Postare prezentată

Praxiologie-Dezbaterea 1

2017/06/08

Perturbarea conduitei reproductive

Comportamentul reproductiv are ca rațiune de a fi prelungirea în realitate a existenței rasei și speciei. Nerespectarea acestei necesități naturale periclitează neamul, poporul, rasa și specia.

Comportamentul reproductiv uman are un nivel de complexitate mai ridicat decât la animale.

Comportamentul reproductiv este diferențiat sexual; femeile au un comportament diferit față de bărbați cu privire la reproducere. De asemenea la oameni erotismul este mult mai dezvoltat decât la animale. Proprietatea afectivității este mult mai implicată la oameni decât la animale. Practic activitatea reproductivă umană este impregnată de afectivitate și procesualitate afectivă. Absența componentei afective din comportamentul reproductiv este un indiciu de primitivitate sau boală  la om.

Mai complexă, conduita reproductivă umană este în fapt o conduită socială. Ea este condiționată de conjunctura în care partenerii se află. Conduita reproductivă umană se mulează după prescripțiile morale ale colectivității unde se produce. DeComportamentul reproductiv are ca rațiune de a fi prelungirea în realitate a existenței rasei și speciei. Nerespectarea acestei necesități naturale periclitează neamul, poporul, rasa și specia.

Comportamentul reproductiv uman are un nivel de complexitate mai ridicat decât la animale.

Comportamentul reproductiv este diferențiat sexual; femeile au un comportament diferit față de bărbați cu privire la reproducere. De asemenea la oameni erotismul este mult mai dezvoltat decât la animale. Proprietatea afectivității este mult mai implicată la oameni decât la animale. Practic activitatea reproductivă umană este impregnată de afectivitate și procesualitate afectivă. Absența componentei afective din comportamentul reproductiv este un indiciu de primitivitate sau boală la om.

Mai complexă, conduita reproductivă umană este în fapt o conduită socială. Ea este condiționată de conjunctura în care partenerii se află. Conduita reproductivă umană se mulează după prescripțiile morale ale colectivității unde se produce. De aceea normalitatea conduitei reproductive umane este dependentă în primul rând de natură, de fixațiile instinctuale și în al doilea rând de societatea în care bărbații și femeile trăiesc.

Normalitatea reproducerii umane este dependentă în primul rând de natură pentru că natura a creat instinctul reproducerii. Ceea ce face omul în conduita reproductivă nu este decât adaptare a instinctului la sistemul social în care săvârșește actul.

Tulburarea (perturbarea) reproducerii umane este în primul rând o perturbare a reflexului necondiționat al reproducerii. Perturbarea poate să fie o perturbare a conduitei omului care săvârșește activitatea reproducerii sau o perturbarea a obiectului care satisface necesitatea reproducerii. În cazul perturbării conduitei omului omul afectat nu realizează toate acțiunile activităților reproductive sau le realizează într-un mod inadecvat reproducerii. În cazul perturbării obiectului are loc o modificare a obiectului adică a partenerului modificare care poate fi parțială, totală sau poate fi substituție integrală a obiectului ce satisface nevoia reproducerii. Atât în cazul denaturării conduitei cât și în cazul denaturării obiectului prin care se face reproducerea este abatere de la legea naturală a reproducerii. Această situație este de competența biologilor, psihologilor, psihoterapeuților și psihiatrilor. În nici un caz tulburarea activității reproductive umane nu este fenomen care să intre în sarcina politicienilor.

Tulburarea instinctului reproducerii face parte din clasa tulburărilor bazale ale individului alături de tulburarea instinctului nutririi și tulburarea instinctului conservării.

Deranjarea instinctului reproducerii este utilizată de clasele reacționare ale societății pentru destructurarea conduitei sociale ale poporului, pentru deturnarea activităților normale ale oamenilor tineri, pentru frânarea reproducerii naturale a poporului. aceea normalitatea conduitei reproductive umane este dependentă în primul rând de natură, de fixațiile instinctuale și în al doilea rând de societatea în care bărbații și femeile trăiesc.

Normalitatea reproducerii umane este dependentă în primul rând de natură pentru că natura a creat instinctul reproducerii. Ceea ce face omul în conduita reproductivă nu este decât adaptare  a instinctului la sistemul social în care săvârșește actul.

Tulburarea (perturbarea) reproducerii umane este în primul rând o perturbare a reflexului necondiționat al reproducerii. Perturbarea poate să fie o perturbare a conduitei omului care săvârșește activitatea reproducerii sau o perturbarea a obiectului care satisface necesitatea reproducerii. În cazul perturbării conduitei omului omul afectat nu realizează toate acțiunile activităților reproductive sau le realizează într-un mod inadecvat reproducerii. În cazul perturbării obiectului are loc o modificare a obiectului adică a partenerului  modificare care poate fi parțială, totală sau poate fi substituție integrală a obiectului ce satisface nevoia reproducerii. Atât în cazul denaturării conduitei cât și în cazul denaturării obiectului prin care se face reproducerea este abatere de la legea naturală a reproducerii. Această situație este de competența biologilor, psihologilor, psihoterapeuților și psihiatrilor. În nici un caz tulburarea activității reproductive umane nu este fenomen care să intre în sarcina politicienilor.

Tulburarea instinctului reproducerii face parte din clasa tulburărilor bazale ale individului alături de tulburarea instinctului nutririi și tulburarea instinctului conservării.

 Deranjarea instinctului reproducerii este utilizată de clasele reacționare ale societății pentru destructurarea conduitei sociale ale poporului, pentru deturnarea activităților normale ale oamenilor tineri, pentru frânarea reproducerii naturale a poporului.


Trimiteți un comentariu