Lehamite postpucistă

Acreală capitalistă postpucistă

De mult timp ni s-a făcut lehamite.

 

 

După 25 de ani de propagandă mincinoasă, de înşelare şi furare succesivă şi agresivă, vin la noi minţiţii, înşelaţii, furaţii,  tot felul de întreprinzători capitalişti în care urlă foamea, lăcomia sau setea de putere. Vin la noi să propună noi băşini capitaliste noi sisteme de deposedare, de exploatare şi de parazitare socială.

 

 

Capitalismul acum, după 25 de ani infracţionali,  ne pute a hoit de la o poştă. Suntem sătui de proprietate individuală şi particulară asupra bunurilor materiale. Suntem sătui de ,,succesurile şi progresurile” economiei capitaliste. Pişa-caca şi caca-pişa;două doctrine liberale promovate de partidele liberal-democrate şi democrat-liberale. ,,Succesurile” şi ,,progresurile capitaliste” s-au văzut după un sfert de viaţă de om, distrusă ca după al doilea război mondial capitalist.

 

 

Lumea românească este saturată de soluţiile capitaliste. Cel puţin 70% din poporul român este deposedat după 25 de ani de practicare a capitalismului. Românului i s-a blocat şi capacitatea de cunoaştere şi ars fiind de toate aceste soluţii false se comportă ca scepticul antic: nu zice nici da nici nu, ci mişcă cel mult degetul mic al mâinii.

 

 

Este tragică situaţia socială în care am ajuns noi poporul român. Orice propunător de orânduire a colectivităţii umane în România nu poate veni decât cu riscul muririi...  Acum fie şi bine intenţionat cineva care propune o nouă organizare socială şi chiar dacă are soluţia viabilă în România, vine pe un teren social mortificat. Nici un propunător nu este crezut. Aceasta ar fi situaţia cea mai bună dacă nu cumva propunătorul ar fi interpretat direct ca fiind criminal.

 

 

Bineînţeles că dacă propunătorul vine din interiorul colectivităţii româneşti, el riscă să fie atacat şi de duşmanii lui străini şi de duşmanii lui româneşti. În cazul în care soluţia propusă este favorabilă poporului român duşmanii străini îl atacă pentru că vrea să le ia străinilor prada România. Duşmanii interni îl atacă pe reformator deoarece minţile criminale ale străinilor au zombificat poporul în aşa măsură încât l-au adus în stare să lupte înprotriva propriei sale existenţe. Nu odată am văzut boschetari capitalişti care urlau din canal. ,,Jos comunizmu! Trăiască capitalizmu!”.

 

 

Cine vine acum în România cu propoziţii de reorganizare socială vine în faţa unui popor batjocorit timp de 25 de ani de către capitaliştii occidentali. Propunătorul schimbării revoluţionare să fie mulţumit de indiferenţa românilor pentru că aceasta este cea mai bună stare din toate stările posibile.

Poporul român îi priveşte acum pe propunătorii revoluţionari ca pe nişte fiinţe extraterestre pentru că poporul român şi-a pierdut fii la lovitura de stat din 1989 decembrie pentru ca după cacialma ţara lor România să fie jefuită şi distrusă.

 

 

Cine îi mai crede pe propunătorii revoluţionari? Îi mai crede o minoritate infimă din popor adică acea parte care nu mai are nici o soluţie la viaţa mizerabilă pe care o trăieşte, (o minoritate care care şi ea cu silă i-ar mai asculta pe propunători) pentru că într-adevăr nu mai are nimic de pierdut în afara vieţii însăşi. Capitaliştii nu le-au mai lăsat decât trupul şi sufletul. Sufletul însuşi le este erodat continuu de ideologia capitalistă în continuuul război postpucist antiromânesc. Prin urmare pentru ei moartea ar fi chiar o binefacere dacă nu ar reuşi să-i dea peste cap pe capitalişti. Aşa se şi explică atitudinea limită a celui încolţit care se dă scump.

 

 

În acest cadru social anomic creat de imperialiştii capitalişti occidentali apărut de exemplu propunătorul unui sistem social al puterii merituoşilor: Laurenţiu Primo. Acest sistem propus de Primo Laurenţiu se numeşte meritocraţie pentru că crezătorii în el cred că sistemul social poate funcţiona pe un principiu de conştiinţă: moralitatea şi competenţa.

 

 

Trecem peste numele problematic al autorului, nume ce nu sună româneşte. Examinăm persoana din punct de vedere social. 

 

 

Laurenţiu avea în timpul loviturii de stat anitromâneşti circa 20 de ani. Se pare că nu avea prejudecăţi. A trecut la capitalism fără să aibă restricţii morale nefiind ,, contaminat” de morala socialistă. A adunat prin metode capitaliste avere în condiţiile degringoladei normative postpuciste şi ne prezintă această realizaţie ca fiind o dovadă a putinţei prosperităţii în capitalism. Pavlovian, şi-a întărit convingerile că ,,capitalizmu-i bun”. De ce este bun capitalizmu ? Pentru că individul a reuşit să îşi adune avere în condiţiile deposedării întregului popor de către străini, cu complicitatea trădătorilor. Acumularea averii individuale în perioada capitalismului postpucist îi serveşte ca probă ,, că capitalizmu-i bun”.

 

 

Laurenţiu Primo tu nu ai înţeles învăţătura marxistă despre caracterul deposedant al proprietăţii private şi caracterul finalmente antisocial a acţiunii capitaliste. Faptul că un individ reuşeşte să prospere nu înseamnă ca aceeaşi metodă de prosperare este valabilă şi pentru colectivitatea populară. Un popor nu mai are pe cine să deposedeze ca să prospere ,,făr de nu” se apucă să jefuiască alte popoare cum au făcut unele popoare europene occidentale ca spaniolii, portughezii, englezii, francezii, olandezii şi aşa-zişii belgieni de exemplu.

Poporul însă dacă trăieşte pe propria muncă nu poate fi capitalist pentru că dacă ar deveni exploatator în caracterul său, atunci s-ar transforma din popor în haită. Este adevărat că capitaliştii occidentali s-au străduit să hăituiască şi să hoituiască timp de 25 de ani poporul român dar totuşi putem spune că încă nu au reuşit.

 

 

Sistemul capitalist există doar pentru că specia umană se află în stadiul psihic de evoluţie. Şi va merge doar atâta timp cât oamenii vor avea cel mult intelect nu şi raţiune. 

 

 

Sistemul meritocratic poate merge numai o perioadă în interiorul sistemului capitalist. Sistemul capitalist va eroda meritocratismul pentru că capitalismul nu funcţionaează pe bază de conştiinţă şi cu atât mai puţin pe bază de conştiinţă morală. Puteţi ignora contribuţia religiilor la sănătatea spirituală deoarece credinţele nu subzistă în capitalism decât în măsura în care se subordonează legilor capitaliste situaţie din care şi provine caracterul parazitar a al grupurilor religioase.

 

 

Am o ipoteză preventivă. Având în vedere fisurile doctrinei se pare că ea este o improvizaţie experimentală. Mă tem să nu fie o nouă găselniţă a oligarhiei capitaliste mondiale creaţie pe care o inoculează experimental pentru a-şi salva averea şi puterea. Se pare că vom asista la o dramă.