Postare prezentată

Impresii de pe strada despre Statuia lui Traian din fata MNIR

2015/08/08

Ariminia- Imperiul roman de neam latin şi imperiul roman de neam get

Imperiul roman de neam latin şi imperiul roman de neam get

 

    Împăratul roman Domiţian este asasinat la 18 septembrie 96, fiind victima unei conjuraţii de palat. Senatul îl declară duşman al poporului roman şi toată domnia lui este supusă damnatio memoriae – condamnarea memoriei. Pedeapsa care lovea orice persoană învinuită de ,,atentat la maiestatea poporului roman” avea drept consecinţă distrugerea statuilor damnatului respectiv, martelarea numelui de pe monumente şi inscripţii precum şi anularea tuturor actelor, în cazul unui împărat. Pentru geţii de la nordul Istrului această condamnare a împăratului roman a avut consecinţe covîrşitoare, pentru că s-au trezit peste noapte din aliaţi ai romanilor în duşmani care trebuiau pedepsiţi şi distruşi. Cu toate acestea istoricii noştri nu bolborosesc nimic despre acest smîrc urît mirositor şi otrăvitor al istoriei convenţionale.
     Nerva este proclamat împărat de către senat, după asasinarea lui Domiţian. El fusese mazilit cîteva luni în anul 93 de fostul împărat, dar a revenit în Roma. Aparţinînd unei vechi familii de senatori, Nerva se bucura de sprijinul acestora dar şi de faptul că era cunoscut ca un om cu moravuri sănătoase şi fără aspiraţii de mărire. Odată cu maziliţii romani ai lui Domiţian, s-au întors la Roma şi cei care fuseseră pedepsiţi pentru că aveau ,,obiceiuri mozaice” sau se ,,iudaizaseră”, ceea ce nu dădea bine deloc la morala romană. Şi s-au înfăţişat să ceară ,,justă despăgubire” toţi cei judecaţi sever şi condamnaţi pentru noile lor apucături religioase - considerate stricăcioase de către împăratul romanilor. Domiţian avea dreptul să îi condamne pe cei cu ,,obiceiuri mozaice” pentru că în calitate de pontifex maximus (Mare Preot al imperiului şi mare preot al cultului oficial, dar şi al tuturor cultelor legale din imperiu) legea îi cerea să apere împotriva celor care făceau prozeliţi şi mai ales nu erau recunoscuţi prin edicte ale împăratului.
     Nici Nerva nu le-a tolerat mozaicilor pretenţia mesianică de a conduce lumea şi astfel l-a obligat pe zurbagiul şef care-i tot îndemna la revelaţii şi viziuni de vizuină, episcopul Clement al Romei, să-şi descarce goarna de toate zicerile lui tîmpite în oraşul Cherson (din Taurida = Crimeea), unde şi-a găsit alţi mesia de păpădie care ştiau de fapt să trăiască numai pentru urgie. În anul 97, datorită tulburărilor din garda pretoriană şi ale legiunilor din provincii, evenimente sigur provocate de Traian, i se impune lui Nerva să-l adopte pe acesta, unul dintre cei mai capabili generali, coregent şi succesor la tron în 27 octombrie. Nerva moare la Roma la 27 ianuarie 98, lăsînd în urmă un stat slăbit financiar şi cu multe probleme de rezolvat.

Aprofundaţi la adresa:

http://www.ariminia.ro/ro/imperiul-romano-get/

Trimiteți un comentariu