Ceva despre democrație și despre impostură

Drepturile oamenilor pot fi egale. Obligațiile nu pot fi egale. Libertățile pot fi egale. Normele juridice pot viza: obligații de a face, interdicții de a face, libertatea de a face. Principiile, normele și regulile vizează acționarea. Cu privire la drepturi trebuie să facem precizarea că un drept este o potență. Existența unui drept stabilit prin normă nu scoate dreptul respectiv din potență și îl trece în act. Popa are dreptul de a fi creștin. Pentru a fi creștin trebuie să și poată fi. Deci un drept nu este o garanție pentru realizare. Popa nu poate fi creștin pentru că are structură personală de parazit social. Această organizare personală în special caracterială pune în centrul persoanei valorile necreștine și care obligă la atitudini materialiste și în fond capitaliste. Popa este om de afaceri. De aceea biserica a căpătat o asemenea dezvoltare în capitalismul postpucist: dă bine la construirea societății capitaliste multilateral dezvoltate și înaintarea umanității spre imperialism în zbor. În principiu această asimetrie între drepturi și obligații decurge din inegalitatea dată de Iahve oamenilor. Lui Iahve nu îi place dreptatea sau mai bine spus în vizuina lui Iahve dreptatea se bazează pe inegalitatea dintre oameni. Întrucât noi ca specie suntem ulteriori facerii lumii aproape că nu avem nimic de obiectat aici. Nu avem competența necesară.

Oamenii deștepți nu pot fi subordonați de către cei proști. Majoritatea acțiunilor proștilor au eșuat în decursul evoluției speciei umane nerealizându-și scopurile pentru că neputând opera în zona posibilului, în primul rând nu concepeau scopuri realizabile în condițiile date cu mijloacele de care dispun. Justețea unei acțiuni nu garantează reușita acțiunii. Există o contradicție între caracterul just al acțiunii proștilor și rezultatul acțiunii lor. Cea mai mare dramă a lor este că deși cunosc faptul că au dreptate, totuși ei nu reușesc să concretizeze scopul lor nevăzînd calea către realizare adică mijloacele materiale, compoziția operațională, agenții necesari, condițiile, și normele după care trebuie să opereze. Din punct de vedere psihologic este o chestiune de clarificare a conștiinței, a spiritului personal și colectiv. O mulțime umană poate fi inconștientă, poate fi semiconștientă s-au deplin conștientă de posibilitatea acțională. În funcție de stadiul de clarificare a conștiinței acțiunii o mulțime umană poate fi obiect sau poate fi agent al acțiunii. Dacă este obiect înseamnă că nu este conștientă de acțiunea care se săvârșește asupra ei. Dacă este agent atunci stăpânește și scopul și mijloacele realizării scopului. Gradul de conștientizare a statutului acțional al unei mulțimi de oameni este dependent și de vârsta medie a mulțimii umane respective. Iehova în înțelepciunea lui a dat minte puțină celor puternici și tineri și minte multă celor bătrâni și slabi. De aceea trebuie folosite înțelept puterea tinerească și experiența bătrânească. Nu mușcați momeala capitalistă a dușmanilor voștri care vă dezbină organizându-vă în organizații de tineret, organizații de maturet și organizații de bătrânet. Toate acestea sunt subiecte de râs între ei și cauză a nenorocirii poporului român. Unde vedeți imediat divizare veți vedea imediat și dizolvarea scopului comun. Acolo este și dușmanul acțiunii inteligente colective. Acolo unde este puterea poporului se va exercita și înțelepciunea colectivă. Conducerea poporului nu este lacomă, perfidă și ticăloasă. Dacă ar fi așa poporul ar acționa împotriva lui însuși. Această ipoteză nu este credibilă. Ceea ce mănâncă ideologii capitalismului este altceva. Conducătorii momentului pot fi ticăloși, meschini, perfizi etc. Conducătorii momentului sunt inteligenți pentru că profită de prostime menținându-se deasupra poporului în mod parazitar. A fi însă inteligent nu este încă suficient. Deasupra inteligenței de un fel sau de altul este însă înțelepciunea. De aceea poporul i-a apreciat în istorie pe acei oameni care erau mai mult decât inteligenți: înțelepții. Poporul are nevoie de înțelepciune și de înțelepți nu de șmecheri de inteligenți. Șmecherii, inteligenții, sunt buni la colțul străzii, la mica bișniță, la micul șmen dar nu la conducerea poporului. Acolo...trebuie înțelepți. Nu se mai vorbește la noi de mult depre înțelepciune. Nu se mai vorbește nici măcar de căutarea înțelepciunii. Filosofarea a devenit sub conducerea luminată a capitaliștilor, gândire analitică. De la gândire analitică a ajuns la  gândire sifilitică...

Expresia șablonardă capitalistă ,,clasă politică” este o făcătură recentă care are un scop manipulator. În primul rând capitaliștii ca clasă socială vor să inoculeze irațional ideea că poate exista o altă clasă conducătoare decât ei. Adică nu ei sunt paraziții principali. Acționează preventiv. Aici capitaliștii joacă la două capete. În cazul în care câștigă poporul ei câștigă pentru că au luptat împotriva paraziților sociali. În cazul în care câștigă politicianiștii ei câștigă pentru că așa-numita clasă politică îi reprezintă de fapt prin partid exact pe ei. Partidul este exact vârful social al aisbergului capitalist care veghează de sub ape mișcarea politicianistă. Politice sunt partidele nu clasele sociale. Apoi condiția cantitativă este nesatisfăcută pentru a fi o clasă politicianiștii. Sunt prea puțini și prea nesiguri. Politicianiștii nu sunt oameni politici adică nu sunt oameni ai cetății ci sunt doar mâna cu care burghezia capitalistă efectuează operațiunile mizerabile. Pe de altă parte admiterea existenței clasei politice merge către încercarea oligarhică de constituire a unei caste, adică a unei noi nobilimi. Începe să semene fragmentul istoric actual cu altele din trecut: repetabila înnobilare prin intrarea în sarcofagul istoriei speciei umane. Nu cu ajutorul poporului se va perpetua sistemul capitalist ci cu ajutorul servitorilor politicianiști care în fapt nu constituie o clasă ci o minoritate dependentă de sacul cu bani al oligarhiei capitaliste.

Democrație nu înseamnă ceea ce vă inoculează capitaliștii adică puterea minorităților-scule și nici puterea clasei capitaliste ci înseamnă puterea inteligentă a poporului. Democrație înseamnă nu forța brută a gloatei ci acțiunea geniului colectiv. Tocmai de caracterul genial al colectivității se feresc reacționarii sociali și s-au ferit întotdeauna în istoria lumii umane pentru că este forța care nu permite paraziților sociali să-și subordoneze colectivitatea umană din cauza dinamismului. Un indiciul al geniului poporului este tendința majoritară inteligentă a unei colectivități. Paznicii grupurilor reacționare sunt aproape tot timpul vigilenți ca acest spirit realist și eficient să fie cel puțin supravegheat și contolat dacă nu poate fi ucis. Spiritul colectiv uneori reușește să rămână liber și mulțimea ghidată de el destramă improvizatele capcane sociale ale grupurilor reacționare. De obicei când simt că majoritatea întrevede calea nouă de conduită socială reacționarii pun ochii pe cei mai conștienți oameni din popor și caută să distrugă iluminarea populară reprimându-i pe cei mai inteligenți membri ai poporului, membrii care în libertatea reflectării simt tendința rațională a mulțimii umane. Puterea poporului nu este puterea proștilor ci puterea majorității prin cei mai conștienți membrii ai colectivului.

Există în actualul moment istoric credința paraziților sociali că ei ( hoții, curvele, cerșetorii, speculanții etc.) reprezintă grupul progresist al istoriei noastre contemporane. Străinii în batjocura lor, le creează condiții pentru menținerea acestei iluzii. În spatele acestei mascarade sociale ei râd de cât de prost poate fi poporul român. Democrație este exercitarea puterii conștiinței de sine a poporului. Conștiința de sine a poporului sintetizează înțelepciunea momentului istoric și este purtată îndeosebi de oamenii care își rezervă timpul și energia pentru a se examina ca membri ai poporului. Faptul că unii membrii ai poporului devin conștienți de necesitate într-un popor, nu asigură succesul dar atingerea unei mase critice de oameni conștienți în cadrul unui popor oferă posibilitatea convertirii motivației poporului în motivație a acțiunii grupului conștient. Când se face această joncțiune atunci puterea poporului este de neoprit iar paraziții sunt aruncați la groapa de gunoi a istoriei umane acolo unde le este locul. Atâta vreme cât membrii conștienți ai poporului sunt pervertiți, derutați, cumpărați, această masă critică nu atinge condiția de eroi.

Condiția de erou este numai în momente deosebite, numai atunci când coincid mai mulți factori. Cazurile de acțiuni singulare pot avea doar efectul exemplar pentru conștiința ce va să vină dar nu pentru un popor care nu a atins conștientizarea condiției sale. Ciudățenia este că totuși fără exemplele personale care în fapt nu duc la rezultate sociale nu se poate păși înainte. De aceea premergător unei acțiuni revoluționare, este absolut necesar pasul acțiunilor eroice personale. Dacă aceste cazuri se înmulțesc atunci această înmulțire catalizează conștientizarea colectivă a necesității revoluției.

Primii revoluționari sunt rași. Acestă regulă trebuie să o știe oricine. Să nu aștepte recompensă cel cel ce vrea să se ridice la nivelul istoriei. Recompensa va fi cel mult amintirea actului lor. Ei atunci nu vor mai fi. De aceea apar atât de rar eroii. Cine trăiește pentru amintire? Ca să verificați ipoteza  puneți-vă întrebarea de ce îi iubesc capitaliștii pe infractorii de drept comun? Nu numai pentru că sunt de aceeași categorie umană? Este infinit mai agreabil un infractor de drept comun decât un revoluționar. Iubirea de infractorii ordinari a fost ridicată în perioada postpucistă la rangul de cult pentru a-i învăța pe români să devină sclavii oligarhiei capitaliste imperialiste. Un infractor de drept comun este un om bun pentru capitalist; el este oaia mult dorită de paraziții sociali. Săracul hoț, săraca curvă.... În orice caz nu trebuie să apară la orizont omul de excepție, revoluționarul. Va fi vânat cu ferocitate de hoiturile istoriei. Paraziții poporului au un instinct al identificării imediate a excepțiilor. Cine scoate capul din turmă este văzut imediat. Țipă imediat rânza în capitaliști în momentul în care simt adversarul la orizont. Marea înșelăciune pe care o iau paraziții sociali este că procesul aparent ținut sub control este în realitate inevitabil. Nici stăpânii de sclavi, nici nobilii, nici capitaliștii nu au știut că ei vor muri istoric. Ce este drept, în secolul XX capitaliștii au luat măsuri proporționale  cu anvergura secolului ca așa ceva să nu se mai întâmple: să fie răsturnată clasa conducătoare adică parazitară. Au făcut capitaliștii mijloace moderne de mortificare a democrației. Marea masă este ,, drogată” cu aceste mijloace. În fapt nu realizează decât o întârziere a spargerii ordinii statuate de ei, ordine care îi menține pe poziție.

Mânării politice capitaliste postpuciste

Pluralismul ideologic trâmbițat de puciști s-a prezentat inițial ca libertate a ideilor și grupurilor politice. Ulterior puciștii, pe măsură ce devenea vizibilă fapta lor și poporul conștientiza făcătura politică pucistă, au restrâns drepturile manifestării politice până la a permite numai variante capitaliste pentru ca în anul 2015 să îndrăznească să interzică tot ce nu este deschidere capitalistă politică. 

,,Tot ce pune în pericol capitalismul trebuie eliminat”. A început procesul de osificare socială pe pozițiile pe care au ajuns parveniții și uzurpatorii postpuciști. Actualmente pluralismul ideologic și politic nu există în România. Paralel cu această îngustare a libertății puciștii și postpuciștii împiedică crearea și propagarea ideilor revoluționare prin marginalizare, sancționare civilă, amendare a persoanelor care pun sub semnul întrebării normele juridice și instituțiile capitaliste imperialiste împuse poporului român. Așa cum am semnalat-o cu câțiva ani în urmă este instituită ideologia dominantă a capitaliștilor monopoliști occidentali.

Puciștii au proclamat suveranitatea poporului și au creat toate piedicile juridice și statale ca poporul să nu mai fie suveran în țara sa. Ne-au luat de proști. Au întreținut propagandistic iluzia că există democrație, că poporul participă la guvernare în timp ce au ținut partidele patriotice sub control și departe de instituțiile de conducere ale statului român prin diferite tertipuri specifice capitalismului. Au întreținut de asemenea iluzia pluralismului politic oferind inițial în 1990 posibilitatea formării unui partid cu 250 de cetățeni . Ulterior când a fost un moment de consolidare a puterii lor, au condiționat formarea unui partid de unirea a 25.000 de membri. Vâzând că lumea se mișcă în defavoarea lor au trecut la fărâmițarea și dezbinarea politică a patrioților permițând formarea partidelor din trei oameni. Nu au făcut-o spre binele poporului ci pentru slăbirea lui politică.

Pluripartidismul capitalist este o înșelătorie pentru că în realitate partidele nu se mai ghidează după doctrină ci după interesele de grup și în nici un caz după nevoi ale claselor sociale pe care ar trebui să le reprezinte. Există în fapt un singur partid acum: Partidul capitaliștilor dispus în mai multe versiuni grupale. Toate joacă același rol. De aceea și calcă peste doctrine, peste programe, peste diferențe de partid trecând cu inconștiență de la un partid la altul. Circul diversității partinice este făcut pentru prostime nu pentru ei. Propagandiștii capitalismului definesc democrația ca pluralism politic, ca pluripartidism. Simplul fapt că arborezi o diversitate de ideologii sau doctrine și că permiți mai multe partide, nu este democrație. Democrația este puterea poporului, nu a minorităților capitaliste dispersate în partide.

Opoziția parlamentară este o vorbă goală în condițiile în care capitaliștii au avut grijă să îi compromită sub diferite forme juridice pe aproape toți oamenii care participă la elaborarea normelor în România.

Ceea ce a constituit cu câteva secole în urmă un ideal social pentru capitaliștii liberei concurențe acum ne este băgat nouă pe gât în bătaie de joc pe post de democrație tocmai pentru a ne sătura de democrație. Poporul român a fost adus după un sfert de secol în stare să ceară dictatură. Sunt semne că în această fază a distrugerii poporului român, tocmai au nevoie de acest regim de exercitare a puterii în stat: dictatura oligarhiei imperialiste occidentale.

A apărut clasa politică. Au răsărit popândăii politici creați de Washington și Bruxelles.  La început a fost inoculat termenul. Apoi a fost avansat timid în spațiul mediatic. Apoi l-au impus în mijloacele de manipulare. 

Voi românii trebuie să credeți că există clasă politică. Apoi trebuie să admiteți că există clasă politică. Apoi desigur clasa politică există. Ulterior clasa politică este o clasă pentru sine. Nu există clasă muncitoare. Nu există țărănime. Nu există capitaliști: industriași, militari mercenari, asasini economici, comercianți, bancheri, bordeliști, birtași, lumpeni. Acum există clasă politică și populație ( nu popor!). 

Există proprietate privată a statului și proprietate privată a privaților, minister public și minister privat. Există societate civilă, societate comercială și societate militară. Dar societatea ce este? Mâine vom auzi că există poliții private, procuraturi și tribunale  private.

Există stat de drept și stat de nedrept. Adică există și stat fără legi. Probabil că există și legi fără stat. Există obiect fără proprietăți și bineînțeles proprietăți fără obiect adică proprietăți care nu sunt proprii vreunui lucru. . Există și existență posibilă și existență imposibilă. Adică există existență care nu există. Desigur există și balamuc fără nebuni după cum există nebuni fără balamuc.

,,Clasa politică” face parte din panoplia propagandei deșănțate a capitaliștilor. Ea trebuie acreditată pentru că există oameni care trăiesc numai ,,dân   șâ pân” politică. Sunt politicieni de profesie, ,,profesionaliști”, adică o clasă superioară, nobilă. Se pregătește ideea de castă. Tot timid și tot premeditat. Să nu vă înșelați că clasa politică este un vis al capitaliștilor transnaționali. Nu... Ea este doar momeala pentru  politicienii de carton ai postpucismului românesc și batjocura antiromânească premergătoare dictaturii. Când vor veni capitaliștii cu sabia dreptății veți vedea ce vor da de pământ cu clasa politică să facă dreptate poporului adică ,,populației”. Atunci nemaifiind valabilă democrația vor instaura dictatura tehnocrată sub forma subtilă a ,,meritocrației” elitiste.

 

Vizavi de această situație politică românească actuală poporul a început să trăiască frica de acționare. Agenturile capitaliste manipulează conștiința masei române prin toate mijloacele inoculându-i frica și neîncrederea în forțele proprii. Procesul îndobitocirii sociale este periculos de avansat. Criminalii stau la pândă . Ei se prezintă ca intelectuali și oameni de cultură. Este o nesimțire să spui adevărul. Este indezirabil. Orice înfiltrat în partidele politice patriotice arborează o atitudine de prețiozitate și dispreț față de cei ce comunică direct starea de fapt a poporului. Se vede pe chipurile lor că încă nu au primit liber de la stăpâni să muște.

Acțiunea Constituția Cojocaru-2016-09-28 București, Piața Universității

Astăzi 28-09-2016 în București, Sector2 , Piața Universității, la Fântâna arteziană, Comitetul de inițiativă pentru Constituția Cetățenilor a început strângerea semnăturilor pentru referendum în vederea schimbării legii fundamentale a României. Proiectul a fost publicat în Monitorul Oficial și va fi examinat de Comisia legislativă a Parlamentului. La tentativele anterioare Comisia a motivat că legea nu este bună pentru că nu se raportează adecvat la sistemele suprastatale ,, europene” și americane și că nu o are formă plăcută.

Manifestația antiguvernamentală din București-Pervertirea termenilor politici

https://www.facebook.com/mihai.robert.35/videos/1138370936228249/