Meritocrația lui Primo Prima ediție 2009-critică a sistemului politic

Capitolul 2 - Anul 2010 

a) SISTEMUL POLITIC - DEMOCRATIA OCCIDENTALA - 2010

Democratia de tip occidental este prin sine insasi radacina coruptiei sistemului.

Democrația este de mai multe tipuri: democrație primitivă, democrație sclavagistă, democrație feudală, democrație capitalistă și democrație socialistă.

L.P. se referă la democrația capitalistă. Nu o vede ca o consecință a proprietății private asupra mijloacelor de producție ci  ca pe o exercitare a puterii de către minoritatea capitalistă  care pretinde că poporul exercită puterea. Adică ei capitaliștii sunt poporul Prostimea nu contează. Poporul capitalist este cel ce contează. E în regulă. Este adevărat dar... dincolo de aceste variante  există democrația adică puterea poporului. Manevra capitalistă constă în substituirea puterii poporului cu puterea minorității capitaliste. Însă acesta nu este un lucru nou decât în măsura capitalizării.

Democratia de tip occidental nu este altceva decit coruptie ridicata la rang de lege suprema in stat, coruptie perfectionata, coruptie generalizata, coruptie ridicata la rang de politica de stat.

Autorul critică o practică și o mentalitate.

Ce este parlamentul ? Un dinozaur al istoriei care nu se mai potriveste...

L.P. constată starea deplorabilă a formațiunii politice parlamentare: compoziție penală, structură mafiotică, funcție spoliatoare. De ce nu a știut aceste lucruri înaintea loviturii de stat atunci când puciștii  au dărâmat socialismul? Atunci acest parlament distructor al României i-a prins bine.

Ce sint partidele ? Organizatii care vor binele poporului, sau gasti de oameni minati de aceleasi interese de grup, pusi pe capatuiala fara munca ?

Constată că oamenii partidelor sunt oameni al căror caracter este compus din valori antisociale din atitudini antiumane dar nu crede că îi putem acuza pentru că ei sunt produsul sistemului social; dare după cireșul sistemului atotexplicator.

În mod natural partidele sunt grupuri de oameni care conștientizează starea și necesitățile clasei din care acești oameni provin și le formulează ca obiective politice spre rezolvare. Clasa muncitorilor ar fi trebuit să aibă partidul muncitorilor, clasa capitaliștilor ar trebui să aibă partidul capitaliștilor, clasa popimii să aibă partidul popimii și așa mai departe. Liderii  partidelor ar fi trebuit să fie exponenții cei mai lucizi ai partidului și clasei reprezentate. În realitate însă Partidul capitaliștilor este difuzat în interiorul tuturor celorlalte partide pe care le denaturează premeditat dându-le o tentă capitalistoidă prin obiective programe, mijloace și acțiuni. De aici apare această stare de confuzie generalizată, acest haos politic controlat, această imagine de clasă politică.

Antidotul la această manipulare politico-ideologică este discriminarea ideilor și persoanelor purtătoare a microbului parazitar. Fiecare partid devenind partid capitalist este infectat cu oameni și scopuri străine de menirea naturală a grupării partinice. Consecința acestei tehinci a difuzării politice este capitalizarea tuturor formațiunilor politice astfel încât nu mai ai nici o nevoie să te muți dintr-un partid în altul pentru că toate sunt capitaliste.

Capitaliștii asistați de psihologi și sociologi au reușit să îi facă pe cetățeni să se creadă funciarmente capitaliști. Toată lumea vrea profit, toată lumea se visează capitalistă. Jos comunizmu!  Să moară mama, să crape mațu! Soluția la această problemă este naturală: să așteptăm ca procesul deposedării capitaliste să ajungă la  pauperizarea generală a 80 procente din popor și atunci dacă poporul încă nu va fi exterminat în paralel cu deposedarea, va conștientiza că ,,capitalizmu nu e bun” pentru că ei înșiși nu au ajuns capitaliști ci proletari.

Soluția lui L.P.  este însă desființarea unei clase care nu există: ,,clasa politică”. Se contazice singur. Dacă este democrație nu este clasă politică și invers : dacă există clasă politică nu există democrație . Este elementar, simplu și eficient. În loc să țipe ,,jos democrația,, ( care nu există) să țipe ,,jos oligocrația,, ( cleptocrația capitalistă).

La ce folosește sloganul ,,Jos democrația”? Folosește la instaurarea dictaturii capitaliste reacționare. La ce folosește sloganul ,,Jos clasa politică!”? La desființarea puterii poporului Dacă  nu vrem democrație capitalistă atunci vrem dictatură capitalistă!

De ce am avea nevoie de politica si politicieni in secolul 21 ? Se mai pun astazi probleme ideologice, se mai pune astazi problema comunismului sau a capitalismului, a luptei de clasa ? Care este interesul omenirii azi ? O lume mai buna, mai curata, mai dreapta, fara saracie si razboaie. Toate acestea sint posibile doar prin conducere si organizare de valoare, minti luminate care sa respecte omul si aspiratiile sale. Ce rost are politica azi ? Teoretic politicienii isi doresc sau ar trebui sa-si doreasca binele poporului... De ce zimbiti ? Nu e asa ?

Autorul profită de denaturarea concepțiilor și doctrinelor de coruperea capitalistă a oamenilor politici pentru a justifica desființarea concepțiilor și doctrinelor care ne apar superflue și caduce.

După aceasta L.P. ne stabilește nouă motivațiile. El știe care este interesul poporului, al oamenilor din clasele sociale. Decretează că motivația principală este: lumea bună, lumea dreaptă, lumea curată, cu bogăție și cu pace. Mare știință este aici dacă poate cunoaște motivațiile poporului.