Postare prezentată

Hören und Sprechen #1 | A1-A2-B1 | mit Untertiteln

2016/11/28

Sensul biblic al viețuirii umane


În decursul evoluției speciei umane s-a încercat de multe ori să se identifice direcția și sensul viețuirii omenești. Diferiți filosofi au găsit diferite răspunsuri la această problemă.

Una dintre aceste soluții este cea susținută de religia bazată pe cărțile evreiești. În această viziune omul vine dinspre bine merge prin rău și poate ajunge la rău sau la bine în funcție de ce face. A plecat din Eden, este pe Pământ și va ajunge în rai sau în iad. Scriitori cărților evreiești nu sunt interesați în această problemă de cunoaștere ci de ce este bine și de felul în care trebuie să trăiești ca să ajungi de la pedeapsa dată de zeul suprem prin viață, la mântuire sau la nenorocire veșnică. Este o invenție genială sub aspectul jugului moral.

Dar oare este adevărat ce spun autorii scrierilor biblice? Dacă nu este așa? Răspunsul dat de Biblie este acela că nu, autorii nu cunoasc nici direcția nici sensul devenirii speciei umane. Toată treaba este lăsată în sarcina domnului zeu. Pentru scriitorul Genezei omul era în Bine atunci când era ideal ca un animal. Era fericit atunci când trăia ca să își satisfacă nevoile trupești. Scopul vieții umane create de Jahve era să mănânci într-una, să dormi și să regulezi la nesfârșit. Probabil dându-și seama de absurditatea unei asemenea vieți l-a pus pe primul dobitoc creat de Jahve să muște din mărul cunoașterii. Abia acum animalul se neagă pe sine și devine om. Moise minte că Adam a devenit ca unul dintre zei. A devenit eventual asemănător cu zeii dar nu zeu. Jahve a instituit raporturile stăpân sclav în prima fază pentru că altfel nu l-ar putut fi acuza pe Adam de păcatul cunoașterii. Cunoașterea este prima activitate a spiritului prin care omul se distinge de animal. E mare păcat că ne-am desprins de animalitate. Trebuia să fim dobitoci.

Nu, cu siguranță scriitorii biblici nu au descoperit direcția și sensul vieții speciei umane. Mai mult decât atât, după începerea cunoașterii, trogloditul ideolog biblic a prins a-l acuza pe om de josnicia supunerii față de cele trupești. Este strigătoare misiunea sclavagistă a acestei viziuni. Să nu cunoști adevărul ca să fii sub-om adică sfânt și dacă îl cunoști devenind ca unul dintre ei ești vinovat dacă ești dobitoc și nu cunoști adevărul. O ideologie mai curvă ca politica este această viziune.

Conform acestei concepții binele este ipostaza primordială a obiectului mineral, vegetal sau animal. Astea trei nu pun probleme paraziților sociali: toate sunt docile. Idealul binelui paraziților.



Trimiteți un comentariu