Asupra subminării postpuciste a statului nostru

Criza politică actuală și remediul acestei crize trebuie căutate normal în baza economică a poporului român. Totuși trebuie examinată originea și devenirea statului statului român. Inumana așezare a instituțiilor statale române actuale este rezultatul acestei origini și deveniri.

Subminarea și lovirea statului român din 1989 în luna decembrie a fost un moment critic al unei acțiuni începute înainte cu circa 10 ani. Abolirea în 1991 Constituției socialiste a fost un pas important spre ruinarea puterii statale române. Distrugerea postpucistă a statului socialist a continuat cu procesul legislativ de improvizare a legii fundamentale. Legiuitorii s-au întrecut ca într-o psihoză colectivă în dezmățul antipopular al destrămării statului poporului român. În această conjunctură cei mai mulți și-au arătat configurația caracterială autentică caracterizată prin lipsa dimensiunilor umane sociale: cunoașterea și acțiunile lor erau cel mult de parametri grupali și nicidecum naționali.

În locul unei construcții juridice care menținea unitatea statului și poporului puciștii au adus în fața poporului român un fapt împlinit la care poporul nu a participat: Constituția din 1991. Nici poporul român nici Partidul Comunist Român nu au avut un rol esențial în această degradare legislativă dirijată cu răbdare din exteriorul României de către agenturile oligarhiei capitaliste occidentale. Nici în cei zece ani premergători lovituri de stat P.C.R. nu a avut vreun rol esențial în destrămarea ce avea să vină. Casta constituită în interiorul partidului a făcut inutile eforturile de salvare prin cele patru milioane de membri ai P.C.R. Divizarea și camuflarea politică au fost procedurile de slăbire și derutare politică a poporului român. Asalturile străine au luata prin surprindere un popor convins de multă vreme că are instituții de apărare. Desigur străinii cunoașteau mai bine capacitatea de apărare a poporulului român decât însuși poporul. În acest fel se și explică prăbușirea instituțiilor puterii ca o construcție făcută de mântuială.

Acțiunea antistatală antiromânească se concretiza în acțiunea paralelă de construire a monstruosului stat de drept. Chiar profesori universitari de drept propovăduiau ideea că dreptul este de sorginte divină și nu expresia nevoilor și voinței poporului. Paleta aberațiilor ideatice nu avea limite. Ideea absurdă prin caracterul său contradictoriu a statului de trept era trâmbițată perturbator pe toate căile de manipulare a maselor. Până atunci existase statul de nedrept și puciștii acum făceau statul bazat pe norme juridice. Se proclama prin instituțiile postpuciste că puciștii erau aleșii poporului că legiuitorii tocmai dobândeau demnitatea exercițiului suveranității, miniștrii dobândeau responsabilitatea guvernării iar magistrații dobândeau atributele independenței și inamovabilității pe baza acestui proces legislativ postpucist și al creării improvizate de subsisteme sociale nesigure la sugestia mizerabilă a instituțiilor capitaliste occidentale. Oligarhii occidentali își râdeau în gușă de circul juridic și instituțional pe care l-au creat cvasiexperimental în România. În acest cadru juridic dezorientat și dezorientant puciștii pretindeau mai mult sau mai puțin perfid că obligau organelele de stat să se supună în mod rațional legii și numai legii și totodată condamnau arbitrariul și abuzul de drept ca și cum până în 1990 statul român nu ar fi trăit după legi. Bineînțeles că totul era o cacialma în spatele căreia se auzea hohotul grotesc la magnaților din Occident. În realitate puciștii executau întocmai și la timp ordinele oligarhiei capitaliste imperialiste occidentale și nicidecum voința poporului care îi crescuse pe puciști și îi hrănise din munca lui timp de 40 de ani.

Mecanismul colonizării României

1. Redevențe pentru bogățiile noastre

În colonialism, proprietarul de drept al resurselor naturale în cazul nostru poporul român se alege cu nimic din exploatarea propriilor resurse anume cu o parte din douăzeci. Statul român pierde ireversibil controlul asupra resurselor prin mecanismul redevențelor. Mecanismul redevențelor este impus în România în dauna poporului român.

Mecanismul redevențelor a fost chiar de aceea inventat: ca să transfere resursele de la cei ce le au de la natură către cei ce nu le au de la natură.

2. Pedepse istorice

O pedeapsă exemplară a primit poporul român că a scăpat în timpul socialismului de datoriile față de capitaliștii occidentali, scăpase de robia imperialistă occidentală a datoriilor. Pentru această eliberare douăzeci de ani țara noastră a fost scoasă de pe piețele financiare internaționale. Artizanul lichidării datoriilor externe ale României Nicolae Ceaușescu a fost și el lichidat prin asasinare. După asasinarea președintelui Republicii Socialiste România a urmat asasinarea poporului român, asasinare lentă, premeditată și cu bătaie lungă. Au vrut capitaliștii occidentali să ne arate că nu se tolerează libertatea poporului român.

Colonizarea rapidă și masivă a României a fost doar premisa pentru o mai lesnicioasă dezmembrare economică și apoi teritorială a țării. Dezmembrarea României apare ca un efect natural a descompuneriii economice a țării și a împrăștierii clasei muncitoare în ghetourile occidentale. Deci au distrus întreprinderile, au împrăștiat forța de muncă, au furat bunurile noastre naturale, au desființat armata, au degenerat sistemul de învățământ. Aceste acțiuni au ca autori oligarhia capitalistă occidentală unită în actul criminal de distrugere al țării noastre.

3. Ajutorul trădătorilor

Politicienii români și administratorii țării s-au transformat subit din cetățeni români și patrioți în trădători de neam prin colaborare la experimentele demografice, economice, sociale, politice și culturale făcute de oligarhia capitalistă străină, experimente pe care ei în mod ipocrit le numesc reforme dar pe care le putem recunoaște imediat ca un colaboraționism criminal al trădării.

Experimentele criminale colonialiste făcute de oligarhia capitalistă occidentală cu colaborarea trădătorilor au fost:

1. Demolarea industriei române;
2. Segmentarea unor companii naționale necesarmente integrate ( precum cele din domeniile căilor ferate sau electricității);
3. Împărțirea criminală a produsului intern brut în favoarea capitaliștilor și în defavoarea muncitorilor;
4. Vârârea pe gât a creditelor inutile numai pentru a scoate dobânzi și profituri nemeritate de pe poporul român;
5. Obligarea poporului român la plata creditelor abuzive și a dobânzilor inutile pentru noi;
6. Batjocorirea votului popular; de fiecare dată la alegeri ies numai servitorii Occidentului la comanda țării, niciodată patrioții.

Dacă guvernanții români nu au trădat colaborând cu jefuitorii capitalisti occidentali atunci să ne răspundă la următoarea întrebare:

Cum s-a ajuns ca România să fie furată de români dar să ajungă aproape integral la străini?

Organele de stat însărcinate cu cercetarea, judecarea și pedepsirea infractorilor de rang național nu au prins alți hoți decât pe români în timp ce statisticile dovedesc că atât economia cât și controlul economiei române se află în mâinile străinilor.

Controlarea economică a României de către străini a fost posibilă deoarece în perioada postpucistă guvernații momentului adică politicienii, administratorii centrali și administratorii locali, au cedat controlul economic străinilor. Pe noi nu ne interesează  în primul rând, condițiile săvârșirii acestei fapte periculoase social împotriva românilor ci ne interesează că fapta a fost făcută și că a produs efecte criminale la nivelul întregului popor român.