Despre încălzirea globală – Part. 2 | România LIVE

Meritocrația lui Primo Prima ediție 2009-critică a sistemului politic

Capitolul 2 - Anul 2010 

a) SISTEMUL POLITIC - DEMOCRATIA OCCIDENTALA - 2010

Democratia de tip occidental este prin sine insasi radacina coruptiei sistemului.

Democrația este de mai multe tipuri: democrație primitivă, democrație sclavagistă, democrație feudală, democrație capitalistă și democrație socialistă.

L.P. se referă la democrația capitalistă. Nu o vede ca o consecință a proprietății private asupra mijloacelor de producție ci  ca pe o exercitare a puterii de către minoritatea capitalistă  care pretinde că poporul exercită puterea. Adică ei capitaliștii sunt poporul Prostimea nu contează. Poporul capitalist este cel ce contează. E în regulă. Este adevărat dar... dincolo de aceste variante  există democrația adică puterea poporului. Manevra capitalistă constă în substituirea puterii poporului cu puterea minorității capitaliste. Însă acesta nu este un lucru nou decât în măsura capitalizării.

Democratia de tip occidental nu este altceva decit coruptie ridicata la rang de lege suprema in stat, coruptie perfectionata, coruptie generalizata, coruptie ridicata la rang de politica de stat.

Autorul critică o practică și o mentalitate.

Ce este parlamentul ? Un dinozaur al istoriei care nu se mai potriveste...

L.P. constată starea deplorabilă a formațiunii politice parlamentare: compoziție penală, structură mafiotică, funcție spoliatoare. De ce nu a știut aceste lucruri înaintea loviturii de stat atunci când puciștii  au dărâmat socialismul? Atunci acest parlament distructor al României i-a prins bine.

Ce sint partidele ? Organizatii care vor binele poporului, sau gasti de oameni minati de aceleasi interese de grup, pusi pe capatuiala fara munca ?

Constată că oamenii partidelor sunt oameni al căror caracter este compus din valori antisociale din atitudini antiumane dar nu crede că îi putem acuza pentru că ei sunt produsul sistemului social; dare după cireșul sistemului atotexplicator.

În mod natural partidele sunt grupuri de oameni care conștientizează starea și necesitățile clasei din care acești oameni provin și le formulează ca obiective politice spre rezolvare. Clasa muncitorilor ar fi trebuit să aibă partidul muncitorilor, clasa capitaliștilor ar trebui să aibă partidul capitaliștilor, clasa popimii să aibă partidul popimii și așa mai departe. Liderii  partidelor ar fi trebuit să fie exponenții cei mai lucizi ai partidului și clasei reprezentate. În realitate însă Partidul capitaliștilor este difuzat în interiorul tuturor celorlalte partide pe care le denaturează premeditat dându-le o tentă capitalistoidă prin obiective programe, mijloace și acțiuni. De aici apare această stare de confuzie generalizată, acest haos politic controlat, această imagine de clasă politică.

Antidotul la această manipulare politico-ideologică este discriminarea ideilor și persoanelor purtătoare a microbului parazitar. Fiecare partid devenind partid capitalist este infectat cu oameni și scopuri străine de menirea naturală a grupării partinice. Consecința acestei tehinci a difuzării politice este capitalizarea tuturor formațiunilor politice astfel încât nu mai ai nici o nevoie să te muți dintr-un partid în altul pentru că toate sunt capitaliste.

Capitaliștii asistați de psihologi și sociologi au reușit să îi facă pe cetățeni să se creadă funciarmente capitaliști. Toată lumea vrea profit, toată lumea se visează capitalistă. Jos comunizmu!  Să moară mama, să crape mațu! Soluția la această problemă este naturală: să așteptăm ca procesul deposedării capitaliste să ajungă la  pauperizarea generală a 80 procente din popor și atunci dacă poporul încă nu va fi exterminat în paralel cu deposedarea, va conștientiza că ,,capitalizmu nu e bun” pentru că ei înșiși nu au ajuns capitaliști ci proletari.

Soluția lui L.P.  este însă desființarea unei clase care nu există: ,,clasa politică”. Se contazice singur. Dacă este democrație nu este clasă politică și invers : dacă există clasă politică nu există democrație . Este elementar, simplu și eficient. În loc să țipe ,,jos democrația,, ( care nu există) să țipe ,,jos oligocrația,, ( cleptocrația capitalistă).

La ce folosește sloganul ,,Jos democrația”? Folosește la instaurarea dictaturii capitaliste reacționare. La ce folosește sloganul ,,Jos clasa politică!”? La desființarea puterii poporului Dacă  nu vrem democrație capitalistă atunci vrem dictatură capitalistă!

De ce am avea nevoie de politica si politicieni in secolul 21 ? Se mai pun astazi probleme ideologice, se mai pune astazi problema comunismului sau a capitalismului, a luptei de clasa ? Care este interesul omenirii azi ? O lume mai buna, mai curata, mai dreapta, fara saracie si razboaie. Toate acestea sint posibile doar prin conducere si organizare de valoare, minti luminate care sa respecte omul si aspiratiile sale. Ce rost are politica azi ? Teoretic politicienii isi doresc sau ar trebui sa-si doreasca binele poporului... De ce zimbiti ? Nu e asa ?

Autorul profită de denaturarea concepțiilor și doctrinelor de coruperea capitalistă a oamenilor politici pentru a justifica desființarea concepțiilor și doctrinelor care ne apar superflue și caduce.

După aceasta L.P. ne stabilește nouă motivațiile. El știe care este interesul poporului, al oamenilor din clasele sociale. Decretează că motivația principală este: lumea bună, lumea dreaptă, lumea curată, cu bogăție și cu pace. Mare știință este aici dacă poate cunoaște motivațiile poporului.

«Метка зверя 666», биопараметризация …«ЛАЗЕР подключён»

Conceptul pervers de stat de drept

Ideea de stat de drept nu este o idee științifică . Termenul nu are în fapt un concept pentru că nu poate fi gândit logic. Conceptele sunt idei gândite logic. În realitate nu există stat de drept deoarece nu există stat fără drept. Prin natura sa statul este construit pe drept. Nu există stat acolo unde nu există drept. În ordine cronologică, istorică mai întâi au apărut regulile de conduită. Constatând oamenii că regulile de conduită nu erau respectate au fost nevoiți să înființeze un grup uman al colectivității care avea sarcina de a veghea respectarea regulilor. Din momentul în care regulile erau garantate de către un grup de forță a apărut statul. Deci statul s-a făcut pe baza regulilor și nu regulile de conduită pe baza statului. Deci nu există stat acolo unde în prealabil nu s-au făcut reguli. Dreptul este sistemul de reguli a cărui respectare este garantată de forța coercitivă a statului. Nu există stat de nedrept cum presupun hingherii capitalismului. Vă mint cu nerușinare.

Ceea ce vor capitaliștii să sugereze prin termenul de stat de nedrept este existența grupurilor de forță ale claselor dominante economic în societate și în ierarhia socială. Aceste grupuri de forță ale claselor dominante au existat de la începutul omenirii în colectivitățile întemeiate pe exercitarea forței oarbe. Grupul de forță care nu are de apărat reguli juridice de conduită nu este stat decât în vizuina capitalistă. Într-un fel capitaliștii se deconspiră recunoscând că statul lor este statul de nedrept adică stat fără sistem de reguli. Este plauzibil pentru că principiul dominant în societatea capitalistă este principiul creșterii necontenite a profitului nu principiul ordinii umane a sistemului social.

Sunt sigur că scursurile capitaliste fac spume la gură când dau aceste explicații dar se bazează pe acțiunea degenerativă psihologic declanșată după lovitura de stat antiromânească din 1989. Își închipuie că i-a prostit destul pe români ca să fie încapabili să înțeleagă un text de jumătate de pagină. În orice caz băieți nu vă pierdeți speranța: veți înțelege mai târziu că nu există stat de drept pentru că nu există stat acolo unde mai întâi nu a existat drept. Gașca de ciraci ai clasei capitaliste nu este stat de drept ci grup infracțional organizat.

ROMANIA SE LEAPADA DE SATAN - Actualitatea Românească 01.03.2017

Despre încălzirea globală – Part. 1 | România LIVE

Extraterestii, Univers, Omenire si despre istoria Romaniei cu Emil Strai...

Bancherul (RO) stereo

Trebuințele și denaturarea lor

Ce sunt cum sunt

Trebuințele sunt cauzele cele mai apropiate ale activității. La rândul lor trebuințele reflectă nevoile atât individuale cât și ale colectivității din care individul face parte și în care trăiește.

Trebuințele pot fi personale sau sociale. Trebuințele personale sunt individuale și vin din necesitățile trupului (nutrirea, apărarea, reproducerea) sau ale sufletului.

Trebuințele sociale vin din necesitățile vieții colective. Cea mai importantă sursă de trebuințe sociale este activitatea de producere a obiectelor necesare viețuirii colective.

Legea dezvoltării trebuințelor

Orice obiect care apare în activitatea umană ca mijloc de satisfacere a unei trebuințe existente se transformă în obiect de trebuință.

În activitatea umană colectivă există două feluri de mijloace de realizarea a obiectelor trebuincioase: instrumente și activități. Atât instrumentele pot deveni obiecte trebuincioase cât și activitățile.

Denaturarea trebuințelor

În faza naturală obiectele sunt consumate pentru satisfacerea trebuințelor naturale. În faza culturală este posibilă o denaturare a folosirii obiectelor prin folosirea abuzivă contrară calității și cantității necesare. De exemplu în orânduirea capitalistă banul, din accesoriu de satisfacere a unor nevoi sociale a devenit obiect de trebuință vitală pentru anumite persoane sau grupuri de persoane. Obținerea banului ca obiect în sine fără altă destinație este o activitate nenaturală și generează la rândul său configurații personale și sociale patologice.

În faza culturală de dezvoltare a speciei umane mai este posibilă o schimbare a trebuințelor constând în transformarea activității din mijloc de satisfacere a trebuințelor în obiect al trebuințelor. Unii indivizi sau grupuri umane denaturează activitatea ca mijloc de satisfacere a unor trebuințe prin transformarea ei în scop în sine. De exemplu în capitalism activitatea sportivă poate deveni pentru unii oameni activitate scop nu activitate mijloc pentru întreținerea sănătății, puterii și frumuseții. Este cazul așa-numiților sportivi de performață care pentru șmecherii capitaliști sunt mijloace de acumulare bănească. Un alt exemplu de denaturare a activității și de transformare a ei din mijloc în scop, în obiect de trebuință este așa- numita profesionalizare a unor activități care în fapt duce la apariția oamenilor fantoșe. Este cazul proștilor cu studii superioare, al excentricilor, al fanaticilor etc.

Socialiștii înșiși cultivau denaturarea activităților transformându-le din mijloace operaționale de satisfacere a trebuințelor în scopuri în sine, înstrăinând omul de natura sa. În logica ideologiei socialiste, oamenii trebuiau să își facă din activitate obiect de trebuință adică oamenii trebuiau să aibă, trebuința de a învăța, trebuința de a munci, trebuința de a crea. Nu negăm faptul că însăși activitățile pot fi trebuințe dar a lua un anumit segment al vieții și a-l ipostazia în valoare absolută înseamnă a ridica relativul la valoare de absolut. Făcând o analogie este ca și cum în cadrul mersului pe bicicletă ți-ai face un scop principal din a frâna. Frânarea în mersul pe bicicletă este operațiune necesară dar numai în anumite momente, în anumite locuri, în anumite împrejurări, adică frânarea este parte integrantă din mersul pe bicicletă și nu întregul spre care tinzi.

Pe de altă parte diminuarea activității în calitate de mijloc de satisfacere a trebuințelor poate duce la nerealizarea obiectelor ce pot fi obținute prin activitate. Această posibilitate este folosită de capitaliști pentru atrofierea capacităților oamenilor de a activa atunci când activitățile respective contravin scopurilor capitaliste adică scopurilor minorității lor. Aici putem constata cum capitaliștii degradează activitățile de învățare, muncire și creare menținând oamenii în stadiul activității de jucare adică în stadiul infantil de evoluție pentru simplul fapt că învățarea, muncirea și crearea nu folosesc în anumite împrejurări scopului de sporire necontenită a profitului. Pentru sporirea profitului ei racolează, capturează și atrag numai indivizi cu dote ereditare bine structurate pe care îi pregătesc special pentru scopurile lor.

Mijlocul și obiectul tebuințelor în perspectivă meritocratică

Dacă în socialism cel mai înalt nivel pe care îl vedeau socialiștii pentru raportul dintre trebuință, mijloc și obiect al trebuințelor era acela de transformare a activității de obținere a obiectului trebuincios în obiect de trebuință admițând astfel că învățarea, muncirea și crearea sunt trebuințe specifice ale omului evoluat. 

Pentru o societate superioară s-ar pune problema dacă denaturarea obiectului și mijlocului este o cale sănătoasă de evoluție. A învăța de dragul învățării și nu al muncirii, a munci de dragul muncirii și nu în vederea creării, a creea de dragul creării și nu de pentru satisfacerea unor nevoi prin obiectele create, oare sunt treburi sănătoase raportate la viața umană individuală și colectivă. Iată o problemă sau un grup de probleme la care meritocratiștii trebuie neapărat să răspundă.

Nu dăm sugestii dar așteptăm propuneri de soluționare a problemelor susmenționate.

Mișcarea MISA, Gregorian Bivolaru și Dacian Cioloș | România LIVE