Acest blog conţine judecăţi exprimate despre Tracia actuală și realitatea conexă acesteia. Cunoașterea este reproducerea în spiritul cunoscător a ceea ce este în afara sa fără să atingă obiectul.Cunoașterea şi produsul ei finit sunt necesare dar nu suficiente.Căutătorul înțelepciunii depășește cunoașterea şi ştiinţa acționând. ============== NU COLECTEZ DATE. NUMAI BANDIȚII OLIGARHIEI BRUXELEZE COLECTEAZĂ DATE DESPRE VOI. DACĂ NU VĂ CONVINE CEVA PLECAȚI DE AICI URGENT.
2018/12/30
Despre lovitura de stat 1989
Etichete:
lovitură de stat,
puci antiromânesc
2018/12/28
2018/12/26
2018/12/24
2018/12/18
2018/12/16
2018/12/15
2018/12/14
2018/12/11
2018/12/10
2018/12/09
2018/12/08
2018/12/07
2018/12/04
2018/12/03
2018/12/02
2018/11/30
2018/11/28
2018/11/27
2018/11/24
2018/11/23
2018/11/21
2018/11/17
2018/11/12
2018/11/10
2018/11/07
2018/11/05
2018/11/03
2018/10/23
2018/10/18
2018/10/17
2018/10/16
2018/10/15
2018/10/12
2018/10/09
2018/10/08
2018/10/07
2018/10/05
2018/09/29
2018/09/28
2018/09/27
2018/09/26
2018/09/25
2018/09/24
2018/09/22
2018/09/21
2018/09/17
2018/09/15
2018/09/07
2018/09/05
2018/09/03
2018/09/01
2018/08/31
2018/08/30
2018/07/30
2018/07/29
2018/07/27
2018/07/25
2018/07/24
2018/07/21
2018/07/19
2018/07/14
2018/07/11
De limbologii postpuciști
Intelectualiștii
limbologi români nu vor să își corecteze lexicul continuând să
violeze limba în mod tembel. De ceea vă recomand ca atunci când
auziți de intelectualitatea filologică
româiască să fugiți cât puteți că când âi sta lâîngă
academia proștilor postpuciști de bună seamă vă veți prosti voi
înșivă.
Limba
rombogleză și-a întins diareea imperialistă pe toată masa
româiască spurcând țara.
Priviți
câteva opere limbologice postpuciste:
medicina
legală-medicina ilegală;
poliția
crminală-poliția necriminală;
clasa
politică-clasa nepolitcă;
societatea
civilă- societatea necivilă;
statul
de drept-statul de nedrept- statul de strâmb sau de strîmb;
Reguli
sau regule capitaliste de vorbire româiască
A
se evita cacofoniile în comunicarea orală dar a se regula în cur;
A
se evita discutarea capitalismului dar a se discuta democrația;
A
se evita discutarea clasei capitaliștilor dar a se discuta despre
clasa politică;
A
se vorbi depre imoralitatea popimii dar a nu se discuta despre
parazitismul capitalist al popimii;
Normă
generală: ce nu se discută nu există.
Nu
există clasa capitaliștilor;
Nu
există clasa paraziților sociali;
Nu
există capitalism.
În
limba limbologlor capitaliști
postpuciști o limbă se reduce la lexic; nu are gramatică. E ca și
cum , e ca și când , e ca și care, e ca și cel.
Limbarița
televizată a bucaliștilor ține loc de înțelepciune pentru proști
televizoriști.
Activitatea
limbologică romglezantă trebuie să continue opera tembelizantă de
distrugere a patrimoniului popular. Că capitalizmu i bun mă! Gioz
comânizmu! Să moară mama! Să moară tata! Să moară copii mei!
Să moară isus din nazaret! Să moară iehova și alți agramați
hazari.
Că
când eram acasă că cam așa cântam. Că care m-auzea, că care mă
vedea că cam așa zicea:
Că
când americanu
Dă
mâna cu boranu
Să
umfle ramazanu
Se
belește salamu.
Oligarhul
american
Cu
bruxălău burduhan
Cu
cel bucălan
Se-aruncă
pe ciolan.
Tot
felul de limbologi
De
pisologi și sociologi
De
oameni de drepți
Foarte
deștepți
Ne
dau lecții pocite
Din
guri paradite
Din
capete trăznite
Din
inimi scârbite.
2018/07/10
2018/07/09
2018/06/27
2018/06/25
2018/06/24
2018/06/22
2018/06/20
2018/06/19
2018/06/17
2018/06/15
2018/06/14
2018/06/13
Româncă minora bătută de țigani la Babadag
O fată din Babadag,Georgiana C., bătută cu bestialitate ieri seara in plin centrul orasului, la ieșirea din magazin de un grup organizat de mai multe țigănci.
2018/06/11
2018/06/10
2018/06/09
2018/06/07
2018/06/05
2018/06/04
2018/06/03
2018/06/02
2018/05/30
2018/05/24
2018/05/21
2018/05/20
2018/05/19
Cacealmaua bucalistă antimoldovenească
Moldovenii care au cerut azi 19 mai 2018 să li se construiască drumuri moderne au fost înșelați după cum urmează:
1. Drumurile moderne le sunt necesare oligarhilor occidentali pentru controlarea României și pentru distribuirea și vânzarea ciurucurilor lor în vederea deposedării românilor de bani; noi nu avem producție de marfă deci nu avem ce transporta cu rapiditate, siguranță și precizie.
2. Cei care au inițiat mișcarea de protest i-au derutat pe oameni ca să vină sâmbătă și duminică atunci când guvernul capitalist nu lucrează; efectul demonstrației este nul la nivel principal.
3. Plecarea a cinci sute de oameni din Moldova a fost denaturată prin blocare, dispersare, derutare pe traseu, ajungând la București doar o sută, nefiindu-le permis camioanelor să vină la București
4. Suta de oameni ajunsă la București a fost blocată șmecherește de poliția politică capitalistă timp de două ore în parc și la Televiziune pentru a-i apuca seara ca să nu fie văzuți de popor;
5. Le-a permis jandarmeria să defileze intermitent prin fața clădirii guvernului postpucist cu câteva automobile ca să rupă legăturile dintre ei și bucureșteni;
Concluzie capitalistă:
Nu mai veniți provincialilor în București căci capitala nu este a voastră și nici banii pe care i-ați dat guvernului. Bucaliștii sunt întreținuți bine din banii poporului și nu se vor ridica niciodată pentru voi. Guvernanții capitaliști profită de credulitatea voastră ca să vă înșele mereu căci de aceea a fost stabilită capitala la marginea țării, ca să îi slujească pe străini nu pe voi.
1. Drumurile moderne le sunt necesare oligarhilor occidentali pentru controlarea României și pentru distribuirea și vânzarea ciurucurilor lor în vederea deposedării românilor de bani; noi nu avem producție de marfă deci nu avem ce transporta cu rapiditate, siguranță și precizie.
2. Cei care au inițiat mișcarea de protest i-au derutat pe oameni ca să vină sâmbătă și duminică atunci când guvernul capitalist nu lucrează; efectul demonstrației este nul la nivel principal.
3. Plecarea a cinci sute de oameni din Moldova a fost denaturată prin blocare, dispersare, derutare pe traseu, ajungând la București doar o sută, nefiindu-le permis camioanelor să vină la București
4. Suta de oameni ajunsă la București a fost blocată șmecherește de poliția politică capitalistă timp de două ore în parc și la Televiziune pentru a-i apuca seara ca să nu fie văzuți de popor;
5. Le-a permis jandarmeria să defileze intermitent prin fața clădirii guvernului postpucist cu câteva automobile ca să rupă legăturile dintre ei și bucureșteni;
Concluzie capitalistă:
Nu mai veniți provincialilor în București căci capitala nu este a voastră și nici banii pe care i-ați dat guvernului. Bucaliștii sunt întreținuți bine din banii poporului și nu se vor ridica niciodată pentru voi. Guvernanții capitaliști profită de credulitatea voastră ca să vă înșele mereu căci de aceea a fost stabilită capitala la marginea țării, ca să îi slujească pe străini nu pe voi.
2018/05/18
2018/05/14
2018/05/05
2018/05/04
2018/05/03
2018/05/02
2018/05/01
2018/04/23
2018/04/21
2018/04/19
Z- Cunoaștere- Dezbaterea 38 - România- o colonie capitalistă-P1
Etichete:
2016,
agentură americană,
agresiune antipopulară,
agresiune antiromânească,
agresiune capitalistă,
agresiune postpucistă,
americanism,
antidacic,
antipopular
2018/04/18
2018/04/17
2018/04/16
2018/04/13
2018/04/12
2018/04/11
2018/04/10
Umanismul socialist
Umanismul ca atitudine reunește componente obiective și subiective.
Umanismul are caracter istoric evoluând după sistemul social în care este. Umanismul socialist este umanism revoluționar. Umanismul socialist este devenirea contemporană a omului adică este tinerețea poporului.Umanismul vechi era umanism cultural și în special cultural. În felul acesta a fost umanismul indian, chinez, grec, roman. Umanismul renascentist european a fost o revoluție culturală prin revalorificarea culturii eline și latine și a eliberat spiritul de închisoarea religioasă manifestat catolic și ortodox.
Există însă un umanism care depășește cadrul culturii. Este umanismul civilizației, umanismul care obligă la trăirea în conformitate cu valorile culturale promovate. Acesta este un umanism greu dar vital. Acesta este umanismul socialist triadic umanism dezvoltat în continuarea materialismului dialectic, ce își asumă a-XI-a teză a lui Karl Marx. Umanismul socialist triadic este umanism material deoarece vizează acționare la toate palierele vieții.Acest umanism are însă o exigență majoră: pune condiția viețuirii oamenilor pe baza proprietății economice sociale. Acest umanism are o bază economică și duce la schimbarea scopului fundamental al acțiunii economice punându-l pe om de proprietar colectiv, producător colectiv și beneficiar colectiv. Acest umanism este cel mai greu deoarece îl forțează pe om să își dezvolte calități imposibile în sistemele sociale ce au precedat socialismul.
Stagnarea omului este imposibilă cu umanismul socialist. Dacă în capitalism vina pentru stagnare o poartă capitalistul prin îngrădirea folosirii produsului muncii, în socialism vina stagnării aparține persoanei deoarece repartiția produselor muncii se face după calitatea, cantitatea și importanța socială a muncii depuse.
Socialismul interbelic și socialismul postbelic au fost apropiate de birocrația capitalistă monopolistă și de aceea nu permiteau calitatea de beneficiar muncitorului. Din aceeași cauză s-a și creeat burghezia de sorginte socialistă, burghezie care a putut în aceste sisteme sociale să strângă averi fără muncă exploatând munca celor cinstiți.
În socialism există o dialectică a raportului de muncă și realizare de sine a omului; munca duce la accesarea produselor muncii și folosirea produselor muncii duce la realizarea potențelor celui ce muncește. Aceste potențe declanșează o evoluție a muncii care devine negându-se devine creatoare. Depășirea activității producătoare și substituirea ei cu activitate creatoare este saltul specific pe care îl produce umanismul socialist.
Umanismul are caracter istoric evoluând după sistemul social în care este. Umanismul socialist este umanism revoluționar. Umanismul socialist este devenirea contemporană a omului adică este tinerețea poporului.Umanismul vechi era umanism cultural și în special cultural. În felul acesta a fost umanismul indian, chinez, grec, roman. Umanismul renascentist european a fost o revoluție culturală prin revalorificarea culturii eline și latine și a eliberat spiritul de închisoarea religioasă manifestat catolic și ortodox.
Există însă un umanism care depășește cadrul culturii. Este umanismul civilizației, umanismul care obligă la trăirea în conformitate cu valorile culturale promovate. Acesta este un umanism greu dar vital. Acesta este umanismul socialist triadic umanism dezvoltat în continuarea materialismului dialectic, ce își asumă a-XI-a teză a lui Karl Marx. Umanismul socialist triadic este umanism material deoarece vizează acționare la toate palierele vieții.Acest umanism are însă o exigență majoră: pune condiția viețuirii oamenilor pe baza proprietății economice sociale. Acest umanism are o bază economică și duce la schimbarea scopului fundamental al acțiunii economice punându-l pe om de proprietar colectiv, producător colectiv și beneficiar colectiv. Acest umanism este cel mai greu deoarece îl forțează pe om să își dezvolte calități imposibile în sistemele sociale ce au precedat socialismul.
Stagnarea omului este imposibilă cu umanismul socialist. Dacă în capitalism vina pentru stagnare o poartă capitalistul prin îngrădirea folosirii produsului muncii, în socialism vina stagnării aparține persoanei deoarece repartiția produselor muncii se face după calitatea, cantitatea și importanța socială a muncii depuse.
Socialismul interbelic și socialismul postbelic au fost apropiate de birocrația capitalistă monopolistă și de aceea nu permiteau calitatea de beneficiar muncitorului. Din aceeași cauză s-a și creeat burghezia de sorginte socialistă, burghezie care a putut în aceste sisteme sociale să strângă averi fără muncă exploatând munca celor cinstiți.
În socialism există o dialectică a raportului de muncă și realizare de sine a omului; munca duce la accesarea produselor muncii și folosirea produselor muncii duce la realizarea potențelor celui ce muncește. Aceste potențe declanșează o evoluție a muncii care devine negându-se devine creatoare. Depășirea activității producătoare și substituirea ei cu activitate creatoare este saltul specific pe care îl produce umanismul socialist.
2018/04/06
2018/04/05
2018/04/01
2018/03/31
2018/03/30
2018/03/25
2018/03/24
2018/03/21
CIA CA MANIPULANT
TRINOMUL CIA-SRI-DNA - Fostul sef al Serviciului de Protectie si Paza, generalul Dumitru Iliescu, acuza: “Initierea protocoalelor a fost opera CIA. Nu direct, ci prin intermediul conducerii SRI... Stabilirea tintelor, a persoanelor care urmau sa intre in vizorul DNA, se facea de foarte multe ori de catre reprezentantii CIA la Bucuresti, cu care Maior, Coldea si Kovesi se intalneau foarte des... CIA avea agenti la vedere, care functionau chiar in sediile institutiilor de forta”
2018/03/20
Acționare
Acționarea este intervenirea într-un mod sau în altul într-o componentă a existenței având ca rezultat schimbarea stării acelei componente existențiale. Acționarea are întotdeauna un agent, o necesitate, o posibilitate, o cauză, un mijloc, un obiect ( pacient) și un rezultat. Prima condiție a posibilității acționării este existența agentului. Fără a fi ceva care acționează acționarea nu ia ființă. Dacă nu este necesară o schimbare, probabilitatea acționării este mică. Pentru ca acționarea să fie, trebuie să existe posibilitatea apariției sale. Posibilitatea acționării este creată de condițiile favorabile care măresc probabilitatea acționării. Declanșarea acționării este determinată de un factor unic fără de care acționarea nu apare: cauza. Acolo unde nu este rezultat ( efect) nu este acționare deoarece esența acționării este schimbarea, mișcarea luată în înțelesul ei universalist. Acționarea este mulțimea operațiilor de transformare a obiectului care duce la efect.
Acționarea nonumană
Acționarea poate fi efectuată pe niveluri diferite ale existenței. La nivelul lumii reale o entitate microcosmică poate acționa asupra unei entități fizice, chimice sau biotice schimbându-i starea, mișcarea, compoziția, structura sau funcția. În mediocosmos un corp mineral poate avea influență asupra unui alt corp mineral, asupra unei plante sau asupra unui animal. La nivelul macrocosmosului un soare poate să schimbe o planetă din sistemul său sub diferite aspecte prin acționare gravitațională, luminică, etc. În megacosmos un sistem galactic poate schimba poziția și mișcarea unei galaxii, care poate influența structura unui sistem solar.
Acționarea umană
Noi, specia umană ne ocupăm de acționare cu precădere în forma ei umană deoarece acționarea este pentru noi mijlocul de adaptare a lumii la noi și a noastră la lume, de creștere, dezvoltare, maturizare și realizare de sine.
Specia umană se distinge de regnurile mineral, vegetal și animal prin acționare conștientă, premeditată. Acționarea umană se mai numește făptuire.
Acționarea umană are feluri diferite exprimate de exemplu în limba română prin cuvintele: executare, realizare, proiectare, producere, săvârșire, întreprindere, activare, muncire, lucrare, creare, manifestare, impulsionare, dinamizare. Asemenea termeni sunt acționali, redând diferite specii ale acționării în practica vieții din necesități vitale într-un mod spontan, fără organizare sistemică. În limba română adeseori se folosește termenul acțiune pentru desemnarea acționării dar cu precădere în comunicare descriptivă a unei acționări anume și nu în desemnarea esenței acționării care este un fapt transformativ. Termenul de acțiune este mai potrivit pentru activitatea de analizare a unei acționări concrete. Pentru a produce o analiză de esență cel mai potrivit termen este cel de acționare.
Acționarea cu autor uman se poate efectua asupra naturii și asupra omului. Obiectul acțiunii umane asupra omului poate fi individul uman sau o mulțime de oameni.
Acționarea asupra individului uman
Acționarea asupra sufletului
O problemă este dacă acționarea este numai obiectivă sau este și obiectivă și subiectivă. Acționare este și atunci când se produce o schimbare în suflet, în sistemul psihic sau numai atunci când se produce în entități exterioare sufletului? O asemenea problemă prezintă dificultatea distingerii efectului asupra propriului suflet căci este mult mai evident că intervenția schimbătoare asupra sufletului altuia este acționare. Din moment ce un act elementar al unui om produce în propriul suflet o schimbare avem de a face cu acționare pentru că produce un efect. Problema care se pune în acest caz este : cum probăm efectul autotransformării sufletești. Aceasta este o problemă bazală a psihologiei și s-a încercat soluționarea ei prin trei căi. Introspecționismul susține teza că efectele intervenției sufletețti pot fi discriminate prin autoanaliză sufletească. Neajunsul acestei soluții este că nu poate face joncțiunea intersubiectivă neasigurând unanimitatea opiniei asupra unui efect produs prin influență asupra sufletului. A doua cale de soluționare a problemei identificării efectului autointervenției în sufletul propriu ar fi urmărirea efectelor asupra sistemului psihic. Întrucât sistemul psihic nu s-a identificat, acestă soluționare ricoșează în examinarea transformărilor în subsistemul neuronal cerebral. Întrucât nici aici nu s-au identificat substratul precis și conexiunile cu sistemul psihic răspunsul la problemă rămâne incert. Comportamentismul este a patra cale prin care se încearcă soluționarea problemei dacă există acționare asupra propriului suflet. Nesiguranța introspecționistă, necircumscrierea sistemului psihic ca sistem cu natură proprie, specifică, imprecizia identificărilor neurologice sunt aspecte pe care curentul behaviorist ( comportamentist) vrea să le depășească prin examinarea expresiilor comportamentale ale individului. Se presupune că dacă un efect intern a avut loc mai devreme sau mai târziu efectul subiectiv va deveni factor al comportamentului și deci va putea fi cunoscut în mod indirect prin observare. În comportamentism certitudinea acționării asupra sufletului se dobândește dacă sunt semne perceptibile ale prezenței efectului. Practicienii acționării asupra sufletului îmbină cunoștințele din toate orientările în scopul educării sau deteriorării sufletului.
Problema acționării sufletești este o problemă importantă deoarece la om există posibilitatea realizării de sine, a realizării potențialului nativ în timpul vieții prin devenire personală finalizându-se optim în personalitate. Împiedicarea realizării personalității este una din crimele curente ale orânduirii sociale omenești. Precaritatea rezolvării problemei obiectivării acționării sufletești este principala cauză din care în normele juridice penale nu se prevăd infracțiuni contra realizării personalității.
Un alt aspect al acționării sufletești este latura instrumentală a activității psihice: are vreun proces psihic, stare psihică, construct psihic rolul de mijloc în acționare? Poate fi considerată mulțimea proceselor reflectorii un mijloc al acționării? Procesele psihice reglatorii pot fi mijloace ale unei acționări? Că sunt instrumente sufletești ale acționării poate fi probat prin exemplul gândirii umane care organizează operațiile de realizare a unui scop înaintea împlinirii faptului. De asemenea rolul instrumental al proceselor volitive este dovedit de cazul în care o voință slabă ratează în acționare scopul acesteia. Procesele afective au în acționare de asemenea rol instrumental dovedit prin cazurile în care o pasiune poate duce la realizarea unui scop de importanță socială.
Comunicarea interumană
Comunicarea interumană este acționare deoarece produce efecte pe toată gama componentelor sufletești bazale : efecte afective, efecte volitive, efecte cognitive și prin acestea produce efecte asupra activităților psihice care la rândul lor din această cauză modifică într-o măsură mică sau mare componentele persoanei: temperamentul, aptitudinile, caracterul și în final unitatea și profilul Eului.
3 Bibliografie
Neacșu Ioan, 1986, Educație și acțiune, Editura Științifică și Enciclopedică, București
2018/03/18
2018/03/17
2018/03/15
2018/03/13
2018/03/11
2018/03/10
2018/03/09
Globalism, imperialism, naționalism, poporanism
Am de făcut niște precizări asupra cărora trebuie reflectat:
1. Națiunile au apărut abia de câteva sute de ani fiind o cale de dezmembrare a imperiilor care voiau să unifice cumva popoarele sub ele. Din această dezmembrare popoarele subjugate nu au revenit la compoziția structura și natura lor ci au rămas alterate de structurarea imperială. Imperiile deci au făcut un rău antinatural: pervertirea turcească, învrăjbirea austroungară, dezmembrarea rusească. Toate acestea au creat eterogenitate pe teritoriul țării. Aceasta este baza pe care s-a format națiunea umbrindu-se poporul care venea din străvechime, în cazul nostru tracii. Națiunea este rezultatul acestei încercări de revenire la popor. Națiunea este un hibrid și are ceva nenatural în ea. De aceea nu are unitate și penetranță istorică. Națiunea acum este un pas spre globalizare.
2. Autentica refacere a poporului este regenerarea poporului. Această direcție ni se prezintă ca utopie antiistorică de imperialiști și de către globaliști. În secolul XX s-a făcut o singură încercare de revenire la popor și aceea a fost reprimată la scară genocidară. Viziunea poporanistă cere ca fiecare popor să aibe țara lui și să-și păstreze puritatea și vocația. Naționaliștii nu au înțeles că numai refacerea popoarelor redă umanității vigoarea naturală. Naționaliștii admit conviețuirea mai multor popoare în aceeași țară fiind un compromis între globalism și poporanism.
1. Națiunile au apărut abia de câteva sute de ani fiind o cale de dezmembrare a imperiilor care voiau să unifice cumva popoarele sub ele. Din această dezmembrare popoarele subjugate nu au revenit la compoziția structura și natura lor ci au rămas alterate de structurarea imperială. Imperiile deci au făcut un rău antinatural: pervertirea turcească, învrăjbirea austroungară, dezmembrarea rusească. Toate acestea au creat eterogenitate pe teritoriul țării. Aceasta este baza pe care s-a format națiunea umbrindu-se poporul care venea din străvechime, în cazul nostru tracii. Națiunea este rezultatul acestei încercări de revenire la popor. Națiunea este un hibrid și are ceva nenatural în ea. De aceea nu are unitate și penetranță istorică. Națiunea acum este un pas spre globalizare.
2. Autentica refacere a poporului este regenerarea poporului. Această direcție ni se prezintă ca utopie antiistorică de imperialiști și de către globaliști. În secolul XX s-a făcut o singură încercare de revenire la popor și aceea a fost reprimată la scară genocidară. Viziunea poporanistă cere ca fiecare popor să aibe țara lui și să-și păstreze puritatea și vocația. Naționaliștii nu au înțeles că numai refacerea popoarelor redă umanității vigoarea naturală. Naționaliștii admit conviețuirea mai multor popoare în aceeași țară fiind un compromis între globalism și poporanism.
Etichete:
globalism,
imperialism,
națiune,
popor,
poporanism
2018/03/08
2018/03/07
2018/03/06
2018/03/05
2018/03/04
2018/03/03
2018/02/20
2018/02/19
2018/02/16
Despre tâmpirea poporului intelectual
Toată clasa intelectualilor români este manipulată în egală măsură cu poporul român. Inteligența română cade în aceeași capcană mintală în care cade restul poporului. De aceea asistăm la fenomene ciudate, absurde de tâmpire a intelectualilor români. Autorii aceste tâmpiri sunt agenții oligarhiei capitaliste occidentale notamente hazare. Procesul are loc în gruparea oamenilor în dezbateri unde se formează o gândire de grup. Gândirea de grup este împiedicată de obstacole ideologice, de obstacole afective unde teama are un rol principal, precum și de obstacole operaționale induse. De asemenea sunt cazuri de tâmpire grupală a intelectualilor români generate de denaturarea semantică a lexicului limbii române prin pervertirea procesului originar de semnificare, prin accentuarea semnificării eronate de deprinderi greșite ale comunicării în limbi la modă. Aceste deficitare pregătiri ale comunicării lingvistice produc efecte dezastruase asubra bazei lexicale și gramaticale degradând în final procesul de gândire. Operațiile fundamentale ale gândirii sunt trunchiate, alterate denaturate în special analizarea, sintetizarea și generalizarea. În felul acesta ne trezim cu tembeli în față pe post de jurnaliști, pe post de judecători, pe post de medici etc.
Io nu dzâcu că capitalizmu nu-i bunu da dzâcu că capitalizmu tâmpește adversarii care îl slujescu.
Etichete:
agent,
capitalişti,
intelectual,
tâmpire
2018/02/15
2018/02/12
2018/01/30
2018/01/28
2018/01/27
2018/01/26
2018/01/24
2018/01/23
2018/01/20
2018/01/19
2018/01/18
2018/01/14
Genocidul socialist-refren capitalist
O
nouă direcție a propagandei
capitaliste: genocidul social
În încercarea de
stopare a evoluției speciei umane capitaliștii fac eforturi pentru
acreditarea efortului genocidar.
Marea spaimă a
capitaliștilor este evoluția umană. Această atitudine retrogradă,
reacționară, negativă, distructivă a capitaliștilor este
condiționată de baza existenței clasei capitaliste: proprietatea
privată capitalistă și consecința socială imparabilă:
parazitismul social adică viețuirea pe baza primitivismului
haosului controlat. Menținerea mizeriei umane, a înapoierii este
condiție pentru existența și reproducerea capitaliștilor.
Amestecul,
impuritatea, descalificarea, involuția sunt condiții ale menținerii
orânduirii sociale capitaliste. De aceea capitaliștii s-au și opus
cu toată înverșunarea oricărei discipline sociale, oricărei
organizări meritocratice a colectivității umane, nu se poate
pescui decât în apă tulbure.Nu se poate profita decât pe capul
proștilor. Indolența, indisciplina, lipsa de structură sunt
mult-doritele condiții pentru prosperitatea clasei capitaliștilor.
La capitaliști nu există evoluție umană. La ei există suboameni
și ei paraziții sociali considerați oameni. Sub-oamenii sunt o
condiție pentru catapultarea capitaliștilor pe o treaptă
tehnologică a exterminării.
În acest cadru
acuzațiile capitaliștilor cu privire la genocidul societăților
socialiste este un refren proagandistic. De exemplu capitaliștii
afirmă că toate sistemele socialiste au dus legic la exterminarea a
10% din popor, cu precizarea că zecimea era compusă din elita
muncitorească, a funcționarilor și intelectualilor poporului.
Probabil că dacă ar fi exterminat restul adică neelita atunci era
bina sau i-a fi considerat rasiști. Deci orice nu este capitalism
este rău.
Capitaliștii susțin
că socialiștii luptă contra naturii umane. De data aceasta natura
umană este fixă și coincide cu starea de parazit reacționar. În
cazul socialismului rasist capitaliștii susțin că se aplica o
biologie contrafăcută nu că biologia și psihologia au o potență
aplicativă. Și în acest caz în mod ipocrit capitaliștii prin
ideologii și manipulatorii lor vor să acrediteze că există o
natură umană fixă. Deci după ei biologia și etica ar putea fi
invenții arbitrare.
În cazul
socialismului procomunist, consideră capitaliștii că s-a practicat
o sociologie contrafăcută ca și cum colectivitatea umană ar avea
o natură fixă. Natura fixă a societății umane este prin
definiței capitalistă în vizuina ideologilor captaliștilor. Este
exact atitudinea oricărui reacționar social de când este omenirea.
Dacă tot pun
problema omuciderii din rațiuni sociale ar fi cazul să socotim câți
oameni au fost uciși de capitalism de la prima revoluție
capitalistă până azi. Așteptăm răspuns la această întrebare.
Etichete:
agresiune capitalistă,
antiumanism,
asasini capitalişti,
aservire capitalistă,
capitalism imperialist,
crime de război democratice capitaliste
2018/01/11
Abramizarea Europei
Dacă
sunteți mai atenți puteți observa un proces intens de supunere a
rasei europene unei ideologii abramiste. Se caută a se denatura
cultura populară europeană printr-o alterare continuă, locală, de
amănunt, pervertirea speciilor folclorului european și înstrăinarea
tradițiilor popoarelor europene pe direcția religiozității
abramiste. Poeziile, cântecele, jocurile, înțelepciunea populară
sunt acoperite cu un strat gros de religie abramistă.
Televizoriștii
capitaliștilor mai au puțin și transformă cântecele de muzică
populară în rapandule de bordel. Toate posturile de televizie fac
eforturi vizibile de degradare a conștiinței poporane și își
bat joc de cultura populară transformând-o în râsuri de colț de
stradă. Muzica populară devine muzică ușoară iar muzica ușoară
devine borâtură de bordel. Se râde la comandă. Se plânge la
comandă. Țara noastră este prizonieră.
Vizavi
de această situație naționaliștii capitaliști plătiți cu
simbrie străină arborează o atitudine scorțoasă de apărători
ai neamului. Au grijă ca nici ei să nu facă nimic pentru popor și
nici nu îi lasă pe alții să facă ceva. Ei sunt pentru națiune
nu pentru popor. Știu ei despre ce vorbesc eu. Că doar
naționalismul se exportă și se importă în forme occidentale.
Deci
ne închinăm la zei orientali. Ne religionăm în credințe străine.
Ne căutăm origini în afara țării noastre. Ne modernizăm în
sensul lui Avraam. Pe Isus din Nazaret îl facem strămoșul nostru.
Ne închinăm la sfinți impostori. Sărbătorim evenimente care nu
au fost cum de exemplu este data nașterii impostorului din Nazaret,
pseudosacrificiul de paști când el a fost chinuit mai puțin decât
Doja, Horia și Cloșca luat fiecare în parte. Sărbătorim o
mântuire străină a unui veac ce s-a sfârșit de 20 de ori.
Sărbătorim minciunile oficiate solemn de oligarhia capitalistă
imperială.
Jigodiile
creștine dau cezarului ce este al cezarului și poporului rahatul
istoriei. Nu contează Jan boxează. Banul să iasă. Pentru un pumn
de arginți nu mai suntem daci ci suntem un neam de venetici.
Patriotismul se cântă. Patriotismul se joacă. Patriotismul se
scălâmbăie pe scenă dar în orice caz nu se trăiește.
Discreditarea generală a ceea ce este dacic este o profesie de
credință a orcărei slugi angajate pe simbrie la mijlocele de
informare și manipulare în masă ale pegrei străine.
2018/01/05
Thrive HD Prospera Film Interzis subtitrat in romana
Thrive HD Prospera Film Interzis subtitrat in romana
2018/01/04
2018/01/03
Thrive HD Prospera Film Interzis subtitrat in romana
Thrive HD Prospera Film Interzis subtitrat in romana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)