Asupra toleranţei criminale

Asupra toleranţei ca mijloc de

 distrugere personală şi colectivă.

Toleranţa este începutul sinuciderii creştineşti. A nu 

te opune începutului răului înseamnă a deschide 

drumul către iad. 

Toleranţa este bună faţă de cei buni 

nu faţă de cei răi. Dacă tolerezi înclinaţiile 

antinaturale vei ajunge să fii distrus de natură. Dacă 

tolerezi acţiunile antiumane atunci ajuţi criminalitatea. Dacă tolerezi acţiunile antispirituale atunci eşti parte la distrugerea omului însuşi.

Toleranţa este bună cu cei buni. Cei buni pot greşi dar pot fi îndreptaţi. Cei răi profită de buna credinţă a omului cinstit pentru a-l distruge. Opune-te începutului răului ca să nu înceapă el a ţi se opune ţie.

Nu este vorba de neiertare ci este vorba de apărare. Toleranţa are limite admisibile. În momentul în care ne periclitează integritatea, toleranţa devine o atitudine criminală.



Toleranţa creştină a românului a fost în perioada postpucistă calea către distrugerea ţării şi a poporului român. Tolerarea ingerinţelor capitaliştilor occidentali în treburile interne ale poporului român i-a făcut pe străini stăpânii României. Încet, încet prin iubire creştinească de străini vom ajunge să fim toleraţi în propria ţară şi atunci toleranţa va fi bună.



Tolerarea denaturării vieţii româneşti a fost de asemenea o cale către realizarea scopurilor criminale ale oligarhiei occidentale în România. Denaturarea satisfacerii nevoilor trupeşti a fost tolerată de românii intoxicaţi de ideologia antiromânească a haitei capitaliste occidentale. Acum românul a ajuns să aibă două minţi: una pentru el şi a doua pentru străini. Persoană dublă. Trăiască tembelizorul capitalist. Dacă cel ce întinde gâtul să fie tăiat cu sabia este bun, cum este bună iubirea creştină?



Creştinii americani trebuiau să lase lumea arabă să-şi trăiască viaţa la ea acasă. Nu trebuia să o bombardeze, nu trebuia să o înarmeze şi să o finanţeze criminal. Acum creştinii occidentali nu primesc altceva decît ceea ce au cultivat: crima.



Nu trebuie să fim supăraţi ci să ne liniştim cu gândul că viaţa are o mare proprietate, anume că este finită. Din această cauză moartea celui ticălos este un bine pentru omenire căci curăţă Pământul.