patriotice au informat poliţia politică capitalistă despre toate tendinţele grupurilor politice române. În felul acesta pe banii prostitului popor român, capitaliştii occidentali au reuşit să saboteze regenerarea poporului român.

Să luăm un caz de organizaţie patriotică mutilată, anume organizaţia legionară şi să îi urmărim conduita socială.

Niciodată în 25 de ani de capitalism postpucist cei ce se credeau legionari nu au acţionat pentru transformarea vieţii poporului român. Aceşti oameni nu puteau depăşi nivelul personal şi de grup al cunoaşterii şi acţionării. Nu au reuşit aceşti oameni să atingă dimensiunea socială a acţionării politice. Nici o soluţionare de anvergură şi profunzime populară nu au întreprins.

Precum am atenţionat mai înainte agenţii antiromâni au acţionat încă din 1990 pentru denaturarea acestei mişcări. În acest fel se explică şi apariţia grupurilor şi organizaţiilor speciale adică a fantomelor politice care în fapt preluau orice iniţiativă şi duceau grupurile autentic româneşti fie în eşec direct, fie în situaţii derizorii, fie în acţiuni proocidentale. Nimic autentic românesc nu s-a putut constitui sub această strictă supraveghere şi corijare a poliţiei politice capitaliste postpuciste. Era curmată din faşă orice creştere naturală a românismului.

Pe legionarii actuali îi vezi strigând nu ,, Jos capitalismul!„  ci  ”Jos comunismul!”. Unde au văzut ei comunism în România? Pe legionarii actuali nu îi vezi strigând ,,Jos imperialismul!„ ci ”Jos securiştii!”. După 25 de ani de la lovitura de stat, nu strigă ,, Jos America!” ci ,,Jos Rusia!” Legionarii actuali strigă dirijaţi nu ,,Jos capitaliştii!” ci „Jos comuniştii”. Probabil îi consideră pe milionarii postpucişti comunişti.

Americanii le mânâncă ficaţii şi ei strigă ,,Jos ruşii!”. Bineînţeles că este infinit mai uşor să minţi decât să spui adevărul. Oligarhia bruxeleză le fură un miliard de euro pe an în timp ce români au ajuns boschetari prin Occident dar ei nu strigă ,, Jos oligarhia capitalistă bruxeleză!” ci strigă ,, Jos Rusia!”.

În timp ce străinii îi otrăvesc pe patrioţii români la ei acasă, legionarii discută despre morţii din timpul capitalismului interbelic şi cel mult despre persecutaţii din timpul socialismului român pe care ei fie din neştiinţă fie din rea credinţă îl numesc eronat comunism. 

Legionarii strigă şi fac ceea ce capitaliştii le sugerează. Ei nu acţionează pentru că sunt deja zombificaţi. În timp ce capitaliştii străini îşi dau mâna cu capitaliştii români indiferent de rasă sau varietate intrarasială, legionarii, teleghidaţi urlă împotriva unei fantome sociale: ,,Jos comunismul!”

Această conduită necesită explicare. Legionarii ori sunt înfricoşaţi de nu mai pot gândi şi nu se mai pot controla ori practic sunt agenţi sub steag străin.

Semănarea vrajbei între români este o constantă a acţiunii politice capitaliste pentru că numai o lună de pauză propagandistică şi manipulatorie ar fi suficientă pentru ca patrioţii români să se trezească la realitate şi să conştientizeze că în fapt ei nu au în faţă o rasă sau o subrasă ci o clasă socială unitară şi solidară: capitaliştii.

În această conjunctură una din formele de mortificare politică a legionarilor este acţiunea ca cerere, ca cerşire, ca cerşetorie. ,, Noi cerem ca... Noi cerem ca...” Cereţi şi vi se va da. Din părţi.

O altă cale de mortificare a acţiunii patriotice legionare este creştinarea. Creştinarea este o formă ideologică de luptă antinaţională prin care duşmanul anihilează forţa naturală a unui popor făcându-l din viril, impotent. Creştinismul aduce cu el efeminarea, abandonul şi sinuciderea politică, civică şi existenţială. Dacă vrei să învingi un popor, mai întâi creştinează-l. După aceea distrugerea este uşoară pentru că nu mai ai pe nimeni în faţă. Dacă ar fi putut trăi popoarele creştineşte ar fi trăit de mult aşa. Popoarele viabile au însă fler vital şi nu muşcă această momeală a străinilor.

Pentru a înţelege locul şi rolul minor jucat de creştinism în acţiunea socială trebuie să urmăriţi ce face în fapt popimea. Popimea creştină este cea mai bună slujitoare a capitaliştilor. Aţi văzut vreo normă creştină care să suspende ierarhia exploatator-exploatat? Adevărat a zis nazaritenul că el a venit să împlinească legea avramistă... ,, Să nu furi roaba aproapelui tău!” Sclavul trebuie să râmână sclav. ,, Să dai cezarului ce este al cezarului!” Deci să fii supus puterii pâmânteşti. Popimea creştină este cea mai bună slujitoare a capitaliştilor fiind oricând gata să mortifice în mod iresponsabil vitalitatea acţională a unei clase sociale progresiste.

Muşcarea momelii capitaliste a ,,jocului democratic” este iarăşi un avorton politic al legionarilor în condiţiile în care ca să intri în parlament cotizaţia depăşeşte orice venit al cetăţeanului român obişnuit.

Vă aduc la cunoştinţă aceste acţiuni criminale ale capitaliştilor şi creştinilor tocmai pentru a vă trezi din somnul mortal indus de ei şi aliaţii lor. 

Mai avem puţin şi ne pierdem ţara pe mâna capitaliştilor occidentali.

Puterea capitalistă judecătorească

Puterea capitalistă este unitară. Latura judiciară a puterii capitaliste se exercită prin prin mecanisme de drept şi de stat mult mai flexibile astăzi decât altădată mai adecvate exploatării oamenilor. Unul dintre aceste mecanisme este pedepsirea celui care cere dreptate. 

Împotriva celui care vrea justiţie oligarhia capitalistă are următoarele pârghii juridice:

1.Încărcarea cu cheltuieli a celui care cere dreptate.

Pentru a putea împrăştia eforturile celui care justiţie, capitaliştii impun taxe crescânde pe actele judiciare astfel încât cel nedreptăţit să nu le poată plăti şi depăşi.

Pentru a nu fi tras la răspundere capitalistul care acţionează în defavoarea cetăţeanului. 
Cel ce vrea să combată un abuz capitalist prin lege, cetăţeanul cinstit este obligat să plătească cheltuieli ocazionate de proces supraîncărcate faţă de necesitatea procesului. De exemplu trebuie să folosească un onorariu foarte mare pentru avocat.

Experţii sunt scoşi în afara activităţii statale pentru a lucra particular. Deci statul este slăbit exact în zonele de activitate în care ar trebui să îl servească pe cetăţeanul cinstit. Aceasta este o dovadă că statul capitalist nu este un stat al oamenilor cinstiţi.

Tot pentru a nu fi traşi la răspundere capitaliştii stabilesc tarife foarte mari pentru experţi ca să nu nu poată fi plătite de către petent.

2. Complicarea procedurilor.

Sunt îngreunate condiţiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.

Un cetăţean ce munceşte nu poate îndeplini condiţiile de admisibilitate ale cererii pentru că sunt complicate şi sub pretextul profesionalizării activităţii legiuitorii capitalişti le multiplică până la sabotaj.

Prin mulţimea regulilor şi prin dispunerea lor neştiinţifică şi nepractică capitaliştii caută să îl descurajeze pe petent.

3. Scurtarea programului de lucru cu publicul.

Prin organizarea antidemocratică a programului de activitate zilnică a instituţiilor juridice este împiedicat accesul la justiţie a părţii vătămate şi este urmărită protejarea prelungită a răufăcătorilor. Orarul instituţiilor este astfel făcut ca cetăţeanul prin în munca capitalistă nu mai ajunge să îi contacteze pe funcţionarii sistemului judecătoresc.

4. Parazitismul birocratic al capitalismului.

Deşi cheltuiesc sume enorme cu tehnica informatizării în fapt cantittate de hârtii pe care dublează evidenţa face ca munca funcţionarilor să devină o rutină. Fiecare funcţionar caută să scape de corvoada arhivistică şi să petreacă timpul într-un mod mai uşor de suportat.

De fapt scade calitatea actilui judecătoresc prin cantitatea dosarelor ce se adună.

5. Perfecţionarea infracţională în interiorul sistemului judecătoresc.

Esenţa partinică, de clasă a orânduirii capitaliste imprimă şi sistemului judecătoresc acest caracter de deposedare prin multiple metode judiciare de fraudare, înşelare şi furare. Activitatea judecătorească capitalistă ocazionează acumularea de experienţă periculoasă social în activitatea deposedare materială.

Există în sistemul capitalist judiciar o experienţă infracţională care depăşeşte pe departe experienţa amatoricească din afara sistemului.

6. Propaganda mincinoasă a dreptului capitalist.

Pe multiple căi se propagă diferite principii care sunt principii false ale dreptului capitalist: principiul separării puterilor capitaliste de stat, principiul statului de drept etc. În realitate aceste idei nu sunt principii pentru că în realitate statul capitalist acţionează unitar în diversitatea formelor sale de subjugare faţă de motivaţiile capitaliştilor.

De exemplu separarea puterilor capitaliste în stat nu este compusă din puterile legislativă, executivă şi judecativă ci se dispune în cele trei puteri susmenţionate pentru că trebuie salvgardată puterea unică a capitaliştilor asupra restului poporului în vederea exploatării pentru profit.

În general procesul judiciar capitalist se sfârşeşte prin sărăcirea petentului cinstit, abandonarea acţiunii judiciare, pedepsirea petentului pentru încercarea de a face dreptate.

7. Manevrarea personalului incompetent.

Capitaliştii au grijă ca şcolile de drept să fie din ce înce mai neştiinţifice. Aceasta produce ca efect creşterea cantităţii de licenţiaţi în drept care nu posedă cunoştinţele priceperile şi deprinderile profesionale.

Această masă de absolvenţi necalificaţi este însă foarte utilă pentru manipularea dosarelor. În caz de descoperire vinovaţii nu sunt pedepsiţi ci sunt pedepsiţi aceste slugi capitaliste. De exemplu o anchetă poate să nu fie bine făcută, o cauză să nu fie bine încadrată o sentinţă să fie greşit judecată. O slabă pregătire nu formează conştiinţă cetăţenească şi nici una profesională ceea ce se poate constata în modul iresponsabil în care este făcut lucrul judiciar.

Un efect al existenţei acestei mase de manevră este că în multe cazuri personalul judiciar nu acţionează ca părţi ale unei instituţii sociale utile cetăţenilor ci ca persoane particulare. De exemplu un funcţionar poate să îşi rezolve o problemă personală prin exercitarea funcţiei sale pentru a presa un cetăţean să sustragă un document de la dosar pentru a avantaja o parte din proces.