Un meritocrat problematic

Laurenţiu Primo

Este un om dubios.

Autorul mesajului televizat în 17 septembrie 2015 se ridică în mod legitim la nivelul de gândire necesar conducerii unui popor. Dacă face acest fapt atunci imediat acest cetăţean trebuie să suporte temperatura acestui nivel.

Nu putem şti dacă după ardere va rămâne ceva din penajul său. Dar odată ce omul există, el este dator să se expună forţelor naturale. Dacă voia să nu-şi ardă penajul trebuia să rămână la un nivel mai jos acolo unde nu sunt loviturile aşa de puternice.

Era de gândit să nu ne atingem de Laurenţiu. Nu ne lasă însă realitatea. Dacă nu îl atacăm rămâne nedezvoltat. Dacă îl atacăm îi stricăm penajul. Pentru că insistă să trăiască la nivelul conducerii poporului suntem nevoiţi să îi aplicăm corecţiile aferente. Deci ori se face mare şi tare ori dispare în focul luptelor pentru popor. El acum vrea să intre în arenă.

Deci nu se poate să nu îl criticăm.

Referindu-ne strict la conţinutul acestui mesaj filmat din data de 17 septembrie 2015 foarte uşor putem face următoarele observaţii imparabile:

1. Laurenţiu Primo nu posedă termenii de naţiune şi naţionalism şi conceptele aferente de naţiune şi de naţionalism.

a. Naţiunile sunt creaţii sociale ale epocii moderne din faza destrămării imperiilor feudale. Naţionalismul este concepţia şi doctrina care susţine individualizarea comunităţilor eterogene de oameni formate din mai multe rase, popoare şi minoritţi etnice. Naţiunea este o treaptă spre globalizare. Naţionalismul este o perfidă ideologie a mondializării. Dă impresia unei individualizări naturale a comunităţii umane dar în fapt este o comunitate artificială. Naţionalismul dă un fals patriotism pentru că propagă creştineşte iubirea faţă de străinii încorporaţi în naţiune. Deci propagă o iubire eteroclită. Nu este caracteristică naţionalismului ura faţă de alogeni. Numai comunităţile amestecate pot fi naţionaliste. Popoarele neafectate pot avea patriotism. Naţiunea este o însoţire nenaturală de popoare şi etnii. Cel ce susţine cu fervoare naţiunea acela este viitorul mondialist.

b. Poporul este comunitatea care stă la baza unei ţări şi a patriotismului. De ce credeţi că nu există şi nu se foloseşte termenul de poporanism? Nu se foloseşte pentru că este expresia cea mai sănătoasă a bazei patriotismului. Patriot poate fi numai acela care face parte din popor şi nu alogenul.

Patriotismul este o stare de conştiinţă faţă de poporul tău şi ţara ta. Poporanismul şi patriotismul sunt solidare şi sunt elementul potrivnic mondializării şi uniformizării neamurilor din rasă şi din specia umană.

2. Procese penale de calomnie

a. Se pare că Laurenţiu Primo nu a fost informat că lingăii Americii şi uniunii bruxeleze au denaturat Codul Penal Român trecând insulta şi calomnia din clasa normelor juridice în clasa normelor morale şi civile. În procesul criminal de distrugere a personalităţii româneşti capitaliştii au luat măsura dezincriminării faptelor de distrugere a demnităţii umane. În cadrul acestor legi criminale poţi înjosi fiinţa umană până la distrugerea conştiinţei sale morale că nu vei primi nici o pedeapsă. Într-un cadru legislativ mai general aceste dezincriminări au rolul degradării vieţii sociale româneşti.

b. Procesele lui Tudor au la bază conduita iraţională a acestui cetăţean. Pentru iraţionalitatea sa generală el a plătit cu pierderea întregului capital politic. Totuşi facem observaţia că există două dimensiuni ale acţiunii de deconspirare a crimelor capitaliste. O dimensiune detaliată şi o dimensiune generalizată. Fiecare din aplicaţiile acestor dimensiuni prezintă avantaje şi dezavantaje. Deconspirarea generală are avantajul că luminează fundalul mărşăviilor capitaliste şi antipopulare dar are dezavantajul lipsei de priză acţională deci ineficacitatea practică. Deconspirarea individuală are avantajul prizei practice la realitate dar efectul ei este minor. Tudor nu avea capacitatea surpriderii generalului practic şi de aceea acţiona la individ cu riscurile aferente ( nefondare, etc.).

c. Laurenţiu Primo deocamdată nu dovedeşte nici atac punctual la mârşăvia individuală capitalistă şi antiromânească şi nici acţiune generală cu priză practică. Probabil lipsa mediului social şi informaţional adecvat sunt factori ai acestui gen de amatorism al acţiunii sociale, la care se adaugă şi vârsta insuficientă. Din experienţa eşuată a lui Tudor Corneliu noi trebuie să învăţăm scoţând elemente folositoare. Laurenţiu nu are procese pentru că nu atacă realmente precis, la obiect.

3. Laurenţiu şi personalităţile

Se pare că Laurenţiu Primo a făcut o constatare a gradului de degenerare a poporului român dacă a ajuns să aprecieze drept personalităţi române contemporane pe sportivii români de performanţă. Dacă aşa stau lucrurile atunci suntem pierduţi. Nu cred că am ajuns atât de rău. Cred că personalităţile nu se ivesc pentru că românii nu se unesc şi nu se organizează chiar în condiţiile luptei antiromâneşti actuale.

4. Laurenţiu şi expresiile verbale agramate.

Dacă Laurenţiu Primo se ridică la nivelul criticării procesului de învăţământ român atunci să înveţe limba română că de aceea l-au învăţat profesorii poezii ca să se exprime frumos şi nu ,,crecă” în loc de ,,cred că”. La nivelul poporului român ridicîndu-se Laurenţiu Primo trebuie să vorbească literar adică nu agramat spunând că ,,principiile distruge”.

5. Confuzia comunismului cu socialismul şi autodemascarea.

a. Dacă nu era bun socialismul aşa cum susţine mereu Laurenţiu de ce recurge mereu la soluţiile desuete ale socialismului cum este aceea a corelării procesului de învăţământ cu necesităţile colectivităţii poporului român?

6. Laurenţiu şi sistemul de învăţământ

a. Dacă Laurenţiu îşi închipuieşte că de vină pentru distrugerea sistemului de învăţământ şi a procesului de învăţământ românesc este un agent necalificat precum Ecaterina Andronescu atunci Laurenţiu dovedeşte necunoaşterea caracterului procesual, premeditat şi cu mulţi autori al acestei crime antipopulare.