În
decursul evoluției speciei umane s-a încercat de multe ori să se
identifice direcția și sensul viețuirii omenești. Diferiți
filosofi au găsit diferite răspunsuri la această problemă.
Una
dintre aceste soluții este cea susținută de religia bazată pe
cărțile evreiești. În această viziune omul vine dinspre bine
merge prin rău și poate ajunge la rău sau la bine în funcție de
ce face. A plecat din Eden, este pe Pământ și va ajunge în rai
sau în iad. Scriitori cărților evreiești nu sunt interesați în
această problemă de cunoaștere ci de ce este bine și de felul în
care trebuie să trăiești ca să ajungi de la pedeapsa dată de
zeul suprem prin viață, la mântuire sau la nenorocire veșnică.
Este o invenție genială sub aspectul jugului moral.
Dar
oare este adevărat ce spun autorii scrierilor biblice? Dacă nu este
așa? Răspunsul dat de Biblie este acela că nu, autorii nu cunoasc
nici direcția nici sensul devenirii speciei umane. Toată treaba
este lăsată în sarcina domnului zeu. Pentru scriitorul Genezei
omul era în Bine atunci când era ideal ca un animal. Era fericit
atunci când trăia ca să își satisfacă nevoile trupești. Scopul
vieții umane create de Jahve era să mănânci într-una, să dormi
și să regulezi la nesfârșit. Probabil dându-și seama de
absurditatea unei asemenea vieți l-a pus pe primul dobitoc creat de
Jahve să muște din mărul cunoașterii. Abia acum animalul se neagă
pe sine și devine om. Moise minte că Adam a devenit ca unul dintre
zei. A devenit eventual asemănător cu zeii dar nu zeu. Jahve a
instituit raporturile stăpân sclav în prima fază pentru că
altfel nu l-ar putut fi acuza pe Adam de păcatul cunoașterii.
Cunoașterea este prima activitate a spiritului prin care omul se
distinge de animal. E mare păcat că ne-am desprins de animalitate.
Trebuia să fim dobitoci.
Nu, cu
siguranță scriitorii biblici nu au descoperit direcția și sensul
vieții speciei umane. Mai mult decât atât, după începerea
cunoașterii, trogloditul ideolog biblic a prins a-l acuza pe om de
josnicia supunerii față de cele trupești. Este strigătoare
misiunea sclavagistă a acestei viziuni. Să nu cunoști adevărul ca
să fii sub-om adică sfânt și dacă îl cunoști devenind ca unul
dintre ei ești vinovat dacă ești dobitoc și nu cunoști adevărul.
O ideologie mai curvă ca politica este această viziune.
Conform
acestei concepții binele este ipostaza primordială a obiectului
mineral, vegetal sau animal. Astea trei nu pun probleme paraziților
sociali: toate sunt docile. Idealul binelui paraziților.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu