Încă nu ştiţi

Urcă prin faptă şi sinceră gândire,
Știință şi muncă, şi nobilă iubire,
Să-ţi aperi Glia de-a lor ticăloșie -
Dacia primită de la Daci, moșie

ION VĂCARU

Încă nu ştiţi

Nu te lăsa să fii unealtă dezbinării,
Izolat şi dus în grota nepăsării
Să dormi vrăjit de odele trădării…
Tu, fiu de Dac, ești viitorul Țării!.


Ridică-ţi fruntea nobilă, fi treaz!
Că te-a adus trădarea la necaz
Şi cruzi tirani,din tară şi de-afară
Ce uneltesc ca Dacia să piară.


” Aleșii” târâi, ticăloșiți în crimă
Şi “înnobilați” de-o laudă străină
Vor ca viteazul şi neînfricatul Dac
Să fie iar supus și-îngenuncheat,


Ca hoții să-i scuture de aur lâna,
Să uite de Costești şi de Căpâlna,
De Olbia şi Tyras, Munții Haemus,
De Burebista şi Decebal, răpus.


Urcă Olimpul, Muntele Bucegi,
Lăcaș de Zei, ca astfel să-nţelegi,
Că Sfinxul, cioplit de-o zeitate
A hărăzit, aici, să fim: eternitate!…


Mă uit la impostori,pigmei făloși
Fuduli, avari, guralivi şi găunoși
Cum îşi iubesc îmbelșugata Țară:
Furând tovarăș cu hoții din-afară.


Voi,stoarceți de vlagă sărăntocii
Şi grohăie în Parlament ca porcii,
Trăiți plăceri în lux şi-n nepăsare
Când România cade sub topoare.


Ați jubilat când a căzut ” Tiranul”
Şi v-ați pus pe Tron Șacalul!….
Încă, nu știți de ce suntem în stare:
Dacia prin Dac va fi nemuritoare.