În
urma discuțiilor cu oamenii care au binevoit să intre în dialog pe
teme patriotice și meritocratice am constatat că mulți nu cunosc
lucrurile despre care vorbesc. De aceea este necesar să facem unele precizări ale termenilor des folosiți în dezbaterile
politice.
Primul
cuplu de entități sociale și politice: socialism-comunism.
Diferențe între socialism și comunism:
1.
Comunism nu a existat decât în formă primitivă la începuturile
civilizației umane când productivitatea muncii nu permitea decât
repartiție egalitară a produsului activității comunității
umane. Celelalte manifestări comuniste în evoluția umanității nu
au fost decât încercări de comunism. După comuna primitivă nu a
existat nici o colectivitate umană comunistă.
2.
Condițiile realizării comunismului:
a.
Evoluția speciei umane
i.
Apariția motivației naturale a muncii și activității creatoare;
ii.
Autocontrolul conștient al ființei proprii;
iii.
Apariția altruismului ca proprietate inerentă ființei umane;
iv.
Expansiunea condiției biologice a omului;
v.
Apariția instinctului de autontrolare socială reciprocă.
vi.Libertate și responsabilitate deplină a personalității.
b.
Existența unei singure forme de proprietate: proprietatea Umanității;
c.
Inexistența formațiunilor sociale naturale precum: familia,
poporul, rasa, statul, piața etc.
d.
Inexistența mărfurilor speciale, particulare,
generale sau
universale; (inexistența banilor);
e.
Repartizarea venitului social după nevoile oamenilor;
f.
Umanitatea iese din preistorie adică din determinarea exterioară a
devenirii sale;
3.
Examinând condițiile existenței orânduirii comuniste și
raportându-le la orânduirile ce au existat în evoluția Umanității
până acum constatăm că nici o societate de până acum nu
satisface aceste condiții.
4.
Ceea ce putem constata ca fiind cel mai apropiat de comunism este
modul socialist de organizare a colectivității umane.
Orânduirea
socialistă a existat în evoluția omenirii și are următoarele
caracteristici:
a.
Orânduirea socialistă păstrează elemente capitaliste în
funcționarea sa;
b.
Orânduirea socialistă moștenește specia umană de la capitalism
cu toate tarele sale;
i.
Motivare exterioară a muncirii și creării;
ii.
Necesitatea controlului extern al mișcării ființei umane;
iii.
Dominarea ființei umane de către Sine concomitent cu activitate secundară a
conștiinței;
iv.
Altruismul inoculat prin educare;
v.
Condiție biologică umană tarată;
vi.
Controlul instituționalizat al conduitei umane;
c.
Orânduirea socialistă este o organizare tranzitorie care are
caracteristici mixte între cele capitaliste și cele comuniste:
i.
Existența unor multiple forme de proprietate asupra bunurilor:
individuală, colectivă, de stat, populară etc.
ii.
Existența formațiunilor sociale naturale: familie, popor, stat,
piața, etc.
iii.
Existența tuturor formelor de mărfuri ( inculsiv a banilor);
iv.
Repartizarea venitului social după cantitatea și calitatea muncii
depuse;
v.
Umanitatea încă nu iese din preistorie adică soarta omenirii este
determinată de factori exteriori umanității;
vi. Existența înstrăinării persoanei de natura sa umană;
