Postare prezentată

NASUL TV PRELUAT OSTIL

2015/12/29

Altruism

Din păcate și acest termen al limbii române provine din cuvântul latinilor ,,alter”. Oricum ar fi  provenit  altruism înseamnă grijă dezinteresată față de binele altor oameni, fără a ține seama de interesele personale. 

Opusul altruismului este egoismul. Egoismul înseamnă exagerarea intereselor personale în opoziție cu interesele altor oameni și în general cu interesele colectivității umane.

Fie numai acești doi termeni  și ei sunt suficienți ca să distingi două tipuri de morală contemporană. În etica burgheză în mod pervers se avansează ideea că servirea individului în detrimentul colectivității este  esența democrației. Dacă nu ar fi în detrimentul colectivității atunci așa ar fi. Număi că capitalistul trece în surdină termenul de colectivitate și urlă tare cuvântul individul ca și cum individul ar fi societatea. Dacă îl servești pe limbricul John atunci ești democrat. Dacă servești poporul român atunci ești dictator.

În etica burgheză, propovăduirea altruismului se limitează religios și laic.

Religios  altruismul capitalist se limitează la preceptele creștine, islamiste ,budiste  și celelalte care cer altruism în schimbul mercantil al vieții veșnice. 

Laic altruismul capitalist se limitează la grupul de doi trei sau câțiva indivizi care se pretind a fi poporul. În vizuina capitalistă altruismul nu este aplicabil la scara Poporului sau Umanității pentru că se pierde egoismul fără de care  în vizuina capitalistă nu se poate trăi. Eticienii capitalismului ignoră bazele sociale și de clasă ale moralei. Capitalistul nu stabilește datoria morală a persoanei față de colectivitate ca întreg și cu atât mai puțin față de patrie. Criteriul altruismului capitalist este criteriul eficacității egoiste: cine dă lui își dă. Evident că dacă nu îți dai ție nu dai nici altuia și prin aceasta anulezi altruismul. Expresia cea mai evidentă a altruismului  capitalist este pomana creștină pe care o face ipocritul religios atunci când în mod tâmpit crede că își asigură raiul pe o colivă după ce i-a jefuit cu popa alături,  o viață pe semenii săi.

În morala socialistă motivațiile personale se află în armonie cu motivațiile generale sau mai bine zis motivațiile personale coexistă în același om cu motivațiile general umane.
Trimiteți un comentariu