Postare prezentată

Kosovo, o regiune furată

2010/07/23

Descriptorii urii capitaliste

Poate gândeşte cineva că ura nu se poate măsura deoarece ea este o trăire,  un proces afectiv. Da, ura este un proces afectiv de trăire a relaţiei de contradicţie conflictuală deci exclusivă cu o realitate dată. Afectivitatea în acest caz arată dizarmonia dintre om şi acea realitate dizarmonie care este atât de puternică încât nu permite coexistenţa omului cu acea realitate. Ura arată că acea realitate contradictoriu exclusivă trebuie să dispară ca omul să existe sau că omul trebuie să dispară ca acea realitate să continue a exista. Particularizând în cazul capitaliştilor şi a celor care sunt parazitaţi de capitalişti avem situaţia prezentă în care capitalistul şi omul cinstit nu pot coexista deoarece capitalistul este pe cale de  a finaliza procesul de deposedare a necapitaliştilor şi prin urmare nu mai au de ce să îi lase în viaţă pe oamenii cinstiţi. În mod obiectiv existenţa unuia implică inexistenţa celuilalt adică uman exprimat viaţa unuia înseamnă moartea celuilalt.

În aceste condiţii ura ca proces afectiv de măsurare a gradului de concordanţă a unei existenţe cu viaţa ta ajunge la determinarea unor proiecţii cognitive a unei lumi posibile în care adversarul dispare, este anihilat. Această proiecţie cognitivă nu rămâne subiectivă nu rămâne doar scop ci prin intermediul unei voinţe ascunse se tranformă în realitate. Deci scopul distrugerii necapitaliştilor se transformă în realitate  într-un mod în care necapitaliştii îl sesizează greu deoarece capitaliştii îmbracă omuciderea în forme înşelătoare şi plăcute.

Totuşi pentru că voi nu sunteţi animale cum vor să acrediteze capitaliştii veţi înţelege că ei nu acţionează conform doctrinei liberalismului economic umanist ci conform liberalismului natural al luptei şi selecţiei celui mai tare. Ei vor să vă omoare pe voi ca să râmână în lume ei. Daţi-vă seama că nu aveţi de pierdut decât viaţa dacă sunteţi învinşi şi numai moartea dacă veţi fi învingători.

De aceea dau ideea măsurării urii capitaliştilor împotriva oamenilor cinstiţi şi în cazul nostru împotriva majorităţii românilor. Această ură se măsoară prin următorii descriptori ai urii capitaliştilor autohtoni şi străini:

1. Valoarea datoriilor externe ale poporului român

2. Gradul pierderii protecţiei externe a poporului român prin statul său; se consideră scăderea capacităţii de apărare naţională, reducerea armatei, armamentului, substituirea cu forţe americane de ocupaţie.

3. Scăderea siguranţei vieţii interne; se consideră capacitatea statului de a asigura viaţa, integritatea şi bunăstarea cetăţenilor săi, numărul deţinuţilor de drept comun, numărul infracţiunilor.

4. Valoarea distrugerii biologice a poporului român; se consideră avorturile, intoxicarea, infectarea, sustragerea mijlocelor de subzistenţă, abandonul sanitar, denaturările, mortalitatea, infantilă, mortalitatea bolnavilor şi pensionarilor, numărul boschetarilor, numărul drogaţilor, numărul prostituaţilor, numărul homosexualilor, numărul sinuciderilor, numărul vilelor postpuciste, numărul obiectelor de lux deţinute şi proporţia lor în categorii de populaţie.

5. Măsura distrugerii psihice a poporului român; se consideră proporţia reducerii activităţilor psihice a românilor la mijloace de supravieţuire biologică, reducerea conştiinţei sociale la conştiinţa individuală, numărul bolnavilor psihici.

6. Degradarea vieţii sociale; numărul impostorilor profesionali, proporţia corupţilor în totalul poporului.

7. Distrugerea culturii; numărul agramaţilor din televiziune, radio şi jurnale, gradul vulgarizării culturii române.

Etalonul pentru apreciere nu este etalonul criminal al capitalismului ,,peste tot în lume,, ci nivelul  din R. S. R.

Trimiteți un comentariu