Despre Balena Albastră sau jocul morții | România LIVE

АНТИ-НАТО ПРОТЕСТ ПОДГОРИЦА 12.12.2015. ПРИЛОГ

Montenegro: Hundreds march on govt buildings, US embassy in anti-NATO pr...

Greece: Anti-NATO protest grips Athens

Meritocrația 2009-Analiză critică-Pagina 9

Pagina 9 din 56

Alineatul 1:

Sistemul economic, politic, și cel educațional nu sunt adaptate noilor realități.

1. Există mai multe realități în același timp? Noi credeam că există o singură realitate.

2. Chiar de ar fi mai multe realități dintre care una mai profundă decât sistemul economic ne punem întrebarea în ce constă acea realitate mai profundă la care sistemul economic, sistemul politic și sistemul educațional nu se mai adaptează?

Alineatul 2: 

Actualul sistem economic este un sistem gândit și creat în slujba foștilor mari capitaliști.

1. Sistemul economic se proiectează întâi mental și apoi se creează obiectiv? Lumea este deci produsă de minte, în speță de mintea omenească? De aici putem deduce că dacă noi vrem putem printr-un simplu act de voință să deființăm lumea....

2. Există deci niște creatori de sisteme economice care le creeazăpentru niște oameni care au fost mari capitaliști și care acum nu mai sunt capitaliști.  De ce creatorii de sisteme economice au creat sisteme economice pentru alții și nu pentru ei?

3. Este posibil cum scrie L.P. ca foștii capitaliști  în speță bancherii să fi luat conducerea sistemului economic mondial. După cum știm bancherii sunt cea mai parazitară subclasă a clasei capitaliștilor pentru că nu produc nimic. Deci există niște oameni superiori, oameni creatori, care creează pentru cea mai parazitară clasă capitalistă.

Ce ai schimba în învățământul românesc? | România LIVE

Romania Subjugata De Stapanii Lumii, Teorii Incredibile

De parizitismul cultural

Gândesc parazitismul cultural. Gândesc culturiștii. Gândesc cum or mai face intelectualii să mai paraziteze societatea în special pe cei ce muncesc. Cum mai operează semidocții și diletanții pentru a supraviețui pe spinarea altora manipulând elemente culturale?

Gândesc culturiștii.

Alături de popi, culturiștii parazitează poporul. Nici popii nu se ocupă cu relegarea persoanei de absolut nici culturiștii nu dezvoltă cultura. Ambele categorii parazitează poporul muncitor dându-i iluzia că ei fac o treabă necesară adică utilă.  Vă mint creștinește. Vă mint capitalește.

Să nu vă faceți că nu știți ce sunt culturiștii. Culturiștii nu sunt indivizii care manipulează greutăți fizice. Aceia nu au treabă cu cultura decât în măsura în care în activitatea lor creează frumosul. Cei care înfrumusețează corpul prin exerciții corporale ar trebui să se numească altfel. Trebuie să gândim un nume. Ei sunt un fel de artiști. Sunt artiști care lucrează pe corpul viu.  Și dacă sunt artiști atunci nu sunt culturiști.

Culturiștii sunt cei care au treabă cu cultura dar nu o produc și sunt manipulatorii de cultură care o folosesc  pentru supraviețuirea trupească. De exemplu învață limbi ca să câștige bani, învață psihologie ca să fie slugi la buticarii capitaliști care prostesc lumea să le cumpere pseudoserviciile și făcăturile marfare, învață filosofie ca să poată rătăci lumea nu ca să caute înțelepciunea, învață geografie să găsească bordelurile mai repede, învață sociologie pentru a împiedica revoluția socială... ș.am.d.

Parazitismul cultural se manifestă și la pedagogii care nu își fac datoria educațională față de elevi. Paraziți culturali sunt și autorii dicționarelor de doi bani cu care ne-au prostit în procesul de învățare precum și învățătorii care ni le-au băgat pe gât. Paraziți culturali sunt și autorii manualelor și tratatelor mincinoase făcute cu scopul prostirii sau meținerii în prostie a poporului. Paraziții culturali se manifestă și ca oameni de artă atunci când fac muzică de ghetou, pictură modernistă, literatură pornografică, filme nicolaești, sergești, bucaliste, buftiste. Paraziți culturali sunt  creatorii și adepții muzicii neserioase de mahala, de birt, de cazinou, de jazz adică de muzică de oameni care nu au de lucru. Culturiștii sunt micii șmenari ai literaturii, ai teatrului  și muzicii de estradă, rocarii, hiparii, hoparii, metaliștii și oamenii atmosferei coproculturale capitaliste din București, New York, Paris și Londra... Culturiști sunt și creatorii și manipulatorii de doctrine rele ca de exemplu creatorii și manipulatorii doctrinelor economice de sărăcire a poporului, de exploatare a poporului, de oprimare.

Culturismul este agreat de capitaliști în special când cultivă violența dezbinarea, ruperea de realitate, dizarmonia în familii, nenaturalul și tot tacâmul războiului cultural, adică al războiului neconvențional. Capitaliștilor nu le plac culturiștii care deviază de la ideologia capitalistă. Pe aceia îi persecută.

Parazitismul cultural este activitatea artificială și inutilă în care se manipulează opere culturale de toate spețele numai în scopul satisfacerii necesităților biologice ale unui individ sau ale unui grup sau pentru obținerea de bunuri materiale ( ca de exemplu muzică pe bani, să moară mama). Dacă manipularea culturii servește unui popor nu unui grup de 1-15 oameni atunci nu este parazitism cultural. Atunci este utilizarea legitimă a culturii și în cel mai rău caz este o utilizare nepotrivită cum ar fi utilizarea operei de artă într-un scop străin de cel pentru care a fost creată dar utilă colectivității umane mari pentru rezolvarea unor probleme colective.

Ne pregatim de revolutie !?

Constituția Cetățenilor- Legea Cojocaru-Articolul 1

TITLUL I.

PRINCIPII GENERALE

Statul român. 

Articolul 1.

Titlul I al actualei Constituţii a României, având denumirea de PRINCIPII

GENERALE, rămasă neschimbată, în propunerea noastră, are 14 articole:

1. Statul român 

2. Suveranitatea. 

3. Teritoriul. 

4. Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni. 

5. Cetăţenia. 

6. Dreptul la identitate. 

7. Românii din străinătate. 

8. Pluralismul şi partidele politice. 

9. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale. 

10. Relaţii internaţionale. 

11. Dreptul internaţional şi dreptul intern. 

12. Simboluri naţionale. 

13. Limba oficială. 

14. Capitala.

În proiectul MCC, am păstrat, nemodificate, articolele 4 şi 9, le-am modificat şi completat pe celelalte şi am adăugat 4 noi articole: 

1.1. Uniunea Europeană. 

2.1. Referendumul. 

3.1. Reîntregirea Patriei. 

3.2. Regiunile de dezvoltare.

Iată, textul articolului 1, Statul român.

În Constituţia actuală:

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluției din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democrației constituţionale.

 

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale şi a legilor este obligatorie.

În Constituţia propusă de MCC:

„(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica. Forma de guvernământ poate fi modificată prin referendum naţional. 

 

(3) Statul român este clădit pe temelia valorilor morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti: credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare.

(4) Statul român se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra statului, separaţiei, independenţei şi echilibrului autorităţilor statului - legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, statistică, morală, ştiinţifică - în cadrul democraţiei constituţionale. Autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie. Între ele nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai relaţii de colaborare şi de control reciproc.

(5) România este stat de drept, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti este obligatorie, cu excepţia cazurilor în care legile şi hotărârile judecătoreşti sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituțiilor statului.”

1. La alineatul (1), la cele 5 calificative ale statului (naţional, suveran, independent, unitar, indivizibil), precizate în Constituţia actuală, am adăugat şi calificativul „democratic”, pe care l-am preluat din alineatul (3), unde nu îi era locul.

2. La alineatul (2), am adăugat o a doua teză, care stabileşte că forma de guvernământ poate fi modificată prin referendum naţional. Introducerea acestei teze, în acest alineat, a determinat şi modificarea articolului 152, care includea forma de guvernământ printre elementele care nu pot fi revizuite, modificate.

3. Am reformulat, complet, alineatul (3). Am considerat că este potrivit să renunţăm la expresia „valori supreme”, în general, şi să aşezăm la temelia statului român valorile morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti, acelea care credem noi că exprimă cel mai bine specificul nostru naţional. Am renunţat la trimiterea la idealurile revoluţiei din decembrie 1989. Idealurile poporului român au fost exprimate în multe alte momente ale istoriei noastre, nu numai în revoluţia din decembrie 1989. Am renunţat la calificativul de „stat social”, deoarece este redundant. Statul este creat de societate, deci nu poate fi decât social.

4. Am reformulat şi alineatul (4). Am înlocuit expresia „puteri”, imprecisă, cu „autorităţi ale statului”. Am adăugat, la principiile separaţiei şi echilibrului componentelor statului, încă două noi principii ale organizării statului: principiul independenţei componentelor statului şi principiul controlului poporului asupra statului, principii care stau la baza multora dintre amendamentele incluse în proiectul nostru. Am introdus două teze noi, una prin care am precizat că autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie, astfel încât “reprezentanţii”, adică politicienii, să nu mai poată crea şi desfiinţa instituţii ale statului după cum dictează interesele lor, şi a doua, prin care se stabileşte că între componentele statului nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai raporturi de colaborare şi de control reciproc, astfel încât să nu mai existe nici o putere „supremă” în statul român, prin care să se impună interesele aceloraşi politicieni.

În Avizul nr. 47/2014, în legătură cu aceste propuneri formulate de noi, 

Consiliul Legislativ al României spune următoarele:

„Cu privire la textul propus la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (4), precizăm că principiul consacrat de dreptul constituţional este acela al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, şi nu al separaţiei şi echilibrului "autorităţilor statului", aşa cum se prevede în proiect. În acest context, precizăm că autorităţile statului sunt acele persoane juridice de drept public prin care puterea se exercită în stat. Aşa cum s-a subliniat în doctrină*8), cele trei funcţii principale ale puterii sunt funcţia legislativă, cea executivă şi funcţia judecătorească. În acest context, precizăm că textul face referire la autorităţi care exercită funcţii ce nu pot fi asociate cu "puterea de stat" (autoritatea mediatică, financiară, electorală, statistică morală sau ştiinţifică).”

Juriştii Consiliului Legislativ nu au argumente JURIDICE cu care să respingă propunerea noastră şi recurg la „precizări” formale care ocolesc fondul problemei puse în discuţie. Noi ştim foarte bine că puterea poporului are trei funcţii PRINCIPALE, indiferent de ce a subliniat „doctrina”. Ştim foarte bine că că aceste funcţii PRINCIPALE se exercită prin autorităţi ale statului, care sunt persoane juridice de drept public. Noi spunem, însă, că, pe lângă cele trei autorităţi clasice împuternicite să îndeplinească cele trei funcţii principale ale puterii politice, recunoscute de Constituţie, există multe alte autorităţi ale statului, create prin legi, de către Parlament, de către politicieni, cărora le-au fost încredinţate puteri foarte mari, care influenţează dramatic viaţa oamenilor. Aceste autorităţi sunt folosite de politicieni pentru deposedarea poporului de drepturi şi libertăţi, dar şi de avuţia deţinută sau creată de aceştia. Există, de exemplu, Consiliul Naţional al Audiovizualului, persoană juridică de drept public, autoritate AUTONOMĂ a statului român, care supraveghează activitatea mijloacelor de comunicare în masă, mijloace cu ajutorul cărora politicienii controlează voinţa politică şi electorală a cetăţenilor. Există, de asemenea, Autoritatea de Supraveghere Financiară, tot persoană de drept public, tot autoritate AUTONOMĂ a statului român, care supraveghează sistemul financiar al ţării, cu ajutorul căruia politicienii au jefuit poporul român de capitalul acumulat până în 1989 şi de cea mai mare parte a avuţiei create cu acest capital după 1989. Există multe alte astfel de componente, autorităţi ale statului român.

Ceea ce propunem noi este ca aceste componente ale statului român să îşi găsească locul în Constituţie, să fie recunoscute ca autorităţi ale statului român, separate şi independente de celelalte componente ale statului, să fie scoase de sub controlul politicienilor şi trecute sub controlul poporului. Asta este problema care produce, de fapt, durere juriştilor Consiliului Legislativ.

5. Am reformulat alineatul (5), pe care l-am transformat într-o definiţie a statului de drept, pentru a nu mai lăsa la latitudinea politicienilor să folosească paravanul statului de drept pentru a-şi apăra ei interesele şi privilegiile. Statul de drept este statul care este creat prin lege şi care funcţionează respectând legea. Statul de drept nu este statul în care politicienii adoptă legi care nu respectă Constituţia şi nici statul în care funcţionarii publici încalcă legea. Ordinea de drept este ordinea stabilită de lege, nu ordinea stabilită de cei aleşi sau numiţi să asigure respectarea legii.

Experienţa noastră din ultimii 70 de ani ne-a arătat că nu întotdeauna legalitatea are legitimitate, că este posibil ca, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului, să fie adoptate legi care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Întreaga legislaţie a regimului comunist a fost una nelegitimă. La fel ca şi multe legi adoptate, în România, după 1989. Exemplul cel mai elocvent este Legea 15/1990, despre care am mai vorbit şi vom mai vorbi până când vom elimina, complet, efectele ei criminale. Acesta este motivul pentru care am completat alineatul (5) cu precizarea că respectarea Constituţiei, a supremaţiei ei, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti este obligatorie, CU EXCEPŢIA cazurilor în care legile şi hotărârile judecătoreşti sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului.

Iată ce spun juriştii Consiliului Legislativ al României, în Avizul lor nr. 47/2014, referitor la această propunere făcută de noi:

„Norma propusă la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (5), spun juriştii Consiliului, potrivit căreia respectarea hotărârilor judecătoreşti nu este obligatorie în cazul în care acestea "sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului" aduce atingere independenţei justiţiei, valoare fundamentală avută în vedere de art. 152 alin. (2), întrucât lasă la aprecierea unei entităţi nedefinite valabilitatea respectivelor decizii, care ar urma să fie supuse "judecăţii populare". În plus, adoptarea unui astfel de criteriu şi în ceea ce priveşte supremaţia Constituţiei şi obligativitatea legilor relativizează până la eliminare principiile de bază ale statului de drept, anulând, practic, principiile stabilite în cuprinsul întregii Constituţiei, care devine astfel o simplă declaraţie de intenţii.

Să ne înţelegem, independenţa justiţiei înseamnă independenţa acestei componente a statului – justiţia - faţă de celelalte componente ale statului - componenta legislativă, componenta executivă etc. Independenţa justiţiei nu însemnă şi independenţa acestei componente a statului faţă de popor. Independenţa justiţiei nu înseamnă şi puterea judecătorilor de a încălca prevederile Constituţiei, ori ale legii. Independenţa justiţiei nu înseamnă şi puterea procurorilor şi a judecătorilor de a încălca drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Independenţa justiţiei nu înseamnă şi puterea procurorilor şi judecătorilor de a adopta decizii contrare adevărului. Independenţa justiţiei nu înseamnă puterea procurorilor şi judecătorilor de a aproba jefuirea cetăţenilor şi a poporului român, în ansamblul său, prin legi neconstituţionale, abuzive, aşa cum a fost Legea 15/1990, legile privatizărilor, legile retrocedărilor etc.

Juriştii Consiliului Legislativ pun între ghilimele judecata poporului, popor, care, pentru ei este o „entitate nedefinită”. Este evident că pentru aceşti jurişti democraţia, puterea poporului, suveranitatea acestuia, rămân nişte vorbe frumoase, puse în Constituţie pentru păcălirea poporului.

Care principiu „de bază” al statului de drept este „relativizat” de propunerea noastră, ca legile să nu fie adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului? Principiul democraţiei, al puterii poporului, al suveranităţii poporului, al controlului poporului asupra statului, al subordonării statului intereselor cetăţenilor şi al poporului?